FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Zece ani de pârnaie pentru Voiculescu! Ce înseamnă asta pentru români

Aşteaptarea a fost grea.
8.8.14

Foto: Andreea Balaurea/MediafaxFoto

Voiculescu a fost condamnat. Zece ani va sta în puşcărie pentru spălare de bani în dosarul ICA. Aşteaptarea a fost grea. Am stat cu inima strânsă cât un purice, ajunsă deja în gât, aproape-n dinţi: va face pârnaie sau nu? Ba am făcut şi-o glumă, pe Facebook, mai devreme: „Parcă e Black Friday. A picat Hotnews.” Apoi, mi-am dat seama că e vineri şi că ziua asta chiar e neagră. Pentru Voiculescu, desigur, care-şi primeşte o bine meritată pedeapsă, dorită probabil de toţi românii, inclusiv de către cei care se uită la Antena 3. Zece ani cu executare! De două ori mai mult faţă de cei primiţi în primul proces.

Publicitate

Cât de mult ar trebui să ne pese de această sentinţă? Şi cât de mult contează dacă Voiculescu va deveni pârnăiaş? În primul rând, Dan Voiculescu nu are absolut niciun merit în economia vieţii unui român. Nimic. Pauză. Gaură. Nicio valoare. E un zero barat din toate punctele de vedere. Nu a adus nicio contribuție palpabilă ţării, nu a creat cine ştie ce locuri de muncă. Să dăm şi nişte context, totuşi.

PROCESUL LUI VOICULESCU, VARIANTA SCURTĂ

În schimb, a preluat cu tupeu, de exemplu, Institutul de Cercetări Alimentare (ICA) Bucureşti, asta apropo de subiectul procesului. Povestea e lungă, complicată, dar dacă ar fi să facem un sumar, a luat 3,6 hectare de teren plus construcţiile aferente ale ICA pentru doar 104 000 euro, producând statului român o pagubă de vreo 60 de milioane de euro.

În al doilea rând, Voiculescu a fost un adevărat maestru în ceea ce priveşte preluarea Crescent, o companie românească de stat de pe vremea lui Ceauşescu, transformată ulterior în GRIVCO. Nu intru în detalii, dar vă las link-ul ăsta, de la RISE, că ei explică exact care-i treaba. Dar trebuie să reţineţi că asta e doar una dintre speţe, pentru că Voiculescu mai e cercetat şi pentru şantaj. Să ne limităm, totuşi, la cazul de faţă.

CE ÎNSEAMNĂ CONDAMNAREA LUI VOICULESCU

Poate o să râdeţi, dar vă garantez că n-ar trebui s-o faceţi, pentru că urmează o comparaţie cât se poate de legitimă. Gigi Becali a intrat în puşcărie pentru matrapazlâcuri. A fost unul dintre momentele în care justiţia română a funcţionat, iar un individ care se considera superior şi imbatabil s-a dovedit un mieluşel, care face crize de nervi şi care deprimă groaznic din cauză că e închis.

Diferenţa dintre Gigi şi Voiculescu e că Gigi a mai cotizat pe ici, pe colo. A mai ajutat nişte oameni, a mai construit nişte case unor sinistraţi, a mai băgat bani în biserici, a mai aruncat cu euroi în români amărâţi. Lui Gigi, oamenii i-au simţit lipsa. Mă rog, unii dintre ei, cei pe care i-a ajutat. Unora le-a părut rău, că, deh, s-a mai dus o potenţială sursă de cerşit bani. Însă n-a ieşit nimeni în stradă.

Publicitate

Voiculescu este exact opusul. N-a ajutat din banii lui pe nimeni, niciodată, cu excepţia lui Mihai Gâdea, pe care l-a împrumutat cu bani, şi a lui Mircea Badea, pe care l-a păstrat pe post de lătrău, la unşpe noaptea. În rest, n-o să-i ducă absolut nimeni lipsa. Nimeni n-o să iasă în stradă din cauza asta.

ILUZIA PUTERII ŞI A PROPAGANDEI

Am tot citit, zilele astea, despre cum cei de la Antena 3 îşi imaginau că au suficientă putere încât să scoată lumea în stradă, să arate cu degetul, să spargă geamurile DNA. Că pot să-l transforme pe dom’ profesor într-un erou în lupta antibăsistă. Doar că nimeni nu-i crede. Cel puţin jumătate din audienţele înregistrate săptămâna asta se vor pierde de mâine încolo. Şi asta pentru că cel puţin jumătate din public s-a uitat la ei pentru circ, pentru a-i vedea cum îl spală cu furtunul pe Felix.

Românul se bucură sincer când un politician, mai ales dacă-i corupt, e băgat la pârnaie. Şi mai ales dacă-i bogat. Nimeni n-a ieşit în stradă când l-au săltat pe Adrian Năstase şi nimeni nu va ieşi pentru Voiculescu. Pentru că românul, aşa prost cum îl consideră anteniştii, este suficient de inteligent să-şi dea seama că politicianul e corupt până-n măduva oaselor. Şi, din punctul de vedere al românului, orice bogătan corupt merită să înfunde puşcăria, indiferent dacă procesul se bazează pe o majoritate zdrobitoare de probe sau dacă probele sunt doar circumstanţiale.

ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI UNEI EPOCI

Felix nu e primul caz de şmecheraş care s-a îmbătat de putere şi care a fost trezit cu un duş rece. Au mai fost, înaintea lui, şi alţii. Primul, l-am numit mai sus, e Năstase. Însă îl avem şi pe Sorin Ovidiu Vîntu, cel care îl chema la el acasă pe Mircea Geoană cu o noapte înainte de alegeri. La fel ca Voiculescu, Vîntu s-a bazat pe acoliţi, pe relaţiile din serviciile secrete, pe foştii securişti pe care i-a angajat şi, evident, pe un ditamai trustul de presă.

Asemenea lui Voiculescu, Vîntu a picat cu tot cu trust, într-o perioadă în care Realitatea TV era, asemenea Antenei 3 acum, lider de audienţă pe nişa televiziunilor de ştiri. Poate Felix să dea vina pe Băsescu oricât de mult, poate face Mircea Badea oricâte şpagate, poate Gîdea să peroreze la infinit, nimănui nu-i pasă şi nimeni nu-l va salva.

NU EXISTĂ „SOLUŢIA PONTA”

Interesant e şi faptul că Victor Ponta a intrat în concediu, asta apropo de faptul că unii comentau de pe margine că nu s-a văzut ajutorul prim-ministrului, cel care a fost susţinut atâta amar de vreme pe sticlă. Pe de altă parte, Ponta e în campanie electorală. Jocurile politice sunt, în ultimă instanţă, destul de simple: cel mai puternic supravieţuieşte. Oricât şi-ar dori pupincuriştii lui Voiculescu să-l vadă pe Ponta intervenind, acest lucru nu se va întâmpla.

În primul rînd, Voiculescu este un om pe care ţara-l vrea în puşcărie şi ar fi o greşeală imensă orice idee de graţiere sau de amnistie în cazul în care Ponta va ajunge preşedinte. În al doilea rând, Voiculescu e genul de individ care preferă ca oamenii din jurul său să-i fie datori. Aşa cum l-a împrumutat pe Gîdea, tot aşa consideră că l-a făcut pe Ponta dator prin susţinerea TV. Or, Ponta e suficient de inteligent încât să nu-şi dorească să fie dependent de unul ca Voiculescu, câtă vreme oricum depinde de un întreg sistem de partid care cere de mâncare.

SETEA DE BANI VS. SETEA DE PUTERE

În România, există două tipuri de politicieni - cei proşti şi cei inteligenţi. Ultimiii sunt însetaţi de putere, primii sunt însetaţi de bani. Voiculescu e genul de politician prost, cu setea de bani în sânge. Rămîne de văzut în ce categorie se va clasa ultimul mogul media în libertate, Sebastian Ghiţă.

Felix nu şi-a dorit niciodată puterea la modul în care şi-a dorit-o Iliescu, de exemplu. Şi-a dorit puterea ca să facă şi mai mulţi bani. Tot aşa cum a făcut-o şi Vîntu. Vîntu a vrut să fie omul din umbră, un păpuşar pentru care să lucreze alţii, ca el să doarmă liniştit în timp ce face bani pe şestache. Adică în timp ce statul lucrează pentru el. Voiculescu însă a vrut să fie la vedere.

Publicitate

Ambii însă au fost suficient de aroganţi încât să creadă că va merge la nesfîrşit. „Întăriţi-vă statul!”, zicea Vîntu. Iar statul s-a întărit şi l-a înfundat. Voiculescu a fost cu gura mai mare şi cu trompetele mai puternice. Nici măcar n-a fost subtil. A fost de-a dreptul greţos. A construit o maşinărie propagandistică prin care a vrut ca oamenii să înţeleagă, inclusiv din legi, doar propria lui interpretare.

Iată o probă de mizerie din discursul său în faţa judecătorilor, înainte de încheierea procesului: „Este un lucru foarte grav pentru Justiție și pentru această categorie numită procurori. Ei au datoria să vină cu probe în favoarea presupusului vinovat. Procurorii nu trebuie să caute probele numai în acuzare. Este o tehnică murdară. Urmărirea penală s-a făcut fără mine.” E un discurs ilogic, în contextul în care procurorii nu sunt avocaţii săi personali. Procurorul nu trebuie să-l apere, ci să-l acuze şi nu are nicio obligaţie de a-i salva pielea. Normal că urmărirea penală s-a făcut fără el, astfel încât el sau acoliţii săi să nu poată interveni.

LUMEA S-A SĂTURAT

Dacă s-a făcut ceva bun în România în ultimii zece ani, atunci e împrospătarea Justiţiei cu oameni tineri. Oameni care, la fel ca ceilalţi români, s-au săturat de mizerabili şi de corupţi. Una dintre replicile din procesul lui Voiculescu a fost ceva din categoria „De ce ne grăbim aşa?” S-au făcut că uită că procesul are deja şase ani. ŞASE ANI!

Lumea s-a săturat de corupţi şi s-a săturat de termene imposibile ale proceselor. Probabil că inclusiv judecătorii s-au săturat de cei pe care trebuie să-i judece şi, mai ales, de tergiversări. Procesul lui Voiculescu este un exemplu în acest sens. „Să terminăm odată, naibii, cu povestea asta!”, spunea mogulul. Cu un pic de baftă, se va termina tot mai repede şi cu toţi ceilalţi.

În România, Justiţia abia şi-a început treaba.