FYI.

This story is over 5 years old.

Muzică

Am filmat o noapte specială de club în Ibiza

Ibiza, aproape m-ai omorât, dar sigur mă voi întoarce într-o zi.

Ibiza e un loc care hoinărește la greu prin imaginația noastră colectivă. E o insulă mai mică decât Majorca, dar care a devenit nu doar o destinație de vacanță pentru britanicii în căutare de soare, mare și boli venerice, ci și un fel de paradis tech-house. Oamenii lucrează din greu ca să-l poată vizita și apoi lucrează în timp ce-l vizitează, ca să contribuie la menținerea petrecerii.

Stereotipurile spun că e un paradis al pastilaților și al hipioților de tip Portobello, unde masele se îngrămădesc pe un set de 15 ore al lui Roger Sanchez pe o parte a insulei, în timp ce prietenii personali ai lui James Blunt și Jade Jagger stau pe partea cealaltă și fumează hașiș scump în cizmele lor de cowboy turcoaz, cu pălării extravagante.

Publicitate

În ultimii ani, insula a avut o populație din ce în ce mai diversă, de la băieți de Yorkshire cu brațele tatuate până la copii de oligarhi, și evident, Orlando Bloom, care a atras atenția tuturor când a vrut să bată un copil acolo vara asta.

Cum n-am fost acolo niciodată, am fost mereu fascinat de insulă și am pus pe repeat de multe ori videoclipul lui David Morales „Needin’ U” în diminețile cețoase de februarie sau am ascultat „Sunchyme” a lui Dario G pe autobuz în drum spre casă, în timp ce visam la zile mai bune. Așa că vara asta am fost acolo să facem un film despre asta, Big Night Out: Ibiza, care o să apară foarte curând pe VICE.

Ibiza a fost dintotdeauna un loc decadent. Numele insulei e derivat din cel al zeului egiptean al muzicii și dansului, Bes. Dar ideea de insulă ca paradis al clubberilor a pornit probabil de la un singur om: Alfredo Fiorito. Argentinianul a fugit de sângeroasa juntă militară din țara lui în 1976 și s-a alăturat prietenilor lui care deja se stabiliseră în Baleare. Spania tocmai scăpase și ea de lanțurile regimului fascist al lui Franco și se bucura de libertățile democrației. Și ce alt loc decât Ibiza e mai potrivit pentru a sărbători moartea unui dictator nenorocit?

După ce a terminat cu slujbele din primii ani ca proprietar de magazin cu lumânări parfumate și barman, Alfredo s-a dat pe DJ-ială și a fost preluat de Amnesia, un club care se deschisese recent și unde seturile lui legendare de câte 12 ore au atras un întreg cult de followeri devotați. Alfredo mixa orice, de la new beat belgian până la The Woodentops și Joe Smooth, hip hop și chiar U2; făcea rave înainte ca rave-ul să fie la modă. Hiturile pop mixate cu percuții au dat naștere muzicii pe care acum o știm drept „balearic beat”.

Publicitate

La scurt timp după asta, Paul Oakenfold și Danny Rampling au exportat experiența Alfredo în Bermondsey, Londra. În clubul lor, Shoom, toată lumea era pe ecstasy, și așa s-a născut o obsesie mondială: cultura rave. Poate că muzica house a început în Chicago, dar pastilele și pauzele cu pian și salturile până la cer se datorează lui Alfredo și Ibizei.

Dar Ibiza nu e un muzeu. De atunci, locul a devenit o mare afacere. O afacere imensă. Mirosul banilor se simte pe toată insula și la orice colț ai o nouă ocazie să cheltui și mai mult. Cluburile operează mai mult ca niște parcuri tematice sau cazinouri din Vegas decât ca niște locuri în care lumea merge să se îmbete un pic și să danseze. Taxa de intrare depășește de obicei 50 de euro, băuturile costă cel puțin 15 euro, iar aparatele taxiurilor ticăie mai repede decât beat-urile lui Richie Hawtin.

Totuși, nu sunt multe locuri în lume în care să-i poți vedea pe marii DJ în medii atât de minunat de exagerate precum cluburile din Ibiza. Space e pentru Carl Cox ce e Bernabeu pentru Cristiano Ronaldo sau Luvrul pentru Mona Lisa; sunt niște arene cu un design atât de nebunesc încât să nu poată fi copiate cu ușurință. Oricât ai încerca, n-ai cum să recreezi senzația de petrecere pe plajă sub palmieri într-un depozit din Leeds sau Londra sau în vreun alt nou club din oraș.

