Publicitate
Chestii

Am întrebat câțiva români cum e să-ți faci propria afacere, după ce ani de zile ai fost corporatist

„Zilele de salariu au devenit cele mai proaste din lună."

de Bianca Dobrescu
05 Noiembrie 2016, 12:05am

Viața de antreprenor e complicată oriunde în lume. Oamenii ăștia au o răbdare de fier și caută zi de zi clienți, ca să aibă un venit la sfârșit de lună. Cea mai mare minciună care li s-a spus la început a fost că, odată ce și-au înființat businessuri, au devenit proprii lor șefi.

„Este fix invers. Când ai un job, în special într-o corporație, ai un singur șef pe care, dacă știi să-l mulțumești, ești aranjat. În schimb, ca antreprenor, ai angajați, clienți, contractori, parteneri (de la zugravi până la clientul care ține în mână contractul ăla bănos). Este treaba ta să îi faci pe toți fericiți", mi-a explicat Ioan Iacob, confondator al unei companii de consultanță și testare software.

M-a intrigat un pic chestia asta, așa că m-am hotărât să vorbesc cu câțiva oameni care au lucrat înainte în corporații și apoi și-au dezvoltat afaceri. Am vrut să aflu ce experiențe au avut în timpul ăsta și care sunt avantajele și dezavantajele când te hotărăști s-o iei pe cont propriu.

„Zilele de salariu au devenit cele mai proaste din lună"

„Am lucrat timp de șapte ani în diverse companii românești, apoi m-am stabilit în Viena. În ultimii ani, mi-am deschis mai multe businessuri în România și fac naveta. Ca antreprenor, prima observația e asta: zilele de salariu au devenit cele mai proaste zile din lună. Nu iei bani, ci dai. Era bine înainte: avans, lichidare, iar singura preocupare era când pica ziua de salariu sâmbăta. Atunci te întrebai dacă, totuși, nu ar fi normal să se dea banii vineri, nu?

Acum, am 14 zile de neliniște să strâng banii pentru avans, apoi alte 14 să-i adun pe cei pentru lichidare. În plus, pe vremuri, să închid telefonul de firmă părea triumful suprem al vieții private asupra muncii. Doar șeful ori vreun coleg mai ciufut puteau să-mi strice ziua. Acum, pericolele vin toate direcțiile și nu-ți permiți să faci asta. De multe ori, mă trezesc la ore indecent de mici. Nu-mi permit să mă cert cu colegii sau să intru în depresii și nici nu pot să am pretenții să mi se schimbe mașina la fiecare doi-trei ani. Pentru mine, viața asta e mult mai stresantă decât aia de corporatist. " (Iulian Pădurariu, antreprenor la o firmă de car sharing din Cluj)

„Când ești antreprenor, iei tu deciziile, dar pe barba ta"

„După ce-am terminat Politehnica, am lucrat câțiva ani la Ubisoft, Blazent, Adobe și IBM. În 2007, cu un prieten, am decis să ne facem afacerea noastră. La început a fost dificil, mai ales că în primii ani toți banii pe care-i câștigam îi investeam în afaceri. După atâția ani, încă găsesc lucruri pe care le-am văzut în corporații și pe care nu le-am înțeles la vremea lor, dar care acum au sens. Mai ales pentru o companie de două sute de oameni, cu birouri pe trei continente. Sunt sătul de oamenii ăia care-ți zic despre cât de praf sunt corporațiile. «Dacă aș organiza eu lucrurile, ar fi megabrici».

Citește și: Cum să fii corporatist în România, la 20 de ani

Corporațiile sunt construite pe modelul consensului: dacă vrei să faci ceva, trebuie să fie de acord procurementul, marketingul, resursele umane, managementul. Așa că toată lumea se relaxează pentru că, la urma urmei, «dacă nu iese, nu poate fi vina mea, că toți am fost de acord». În schimb, antreprenoriatul este construit pe modelul ownershipului: îți asumi deciziile, ai șansa să faci lucrurile cum crezi tu că e mai bine. Doar că, dacă nu iese cum trebuie, totul e pe barba ta." (Ioan Iacob, confondator al unei companii de consultanță și testare software)

„E mișto că nu trebuie să mai dai nimănui raportul"

„După 17 ani în care am lucrat în corporații, am făcut business-ul ăsta fiindcă voiam să realizez mai mult decât într-o companie și pentru că, pe cont propriu, am libertate de gândire și de expresie. Adică, propria afacere îți dă libertate și e super tare să nu dai raportul nimănui. Într-o corporație, oricât de sus ai fi, există cineva căruia trebuie să-i dai raportul periodic. Apoi, mai e și limitarea impusă de buget, target, mecanism risc sau proceduri, care în propria afacere nu există.

