Tot ce trebuie să știi despre ministrul PSD Ana Birchall (fără nicio treabă cu viața ei sexuală)

După demisia ministrului Justiției Florin Iordache, considerat părintele ordonanței de urgență dată-n toiul nopții care legaliza corupția, multă lume a răsuflat ușurată. Dar asta n-a ținut mult, c-am aflat cu toții imediat că-n locul lui a venit Ana Birchall, una dintre femeile de fier ale PSD-ului, ca ministru interimar.

Din păcate, în loc să vorbim despre problemele reale legate de ea ca politician, s-a umplut internetul de discuții despre scandalul din 2008, în care a circulat prin toată presa un film porno cu o femeie care făcea felație, despre care unii au speculat că era Ana Birchall. Înainte să începi să răspândești și tu glumițele alea abjecte despre „muie" și PSD, ar trebui să știi că Birchall a dat în judecată și a câștigat în fața tuturor care au promovat mizeria aia cu ea în campania electorală, cu tot cu expertiză.

Filmul a fost promovat de Iosif Buble, tipul ăla care a fost reporter la Antena 3 și care apoi a făcut siteul favorit al lui Victor Ponta și Mircea Badea, Știripesurse.ro. A ajuns să plătească vreo 20 de mii de coco despăgubiri pentru c-a defăimat-o. Chiar și dacă ar fi făcut ea chestiile de pe caseta aia, ești ultimul om dacă ajungi să judeci un politician după asta. Pentru că dacă ajungi să judeci oamenii după actele lor sexuale, probabil ai standardele de moralitate sub alea ale miniștrilor PSD care voiau să scape de abuz în serviciu, în timp ce dau din gură despre familia tradițională.

De-asta m-am gândit ca, în timp ce toți circulă glume proaste, n-ar strica să-ți spună cineva câteva lucruri utile despre Birchall, ca să-ți dai seama cum va fi viitorul nostru cu ea ca ministru al Justiției.

Când s-a anunțat că Birchall o să fie ministrul care se ocupă de afacerile europene, toate televiziunile au dat pe repeat clipul ăsta în care clar auzi vocea ei și vezi cum îi dă câteva mii de euro lui Mircea Geoană, tipul care a lansat-o în politică și care era să fie președintele României. „Asta e contribuția mea pentru campanie, în pregătirea unui loc eligibil", îi zice femeia lui Geoană, pe vremea aia boss în partid.

Întrebată la vremea respectivă, a răspuns că: „A existat o donație din partea mea explicit destinată pentru campania electorală a partidului din dorința câștigării a cât mai multor procente, procente care asigurau cât mai multe locuri eligible, locuri eligibile pentru care mă pregăteam și candidam și eu în competiția internă din partid". Ai înțeles, da? Banii erau pentru campanie, campania aducea procente, procentele aduceau locuri eligibile, iar ea candida pentru unul din alea. Nu erau niște bani dați direct pentru locuri eligibile, așa cum ai presupus, neghiobule! Unele adevăruri dor mai puțin, dacă le spui într-un mod alambicat.

De exemplu, ne doare pe toți adevărul că avem acum un ministru al Justiției care s-a remarcat printr-un clip în care pare că da bani ca să primească un loc din partea PSD. Era chiar zvonul c-o să fie ministrul educației. Trist e că n-a câștigat atunci fix din cauza scandalului sexual fictiv. Dar, din 2012 și până-n zilele noastre a rămas deputată de Vaslui, deci i-a ieșit mai târziu. Și știm cu toții cât de mult bine a făcut partidul județului Vaslui, nu?

Departe de mine să sugerez că ar putea exista vreun politician în politica dâmbovițeană care să-și fi scris pe bune lucrările academice ca noi, proștii care ne-am luat examenele pe bune. Victor Ponta și-a plagiat doctoratul. Gabriel Oprea și-a plagiat doctoratul. Naibii, Gabriel Oprea a făcut o academie întreagă unde veneau diverși milițieni și politicieni să-și ia doctorate (dintre care vreo șase s-au dovedit plagiatori).

Singura dovadă reală că Birchall nu pică în aceeași categorie, deși e în același partid, e că are doctoratul și masteratul în Drept luate la Yale, după cum se laudă pe siteul personal, unde adaugă c-au căutat-o și Harvard și multe altele.

Față de alți membri PSD activi în sus și-n jos pe Facebook zilele astea, care vorbeau de protestele astea ca de un început de război civil sau de Maidan din Ucraina, Birchall a dat doar comunicate și poze legate de jobul ei la Afaceri Europene. Totuși, e bine să știi că ea s-a dus zilele trecute, trimisă de Guvernul Grindeanu/Dragnea, ca sol de pace la Bruxelles, ca să apere ordonanța de urgență în fața liderilor europeni care au fost destul de critici cu mizeriile noastre locale.

Tot ce-a recunoscut noul ministru legat de ordonanțele alea ticăloase a fost că „a fost o mare problemă de comunicare în special pe linia justiției". Și i-a acuzat pe ceilalți europarlamentari din România că au exportat conflictele noastre interne la Bruxelles. Practic, îi face pârâcioși p-ăia care au turnat actele de corupție de aici în străinătate. Rușine, mă, cum să îi anunți p-ăia care supraveghează justiția și anticorupția din România că tocmai a fost eliminată cea mai comună infracțiune cu care erau prinși politicienii corupți de aici.

Martin Birchall, soțul Anei, e un afacerist cu investiții de peste 23 de milioane de lei în afară țării, deci măcar știi că o duc bine amândoi. Tipul are și afaceri în România de vreo sută de mii de euro pe an cu o firmă de dezinsecție și deratizare numită Pestforce.

Nu te lăsa păcălit de siteul lor care arată ca un blogspot din 2001. Vorbim de o firmă care a avut venituri de peste 23 de milioane de lei anul trecut.

Față de oricare alt politician din PSD, Birchall pare destul de curată. Chiar și discursurile ei din Parlament sunt despre sărăcie, egalitate de șanse, e destul de greu s-o prinzi cu unul din discursurile alea naționaliste de români verzi specifice partidului socialist care a făcut cele mai multe pentru promovarea unei Biserici-Stat în România. Am zis destul de greu pentru c-am găsit totuși unul, din campania PSD cu Îndrăznește să crezi în România.

E ușor stingheră în timp ce vorbește despre cum s-a întors ea din America să salveze România: „Cred în noi atât de mult încât am preferat să las în urmă viața de peste ocean și să mă întorc acasă. Să lupt pentru justiția din România." E cumva interesant că femeia asta primește fix portofoliul de justiție acum, ăla despre care vorbea în campanie. Dacă lucram la Rezistența Urbană te-aș fi întreat dacă tu chiar mai crezi în coincidențe?