Și cluburile în sine sunt niște experiențe intense; te fac să-ți depășești limitele, dar îți oferă niște experiențe atât de bune încât vrei să rămâi pentru totdeauna dincolo de limite. Necesită multă muncă pentru că prețurile sunt mari, pentru că aduc mai mulți oameni de cât un meci din divizia B și pentru că oamenii și-au construit viața în jurul acestor nopți. Nimeni nu merge în Space ca „să se relaxeze”.

Publicitate

Stilul de viață din Ibiza e brutal – când m-am întors, mă simțeam de parcă mă recuperam după vreo operație serioasă în spital – dar e unul atât de diferit de viața normală încât te arunci în el cu capul înainte. Te trezești la 5 după-masa, începi să bei pe la 5.30 p.m., mănânci niște pizza de căcat, mergi pe plajă, continui să bei, ajungi în club la 2 a.m., pleci la 7 dimineața, petreci la vilă cu prietenii până pe la prânz, apoi te culci, te trezești și-o iei de la capăt seara.

La Amnesia, unul dintre cele mai vechi și renumite cluburi din Ibiza, l-am cunoscut pe Luciano, o legendă a Ibizei, al cărui spectacol, Origins, e în continuare una dintre cele mai mari atracții de pe insulă. Bineînțeles, câștigă o grămadă de bani din asta.

Omul se pișă mereu pe regulile UE și fumează încontinuu în cabina de DJ, iar setul lui de house tribal, minimal techno și tot felul de influențe de la rădăcinile lui elvețiene-chiliene a fost un punct culminant al excursiei noastre în Ibiza.

Dar pe lângă lumea europeană a super-cluburilor, bineînțeles că insula are și o altă latură. O zonă cu cârciumi denumite după localurile din sitcomurile britanice din anii 1970, fast-food-uri și labagii cu banderole în culori neon, beți rangă care vomită pe străzi și le arată trecătorilor pula.

Zona asta e San Antonio, locul care găzduiește tot ce e de căcat în Ibiza. Tipul din fotografia de mai sus, care ne tot arăta pula pe care și-o tatuase pe pulpă și răcnea la noi că are pula pe picior, e genul de persoană care-și petrece tot timpul în San An’, se îndoapă cu cartofi copți pe plajă și cântă cântece idioate.

Publicitate

Dar din fericire, San Antonio nu definește Ibiza.

Un club care oferă ceva diferit e Zoo Project, care – deși are drept public țintă câțiva britanici tineri și beți – reușește să aducă niște DJ bunicei și ține petrecerile într-o grădină zoologică abandonată situată între dealurile din San Antonio.

Nu știu dacă o fi din cauza decorului, sau pentru că e atât de kitsch încât devine amuzant, dar odată ce am ajuns la Zoo Project, toți cretinii pe care îi întâlnisem pe străzile din San Antonio mi s-au părut foarte simpatici. Se pictaseră ca personaje din muzicalul Cats și se puseseră toți în cap: trăiau din toată inima visul ibizan. Ariel (stânga) făcea parte din grupul numeros de dansatori britanici are veniseră aici să lucreze, sătui de birourile plictisitoare londoneze.

A devenit un fel de sirenă profesionistă a clubului, un job care poate exista numai în Ibiza.

Dansatorii sunt mai mult decât un simplu decor în Ibiza – de fapt, sunt o parte importantă a culturii și economiei de club a insulei. Pe lângă faptul că încurajează lumea la dans – cu mișcările lor hipersexualizate și costumele stridente – își petrec după-amieze pe străzi în căutare de clienți pe care îi atrag în cluburi cu promisiuni de distracție nesfârșită.

Grupul din aceste fotografii – un colectiv multi-național de gagici europene bune și percuționiști sexi cu bongosuri – dansează în locuri precum Amnesia, în nopțile lui Luciano, și sunt una dintre cele mai respectate echipe de pe insulă. În film, ne-au luat cu ei pe plajă să ne arate cum îi conving pe oameni să danseze.

