FYI.

This story is over 5 years old.

Film

Am vorbit cu actorul care joacă personajul negativ din cel mai violent film românesc

La una dintre vizionări, fetele de lângă mine se uitau printre degete la ecran și gemeau de frică.

Poți să vezi „Câini" în cinematografele românești de pe 23 septembrie

Îl știi pe Vlad Ivanov. E domnul Bebe din 432 (4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, de Cristian Mungiu), e comisarul obsedat de DEX din Polițist, Adjective (de Corneliu Porumboiu), e cel care acceptă bani în schimbul acoperirii unei crime în Poziția copilului (de Călin Netzer).

Știi că e treabă serioasă când îl vezi pe Vlad Ivanov cu pumnul însângerat. Toate fotografiile via contul de Facebook Câini - Filmul

Mai nou, Vlad Ivanov e Samir, din filmul Câini, de Bogdan Mirică. Iar Samir e un individ care stoarce și ultima fărâmă de bucurie pastorală din întâlnirea cu tărâmurile dobrogene. E omul cu care, crede-mă, nu vrei să te întâlnești vreodată. S-a spus despre Câini că e un film de o violență molipsitoare sau că e începutul unui nou val nou de cinema românesc. Ce știu sigur e că, la una dintre vizionări, fetele de lângă mine se uitau printre degete la ecran și gemeau de frică, iar la a doua un prieten a declarat că nu mai merge în viața lui la țară. Câini e primul thriller românesc care e chiar thriller.

Publicitate

Filmul intră în cinema pe 23 septembrie, așa că m-am întâlnit cu Vlad Ivanov ca să-mi explice cât de dificil a fost rolul și:

CUM E CÂND JOCI UN PERSONAJ SINISTRU

Vlad Ivanov. Fotografie via contul de Facebook Câini

„Prima oară când am văzut filmul Câini, la Cannes, eu însumi m-am cutremurat de ce a putut să iasă pe ecran. Am fost lovit în plex de cât de puternic e personajul lui Samir, de tăcerile lui, de pauzele pe care le face, de cum merge, cum privește, cum nu te privește de fapt. Tensiunea asta e prezentă în tot filmul, e ca un rău care vine peste tine și intră în tine și tu nu poți să faci nimic.

Samir a început să mă locuiască din clipa în care am citit scenariul. Mi-a plăcut foarte tare să-l joc. Ca actor trebuie să ai bucuria asta. Sigur că eu, Vlad Ivanov, nu sunt de acord cu ce face Samir, dar dacă nu ai plăcerea de a descoperi personajul și de a-l juca, lucrurile nu ies așa cum trebuie.

La filmări, cred foarte tare în clipa aia că sunt Samir și depinde de mine cât de mult reușesc să transmit starea asta. Între duble rămâneam tot timpul în sosul ăla, în energia aia, ca să nu o dau la o parte și să îmi fie greu să o readuc. Normal că la sfârșitul zilei de filmare trebuie să scapi de emoția aia. Scapi de ea pentru că nu e a ta. Și a doua zi, din clipa în care te trezești, începi încet-încet să revii în ceea ce trebuie să fii peste câteva ore.

Eu clar sunt conștient că este vorba de un personaj. Dacă nu aș fi, m-aș duce puțin la spitalul 9. Trebuie să fim super conștienți de ce adunăm și de ce trebuie să dăm afară din noi la sfârșitul zilei, altfel ajungem să nu mai știm ce identitate avem, iar chestia asta e chiar periculoasă."

Publicitate

EXISTĂ OAMENI CARE PRIVESC CU O RĂCEALĂ CARE-ȚI ÎNGHEAȚĂ SUFLETUL

Fotografie via contul de Facebook Câini

„N-am cunoscut pe nimeni ca Samir, dar am cunoscut oameni care m-au înfiorat, care aveau un fel de a te privi și un fel de a tăcea privindu-te, cu o răceală care îți îngheța sufletul, asta am întâlnit. Și apropo de cum se petrece chestia asta cu construcția rolului: din clipa în care un personaj ca Samir începe să te locuiască, deschide lumi în tine; amintiri, lucruri de care nu îți aduci aminte în mod normal, cum îmi aduc aminte că am fost ieri aici și am mâncat ceva și m-am văzut cu un prieten. Nu, sunt lucruri care în viață îți rămân extrem de puternic în minte și în suflet și pe care, la un moment dat, ceva din prezent ți le aduce, buf, imediat în față."

