Foto de ANTI.USL, via Flickr
Dar ziaristul de televiziune nu pune doar întrebări la care nu așteaptă răspuns, are și convingeri ferme și cunoștințe temeinice. Ziaristul monarhist nu poate să relateze ceva despre Regele Mihai, fără ca toată ființa să-i fie cuprinsă de o emoție puternică, iar dacă tu, Doamne ferește, nu vibrezi o dată cu el, atunci înseamnă că ești un prost fără pereche, care nu știe nimic despre istoria acestei țări.
Citește și: Fă cunoștință cu avocatul Antena 3, care a făcut mișto de Julio Iglesias, Jr.
Iar ziaristul de pe justiție îți povestește natural cum „s-a disjuns" o anumită cauză sau cum s-a început urmărirea penală „in rem" într-un dosar, de parcă în spatele microfonului s-ar afla un procuror, nu un ziarist. În cazuri din astea uităm cu toții de „tanti Ioana" de la Hobița, ca poate ar vrea și ea să înțeleagă despre ce vorba în propoziție.
Foto de Partidul Social Democrat, via Flickr
Așa cum nu înțeleg de ce ziaristul pune o întrebare când știe sigur că nu va primi răspunsul, nu pricep nici de ce politicianul comentează lucruri la care nu se pricepe. Adică ce caută parlamentarul X sau ministrul Y într-o emisiune în care se discută despre o crimă sau despre o bătaie în trafic? Dar dacă pot accepta că omul fusese invitat pentru o temă, dar între timp a intervenit un eveniment-bombă pe care televiziunea trebuie să-l trateze, nu înțeleg deloc sârguința cu care demnitarul respectiv insistă să spună platitudini mari cât Casa Poporului, când e evident că se potrivește cu subiectul ca tichia de mărgăritar cu capul chelului.
Fotografie de ANTI.USL, via Flickr
Și dacă tot vorbim de politicieni pe micile ecrane, apoi să nu-i uităm pe ăia care participă la emisiuni în calitate de invitat-ficus. Pe la Antena 3 și România TV am văzut cele mai multe situații în care studioul era plin cu miniștri și parlamentari, în timp ce emisiunea era despre cu totul altceva (surprinzător, nu despre Băsescu), iar invitații nu apucau să zică nimic. Mi-o aduc aminte pe Rovana Plumb, pe vremea când era ministru al Muncii, cum a stat la Gâdea pe post de plantă de studio, de mă gândeam dacă nu-i era totuși mai comod să vadă emisiunea de acasă, din fotoliu, sau în timp ce-i pregătea soțului pachețelul cu sendvișuri pentru a doua zi.
Dar disperarea cu care politicienii din România participă la orice emisiune, indiferent de subiect, îmi amintește de anii 90, când cameramanii de la TVR îmi povesteau cum veneau parlamentarii din provincie la ei și-i rugau frumos să-i bage și pe ei în cadru, ca să-i vadă electoratul de acasă cum votează legi și fac chestii importante la București.
Fotografie de ANTI.USL, via Flickr
Și te mai trezești uneori și cu unii prin platourile de televiziune, îmbrăcați atât de aiurea de-ți vine să le trimiți o cămașă și un sacou prin curier. Poate vă amintiți de Stegarul Dac care intra în pantaloni scurți și cu cămașă lungă prin emisiuni, dar ăsta e doar un exemplu exotic. Eu știu că televiziunile au garderobă și în caz de nevoie poți împrumuta o cămașă de acolo, dar probabil că unii sunt atât de mândri de tricoul lor cel nou, încât vor musai să ni-l arate și nouă, telespectatorilor.
Fotografie de ANTI.USL, via Flickr
Orice fleac se transformă în breaking news la televiziunile din România, dar nu asta e problema principală, ci faptul că de trei-patru ori pe zi suntem anunțați, fie că ceva catastrofal urmează să se întâmple, fie că tocmai au loc niște întâlniri secrete la Cotroceni, Palatul Victoria sau mai știu eu unde, care vor schimba radical soarta acestei țări. În acest context eu cred că telespectatorii fideli ai României TV sunt cei mai nefericiți oameni de pe planetă pentru că primesc vești proaste aproape din oră în oră. Chiar în timp ce scriu acest text, RTV îmi semnalează, cu negru pe fond galben, că NASA a ajuns la concluzia că „Pământul se încălzește periculos de mult", și cu alb pe fond roșu că „Regina Magiei e în pericol să-și piardă casa". Sunt devastat de ambele știri.