Publicitate

Corinne, originară din Roma, e genul tipic de dansatoare din Ibiza. Are experiență în balet și, după ce și-a petrecut câteva vacanțe în Ibiza, a hotărât să vină aici și să facă ce-i place mai mult pentru a-și câștiga existența. Pe lângă dans, mai lucrează și pentru o companie de iahturi și a reușit să-și găsească maturitatea și calmul pe insula asta faimoasă pentru stilul de viață haotic.

Mi-am dat seama că Ibiza nu e doar un loc pentru cheltuit bani, ci și o oportunitate pe un continent aflat în declin. Un loc în care tinerii hotărâți, cu energie, pot face o grămadă de bani.

Dar probabil cel care și-a construit cea mai neobișnuită viață pe insulă e Jamie Brennan, aka Kryoman, un băiat care livra pizza până i-a venit ideea să se transforme într-un superstar robot de club.

În ultimii ani, franciza Kryoman a devenit o mare afacere, iar Jamie călătorește prin cluburile din Ibiza și în multe alte locuri, unde își face dansul cu pirotehnice și îi face pe clubberi să creadă că au vedenii de la droguri.

În film, ne-am întâlnit cu el în garajul casei sale într-o parte liniștită a insulei, în timp ce se pregătea penru apariția la petrecerea Music is Revolution din Space.

Dar cel mai de succes britanic care lucrează în Ibiza e bărbatul de deasupra, Carl Cox; băiatul din Carshalton care a venit în Ibiza acum aproape 30 de ani și care a reușit să-și lase amprenta asupra locului. Cox e mai mult decât un DJ. E atracția Ibizei așa cum Disneyworld e atracția Floridei și, totuși, și-a păstrat intactă reputația de „cel mai de treabă om din industria techno” și m-a tolerat o noapte întreagă cât l-am futut la cap cu discuții.

Publicitate

Alfredo Fiorito, bărbatul care a inventat Ibiza

Dar dacă Carl Cox e regale Ibizei, atunci Alfredo e Dumnezeul ei. Spre finalul vizitei, am reușit să ne întâlnim și cu el. Nu mi-e deloc rușine să recunosc că omul e un erou pentru mine; mixurile lui mi-au salvat multe zile de căcat.

Alfredo încă pune muzică la cele mai mari cluburi din Ibiza și a văzut toate schimbările care s-au petrecut pe insulă în tot acest timp, nu doar ca DJ, ci și ca locuitor și ca fan al Ibizei, și încă e vrăjit de acest loc la 35 de ani după ce a ajuns prima oară aici. A fost inspirator pentru mine să-i aud părerile despre schimbări, trecut, viitor, natura muzicii electronice și similaritățile dintre tinerii de ieri și de azi.

Dar ce leagă toate firele astea laolaltă e locul în sine. Cultura de club, drogurile și banii se vor schimba în anii care vin, dar Ibiza va rămâne nu doar unul dintre cele mai frumoase locuri din Europa, ci chiar de pe planetă. Și cerul ăsta vast și calm, apusurile de soare, plajele stâncoase și apele albastre care par să cadă de pe marginea lumii păstrează intactă magia locului de atâta vreme.

Ne apropiem de luna octombrie și asta înseamnă că sezonul Ibiza se apropie de sfârșit, iar Ariel, Corinne, Jamie și miile de alți locuitori sezonieri se vor întoarce la viețile lor din lumea reală. Dar vara asta, la fel ca toate celelalte veri pe care le-au petrecut în Ibiza, le va rămâne în minte ca un capitol ciudat și frumos din viață, așa cum mi-a rămas și mie.

Publicitate

Corpul meu încă se recuperează, dar e ok, pentru că oricum n-am de gând să ies prea mult în cluburi, mi s-au schimbat prea mult așteptările pe care le am de la o noapte petrecută în oraș.

Ibiza, aproape m-ai omorât, dar sigur mă voi întoarce într-o zi.

@thugclive

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește mai multe despre Ibiza:

Lucrătoarele sexuale din Ibiza au format primul sindicat al prostituatelor din Spania
Ibiza era la fel de distractivă și până să vină generația rave
Ibiza e făcută de râs de 19 artiști de muzică electronică din Barcelona
Ibiza de la Marea Neagră