PERSONAJELE NEGATIVE AU MAI MULTE DE SPUS DECÂT CREZI

Fotografie via contul de Facebook Câini

„Dem Rădulescu povestea la un moment dat: „Dragă, m-am dus la mine la Breaza, unde am o casă. Și așa cum nu îmi place să mă agaseze lumea, îmi căutam un compartiment mai liber. Și într-un compartiment era o singură doamnă cu pălărie, extrem de prezentabilă, și o oră jumate până la Breaza am avut cea mai agreabilă discuție. Înainte să plec cu cinci minute, i-am spus: Doamnă dragă, vă mulțumesc mult pentru discreție, cu siguranță că v-ați dat seama că sunt Dem Rădulescu, vă mulțumesc foarte mult că nu m-ați agasat. Dați-mi voie să vă întreb cum vă cheamă ca să vă las la teatru o invitație la spectacolele mele. Și ea mi-a întins mâna și mi-a spus foarte simplu, nonșalant: Maica Domnului. Păi nu te ia puțin cu rece pe șira spinării? Zicea: Păi, dragă, am stat de vorbă o oră jumate cu o nebună! De asta îmi plac personajele negative care au ceva de spus, care au un univers înăuntrul lor, care nu sunt liniare. "

Publicitate

De obicei lumea include așa într-o nișă toate personajele pe care le joc eu: sunt personaje negative. E foarte simplu și foarte simplist spus personaje negative. Cea mai mare grijă a mea când joc personajele astea e ca următorul să nu semene cu cel care a fost. Dacă mi se pare cumva că o propunere de personaj seamănă cu ce am mai făcut, nu o accept."

REGIZORII BUNI ÎNȚELEG FRAGILITATEA ACTORULUI LA ORICE VÂRSTĂ

Fotografie via contul de Facebook Câini

„Comunicarea cu Bogdan Mirică a fost la nivel senzorial, extrem de subtilă. În afară de două trei discuții vizavi de Samir, de cum e el, toate lucrurile s-au petrecut natural. Țin minte foarte bine o secvență. Era o pauză între duble, chiar la secvența de final cu Gheorghe Visu, care plecase să bea niște apă, și eu stăteam acolo pe scări și mă gândeam în continuare la ce am de făcut.

Bogdan a venit lângă mine și mi-a spus: nu crezi că aici ar trebui să faci altceva? Și mi-a zis o chestie care nu mergea atunci, nu se pupa cu ce stare era. Și eu atâta am făcut (îmi aruncă o privire de „ chiar crezi în ceea ce spui?"). Și el a zis: Nu, ai dreptate, e ca tine. Mi-a plăcut lucrul ăsta. Îmi place comunicarea asta, o am și cu Cristian Mungiu, cu Corneliu Porumboiu, oameni care te pun în starea cea mai bună de a face ceea ce e just pentru personaj.

Cristian Mungiu zice o chestie foarte frumoasă: „Eu nu mă arăt niciodată dezamăgit față de actori pentru că dacă le-aș transmite treaba asta, ceva din ei ar cădea foarte tare și nu s-ar mai putea ridica. Ești ca o fetiță care e la serbare, se ține bucuroasă de rochiță și vrea să spună poezia, și tu țipi: spune, dragă, mai tare! Dacă i-ai spus chestia asta, ai omorât-o, începe să plângă și nu mai spune nimic." Actorii sunt oameni în toată firea, uită-te la mine, sau la Mimi Brănescu, suntem oameni la 40 și ceva de ani, dar în momentul creației, când suntem acolo, suntem niște ființe foarte fragile."

Publicitate

ACTORII BUNI ȘTIU ÎNTOTDEAUNA FIX CÂT DE BUNI SUNT

Fotografie via contul de Facebook Câini

„Știi cum e chestia asta: sunt modest, dar vreau să se știe? Nu poți să fii un actor bun fără să conștientizezi că ceea ce faci este într-adevăr ok. Nu poate să vină cineva la tine să să-ți spună – ce rol frumos, complex ai făcut și tu să te miri. L-ai făcut din greșeală?

Asta spunea Dem Rădulescu că e diferența dintre amator și profesionist: amatorul poate să fie genial o singură data, profesionistul poate să fie genial de mai multe ori. Pentru că profesionistul conștientizează ce a făcut și în plus de asta știe să refacă drumul ca să ajungă exact în același punct unde era cu o zi înainte. Apropos de stil de jucat în teatru și în film: Andrei Șerban mi-a zis o dată, mă uit la tine și în film și în teatru, și reușești să aduci cu tine în teatru jocul din film, finețea aia. Pe mine mă bucură. Probabil că jucând și în teatru și în film, au ajuns lucrurile să se amestece."