Tot ce trebuie să faci e să fii legal, ca să n-ai probleme. Când am pornit, mi-a fost greu, pentru că nu eram cunoscut deloc în domeniu. În timp, lucrurile au mers și acum câștig chiar mai bine decât în corporație." (Alin Comșa, fondatorul unei companii de creative learning)

„Frustrări, relații pierdute și zile în care n-am avut nici timp să mânânc"

„În corporații se vorbea despre muncă, hârtii, şedinţe, ore suplimentare. Câteodată, dormeam în front, ascuns în spatele monitorului, acolo unde șeful nu mă vedea. Nu eram mulțumit, pentru că munceam pentru alţii și aveam senzaţia că nu evoluez. Aveam siguranţa unui salariu care venea cu regularitate, dar nu era cel mai bun motiv să mă țină legat. Pe mine asta m-a făcut să vreau să devin antreprenor.

Trecerea nu-i uşoară, pentru că nu schimbi numai jobul, ci un stil de viaţă. Odată ajuns pe cont propriu, m-am trezit că trebuie să îndeplinesc mai multe roluri (pentru care, în corporaţie, sunt mai mulţi angajaţi). M-am lovit iniţial fie de neîncrederea oamenilor, fie de neseriozitatea lor. A trebuit să uit de cele opt-zece ore de muncă şi să mă dedic zi și noapte afacerii. Și-am învățat marketing, mult marketing.

Succesul pare foarte mișto în revistele de profil. Mereu dai peste antreprenori care au ajuns la afaceri de milioane de euro. Doar că se pune prea puțin accentul pe eforturile și frustrările avute, pe relațiile pierdute cu cei apropiați sau pe zilele în care nu ai avut timp nici de mâncare." (Ioniță Cristian Alexandru, fondator al unei companii de marketing digital)

Citește și: Fotografii cu caserolele de mâncare ale corporatiștilor

„Nu mai am abonamente la sală, acces la spitale private și telefon plătit de companie"

„Antreprenoriatul vine cu suișuri și coborâșuri. Ai șansa să faci lucrurile așa cum crezi tu că trebuie, dar dacă nu ți-au ieșit, tu răspunzi. Eu am lucrat în multinaționale din industria farma timp de douăzeci de ani, iar în ultimii opt am fost Board Member într-un mare concern american.

Când am părăsit mediul, eram conștientă că decizia are plusuri și minusuri. Am câștigat libertate, dar am pierdut venitul ăla consistent și predictibil. Am câștigat timp liber și flexibilitatea de a lucra atunci când vreau eu, dar un program cu ore fixe îmi oferea siguranță. Acum, nu mai am abonamentele la sală, acces la spitale private și telefon plătite de companie. A trebuit să învăț și cum se face revizia la mașină, spre exemplu." (Gabriela Saulea, creatoarea unui program de suport pentru persoanele aflate în divorț)

„Munca în corporație te învață mai multe decât ASE-ul"

„Nu te-nvață ASE-ul ce te învață munca într-o corporație. Majoritatea celor care au acum afaceri de milioane de euro, au absolvit-o. În corporație înveți să te adaptezi repede, să cunoști industria și vezi cum se conduce o afacere cu o grămadă de angajați. Fără experiența asta, nu mi-aș fi crescut așa de repede business-ul pe care-l am.

În antreprenoriat, a fost nevoie să învăț pe repede înainte totul, de la educația financiară la faptul că pot decide schimbări strategice pe termen lung. Mi se pare că cel mai important atu în viață este să realizezi că nu mai contează «cine ar trebui sau ar fi trebuit să facă» sau «nu am avut toate informațiile», ci faptul că toată lumea are un obiectiv comun: ăla de a livra la timp rezultatele promise. Chestia asta am învățat-o mult mai repede din poziția de antreprenor." (Adrian Enache, fondator al unei companii de marketing digital)

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre corporatiștii din România:
Taberele școlare de azi sunt ca niște team building-uri pentru corporatiști
Silviu Gherman îți arată unde se duc corporatiștii când se duc
Corporatiștii români fac artă din birotică