Defilarea papioanelor şi puţină şaormă

Am aflat aseară, la Mișcarea Paioanelor de la ICR, că e al dracu de greu să protestezi, dacă nu ești protestatar de profesie. De unde manifest, de unde lozinci, de unde megafoane, molotoave și agitatori? Ce să facă oamenii? Să vină Cristi Puiu să strige „Motor, Acțiune”? Tot degeaba, dacă nu-i obișnuit să desfășoare forțe și strigăte de luptă ca Sergiu Nicolăescu. Să vină vreun compozitor premiat cu o improvizație la contrabas? „Să vină cu papioane!”, a zis cineva de la Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate. Așa că oamenii au scotocit prin șifoniere, au făcut origami, fundițe, printuri, croitorie și-au venit cum au zis, ca să se vadă totuși pe gâtul lor că sunt la protest și nu s-au oprit acolo în stradă ca să citească avizierul.

Oamenii și-au scos capul din romanele pe care le scriu, spectacolele pe care le coregrafiază sau filmele pe care le turnează, ca să ceară cinci lucruri: retragerea Ordonanței de Urgență prin care ICR trece, pe motiv de netransparență și politizare, de la Președinție la Senat; respectarea mandatului actualei conduceri ICR până în ianuarie 2013; menținerea unei conduceri a ICR din rândul intelectualilor; promovarea şi finanțarea proiectelor pe criterii de profesionalism și fără intervenții și decizii politice; respectarea oamenilor de cultură în spațiul public românesc.

Au fost aproximativ 500 de persoane și-o pisică neagră, deliciul iubitorilor de Instagram. După ce s-au prins c-au ajuns unde trebuie, și-au luat un loc în mulțime și și-au întins gâturile în funde spre intrarea ICR. Așteptând un DJ cultural care să dea tonul, câțiva au început să se agite moderat: „Hai, nu scandăm și noi ceva? Ceva neutru, civilazat. Un Ro-mâ-ni-a!, ceva, ca la fotbal”. Alții, care știau că s-au agitat deja regizori și artiști recunoscuți în toată lumea, traducători și atașați culturali străini și că peste o mie de oameni de cultură au semnat petiții pentru întoarcerea ordonanței, își așezau calmi papionul și discutau despre ultimele evenimente de la Bucharest Biennale.

Apoi au apărut  trei-patru contra-manifestanți care arătau ca de la muzeul figurilor de ceară și țopăiau cu o pancartă pe care scria „Purtați papion, dar mirosiți a șaormă” deasupra capului lui Liiceanu. Bravo lor, dacă Motanov Motanul Mov a venit să-și facă branding, de ce să nu se bage și Dristor Kebab pe nișa intelectualilor?

La final, cei prezenți au aplaudat îndelung ICR-ul ca pe un spectacol bun, din ăla la care, după ce aplauzi prim-balerina, mai bați minute bune din palme și pentru tehnicieni, sunetiști, sufleori și cine a mai muncit să-ți dea o reprezentație bine făcută. Am zis îndelung, dar a durat puțin peste cinci minute, că apoi au intrat în scenă jandarmii care au organizat corgrafia „urcarea protestatarului pe trotuar”.

Vlad Petri a filmat și aplauzele și șaormarii și papioanele:

Iar noi ne-am concentrat pe papioane și-am încrecat să ne dăm seama din ce zonă artistică provin manifestanții și ce au de spus.

Citeşte şi Desene independente politic