VEDETISMUL DEVINE NOCIV DACĂ NU IEI CONTACT CU OAMENII REALI DIN CÂND ÎN CÂND

Fotografie via contul de Facebook Câini

„A fi vedetă înseamnă a-ți impune un anumit stil de viață și a-ți crea o mască. Ori e bine să te amesteci cu oamenii. Un fost coleg de facultate, Traian Aelenei, spunea: De ce greșim noi, de ce nu știm să mergem mai departe și să ne ridicăm pe noi înșine? Pentru că nu ne frecăm de lume. Pentru că nu ieșim din noi, nu ieșim din casă. Trebuie să cunoști lume, să vezi cum sunt. Sigur că n-o să ai tot timpul numai bucurii. Nici eu nu am în fiecare zi. Mă urc în taxi, îmi zice taximetristul două vorbe de duh și mă enervează o oră.

Publicitate

Desigur că sunt și taximetriști foarte drăguți. De exemplu, după un spectacol cu Ivanov, am luat un taxi din Icoanei și omul asculta teatru radiofonic. Eu am rămas mască și după câteva minute l-am întrebat – ascultați teatru radiofonic? El a spus, da, vă miră lucrul ăsta? Zic, acuma sincer, nu e prea întâlnit printre cei din breasla dumneavoastră, în general e un mic segment de public care ascultă. Și-mi zice: Să știți că nu am memoria numelor sau a figurilor dar, ascultând teatru radiofonic am ajuns să am memoria vocilor, și-mi dau seama cu siguranță că dumneavoastră sunteți Vlad Ivanov. Am rămas… You made my day! Astea sunt lucrurile pe care le primești din meseria asta."

CUM E ACTORUL CÂND SE TRANSFORMĂ-N SPECTATOR

Fotografie via contul de Facebook Câini

„Eu sunt un spectator foarte bun. Chiar aseară am fost la Sieranevada și mi-a plăcut foarte tare. Eram la început deranjat de niște oameni din spatele meu care vorbeau, fâșâiau, mâncau din coșuri imense de popcorn. Filmul ăsta are foarte mult umor de bună calitate, dar are și momente de introspecție umană fantastică. Iar eu nu îi înțeleg pe oamenii ăștia. Mă uitam la ei și mă întrebam ce îi determină să continue să mănânce. Bine, e și un gen de loc în care lumea vine clar cu gândul de a se relaxa. Dar totuși, dacă te duci la un film și filmul ăla îți modifică starea, cred că dacă ești un spectator bun lași un pic popcornul ăla deoparte și îți vezi de film. Dacă termini cutia aia de popcorn înseamnă că chiar nu te-a atins nimic. Chestia asta ține de modul de a trăi și de a înțelege lucrurile."

Publicitate

E ABSURD SĂ SPUI CĂ EXISTĂ O INDUSTRIE A FILMULUI ROMÂNESC

Fotografie via contul de Facebook Câini

„M-a întrebat la un moment dat un jurnalist ce părere am despre industria filmului românesc. Zic, care industrie? Sunteți sarcastic? Nu, sunt realist. Dacă ne punem lângă industria filmului american, noi avem o mână de regizori foarte talentați și una de producători foarte inimoși care încearcă să facă film cu bani foarte puțini. De ce să ne mințim? Adică da, pot să spun că filmele românești apar în festivaluri mari, iau premii, actorii primesc recunoaștere, regizorii, asta da. Să spui însă că ai o industrie românească de film nu mi se pare că e de domeniul realității. Nu în condițiile în care CNC-ul dă câteva sute de mii de euro, poate chiar și mai puțin, pentru un film, și după aia regizorii își iau desaga în spate și încep să bată pe la toate porțile companiilor."

-------------

La teatru, Vlad Ivanov este Omul cel bun din Seciuan, dar și Liliom din Carusel, la Bulandra amândouă.

În prezent, Ivanov are rolul principal în filmul Hier, de Balint Kenyeres, a jucat cu Jim Carrey în filmul True Crimes, apare în ultra-premiatul Toni Erdmann, care intră în cinematografele românești în octombrie și îl găsești și în distribuția filmului One Step Behind the Serafim, film românesc proaspăt achiziționat de casa de distribuție Indie Sales (lucru mare!). Joi, 22 octombrie, îl poți întâlni la Cinema Pro și la Teatrul de Vară Herăstrău, în discuțiile de după avanpremierele filmului Câini.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre actori:
De ce teatrele românești sunt conduse de actori și regizori cu mandate infinite
Poveștile actorilor români care nu mai scapă de fani obsedați
Deținuții chinezi sunt transformați în actori de reality show