Am stat în gară ​cu refugiații sirieni din Budapesta

„Dacă vrei să stai în Siria, trebuie să porți armă, fie pentru regim, fie pentru opoziție", a zis un refugiat. „Eu nu vreau să port armă."

|
07 Septembrie 2015, 7:48am

Mii de imigranți și refugiați au stat câteva zile într-o gară din Budapesta, în timp ce încercau cu disperare să iasă din Ungaria și să ajungă în Austria, Germania și alte destinații din estul Europei. Guvernul ungar a trimis până la urmă zeci de autobuze sâmbătă dimineață ca să transporte oamenii peste graniță, dar tot au mai rămas o mie – și vin și mai mulți.

După ce a ajuns în gara Keleti sâmbătă dimineață, echipa VICE s-a întâlnit cu un grup de tineri sirieni care se grăbeau să prindă autobuzele care să-i scoată din țară. Dormiseră într-un hotel din apropiere și aflaseră de autobuze în ultima clipă. „Acum ne temem că poate am ratat ocazia. Nu vrem să fim arestați în Ungaria, vrem doar să plecăm mai departe ", a zis unul dintre bărbați, care ne-a cerut să rămână anonim.

Până sâmbătă după-amiază, autoritățile austriece au zis că peste patru mii de refugiați din Siria, Irak, Afganistan și alte țări trecuseră granița. Dar în gară, o mulțime mare de refugiați stăteau în continuare, neliniștiți, și așteptau ocazia să-și continue și ei călătoria. Atmosfera era calmă pe la 11 dimineața, dar n-a durat mult. Când a început să se răspândească zvonul că urma să vină un tren în direcția Austria, toți refugiații s-au repezit să prindă un loc în el.

Gara răsuna de urlete de bebeluși, iar bărbații încercau să-și găsească familiile în marea de oameni, toți disperați să plece dintr-o țară în care niciunul nu voia să rămână. Aproximativ douăzeci de jandarmi maghiari păzeau trenul și încercau să mențină ordinea, dar majoritatea și-au dat seama rapid că nu prea e mare lucru de făcut și asistau pasiv la scena haotică de sub ochii lor.

La câțiva metri de mulțime, Mohamed Hamadawy aștepta răbdător. Nu voia să-și supună soția și bebelușul coatelor oamenilor din mulțime. „Transmiteți mesajul ăsta lumii ", ne-a zis. Am plecat din țara noastră în căutarea libertății și am venit în Uniunea Europeană pentru că e cunoscută că ar respecta drepturile omului. Unde sunt drepturile alea? "

Hamadawy ne-a povestit cum a stat cu familia într-un centru de detenție mizerabil timp de patru zile în timp ce traversau din Serbia spre Ungaria.

„Le-am spus polițiștilor că nu vrem să ne dăm amprentele și ne-au zis că fiecare persoană care refuză va sta o lună la închisoare și apoi va fi trimis înapoi în Serbia, așa că n-am avut de ales ", ne-a zis bărbatul.

Prin lege, prima țară din UE în afară de Grecia în care intră un refugiat e responsabilă de procesarea cererii de azil a individului. Dar foarte puțini refugiați vor să rămână în Ungaria și se tem să-și dea datele și amprentele ca să nu piardă șansa de a cere azil în Germania, Suedia, Olanda și alte destinații mai populare.

Refugiații au început să coboare din trenul care tocmai sosise și un activist maghiar le-a explicat că trenul mergea spre Pecs, un oraș vechi din sudul Ungariei și o destinație populară pentru turiști, dar nu pentru refugiații care încearcă să ajungă în Austria.

E ușor să uiți că refugiații nu își permit luxul de a verifica știrile în fiecare zi, așa că nu știu nimic despre evenimentele majore care se petrec. Se bazează pe ce le spun alți călători sau pe postări de Facebook pe care apucă să le vadă în rarele momente în care prind internet pe drum. Așa că tot ce au sunt zvonurile.

Sâmbătă, majoritatea oamenilor auziseră ce se întâmplase în ziua precedentă, când două mii de persoane au părăsit gara și s-au îndreptat spre Austria pe jos. Dar nu cunoșteau detalii.

„La scurt timp după ce au aflat că trenul nu urma să plece spre Austria, cele câteva sute de refugiați, majoritatea sirieni, au hotărât să pornească și ei în aceeași direcție. Trebuie doar să părăsim orașul și o să vină niște autobuze să ne ia ", îi explica un tânăr unui călător mai în vârstă. Polițiștii pe motociclete supravegheau mulțimea. Un vehicul al poliției mergea înainte și filma.

Din procesiune făcea parte și Mohamed Abdel Khader, un sirian de 25 de ani, care era flancat de cele trei surori, cei doi frați și mama lor. Toți fugiseră din Aleppo împreună cu câteva luni în urmă.

Mohamed ne-a povestit prin ce au trecut în cele șase zile de detenție. La fel ca mulți alții, mi-a zis că au fost tratați aspru de poliție, care i-a obligat să-și dea amprentele. Dar nu asta l-a supărat cel mai tare.

„Ne-au zis să bem apă din toaletă și ne-au dat niște sandvișuri cu șuncă de porc, deși știau că nu putem mânca șuncă, pentru că suntem musulmani", a povestit bărbatul pentru VICE News. A zis că oamenii au protestat, dar poliția n-a făcut nimic, așa că el și familia lui au mâncat doar pâine goală.

În gara Keleti, activiștii maghiari au ghidat refugiații spre un alt tren care se îndrepta spre vest. Datorită celor care plecaseră mai devreme pe jos, drumul a fost mai puțin agitat decât înainte.

În tren, un grup de patru prieteni – doi sirieni și doi sirieni palestinieni – au zis că s-au cunoscut pe drum și că voiau toți să ceară azil în Olanda. Dar după ce li s-au luat amprentele în Ungaria, se temeau că nu vor prinde ocazia să se stabilească în Germania.

Pe Ahmad Abbas, unul dintre sirieni, nu îl deranja foarte tare. Tânărul necăsătorit în vârstă de 26 de ani a zis echipei VICE News că vrea doar să muncească oriunde și să scape de război. „Dacă vrei să stai în Siria, trebuie să porți armă, fie pentru regim, fie pentru opoziție ", a zis el. „Eu nu vreau să port armă. "

Dar pentru cei doi palestinieni, care sunt am ândoi căsătoriți și vor să profite de programul de reunificare al Uniunii Europene, schimbarea de destinație a avut consecințe. Pentru că Germania a primit mulți refugiați, procesul de cerere de azil și de intrare în program poate dura mai multe luni decât în Olanda sau în alte țări. Toți refugiații știu asta.

„Înseamnă că va mai trece un an până să-mi pot vedea soția și copiii", a zis unul dintre palestinieni, care ne-a rugat să nu-i dăm numele. „Sunt îngrijorat de ce li s-ar putea întâmpla în acest timp. "

Fotografii de Matthew Cassel. Urmărește-l pe Twitter.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre refugiați pe VICE:
Am petrecut o zi într-o tabără de refugiați din Grecia
Ce cred idioții de pe Facebook despre accidentul cu refugiați, din Austria
Românii sunt refugiați la ei acasă