Chiar dacă nu pare, e foarte nasol să mergi în turneu cu trupa

Fotografii de Chris Bethell

Tipul îmi aruncă pe masă o sticluță de deodorant plină cu un lichid transparent. „Dă-ți cu ea pe la tâmple”, îmi explică. „E acid.”

Cel care împarte substanțe halucinogene se numește Matt și face parte din Growlers – trupa californiană cu cinci membri care, deși azi noapte și-a pierdut doi membri, o carte de credit și un permis de conducere, pare în toane foarte bune astăzi. Și toți membrii sunt beți rangă: chiar înainte de prima masă a zilei, îmbrăcați în maieuri cu logo-ul trupei, beau dintr-o sticlă de tequila și stropesc trecătorii cu un pistol cu apă în formă de pește.

Ne îndreptăm spre Bristol – unde trupa urmează să se alăture celor de la Fat White Family și The Wytches. The Growlers sunt mai tot timpul în turneu – au lansat deja cinci albume de când s-au înființat, în 2006 – iar asta e a doua dată din turneul care îi va duce prin Germania, Franța, Norvegia, Spania și Suedia. În noimebrie vor reveni în Marea Britanie,  apoi o să aibă alte câteva concerte prin America.

Trupa m-a invitat să iau parte la debandada unui turneu, ca să văd ce mișto e să locuiești cu o grămadă de oameni în spații mici cu băi care nu au zăvor la ușă. Deocamdată, sunt șocat de faptul că am luat acid aproape fără să-mi dau seama. Așa că stau și aștept.

Și aștept.

Și apoi îmi dau seama ce naiv am fost să cred că pot să mă sparg cu deodorant.

Numai păcăleli d-astea își fac băieții în turneu. E de ajuns să-ți pierzi concentrarea un moment și pleosc! ți s-a turnat o sticlă de apă în cap sau te-a ciupit cineva de sfârcuri sau te întrebi unde sunt pterodactilii de pe autostradă, că doar ești convins că tocmai ai luat acid pentru prima oară în viața ta, deși ți-ai dat doar cu deodorant pe mutră. Acestea sunt rezultatele faptului că petreci nenumărate ore alături de aceiași cinci oameni într-un spațiu îngust. E distractiv o vreme. Dar e o diferență mare între genul de trupă care călătorește într-o dubă și are o pasiune pentru muzică, turnee și mâncare proastă și genul de trupă care își calculează atent banii și orarul și face business.

„Câștig de zece ori mai mult decât ei”, îmi spune Dr Kiko, managerul lor de turneu. Kiko era farmacist, dar acum e manager de trupe. A apărut pe două piese de Mogwai și îi plac mult trupele astea hipioate. Doi membri din trupa Growlers au numele lui tatuat pe ei. Le-a returnat și el favoarea și și-a tatuat undeva pe piele Los Growlers. Dr Kiko e o ființă fascinantă – dar tot e dezamăgitor când realizezi că majoritatea trupelor care merg în turnee sunt leftere, iar cei care lucrează pentru ei câștigă mult mai mult.

În afară de tunsul gazonului din curtea unui prieten, membrii trupei nu au joburi acasă. Scott, toboșarul trupei, filmează și editează videoclipuri și cam atât. Când ne așezăm să luăm micul dejun, toți recunosc că trebuie să se dea bătuți și să înceapă să depună CV-uri după ce se termină turneul. Dar când îl întreb pe solistul Brooks Nielson dacă o să-și ducă planul până la capăt, mi-a spus: „Neah, îți dai seama că n-o să ne luăm joburi.”

Așadar, să revenim la turneu. Până la sfârșitul anului, trupa o să aibă sute de concerte. În turneu fac rost de internet prin moteluri, dorm pe unde apucă și își iau sandvișuri la ofertă din benzinării. Fac asta câteva luni pe an, petrec câteva săptămâni acasă, apoi pornesc din nou la drum. Și urmează acest ciclu de când s-au înființat în California acum opt ani.

Când ajungem în Bristol, cu o ușoară durere de cap, constat dezavantajele călătoritului și concertelor timp de luni de zile împreună cu prietenii. Nu știi niciodată unde ajungi. Faci proba de sunet, cauți ceva decent de mâncare din oferta pe care ți-au pregătit-o, cânți, apoi te întorci la hotel sau în autobuzul de turneu. Nici nu apuci să vezi cum e viața în alte părți, să cunoști oameni, să te dai mare și să arunci cu bani de pe acoperișurile clădirilor. Nu vezi decât aceiași pereți din backstage și mănânci aceleași cipsuri cu arome obosite.

Iar tu, în autobuz în drum spre muncă, la 9 dimineața, te gândești: „Căcat, trupele călătoresc prin toată lumea și cântă, iar eu sunt prins în căcatul ăsta de zi cu zi.”

Dar asta e doar pe jumătate adevărat. Da, ai niște concerte excelente, dar și unele absolut dezamăgitoare – nu toate ies la fel. În ziua următoare am ajuns în Liverpool și Growlerșii erau toți varză de mahmuri. Nu erau deloc mulțumiți de concertul din Bristol, iar chestia asta le scăzuse moralul tuturor. Brooks a dormit tot drumul pe podeaua autobuzului. Nimeni nu e beat, toți sunt melancolici. Prânzul îl luăm iar de la o benzinărie. Bineînțeles, e un job mai distractiv ca multe altele, dar lipsa constantă de bani, aerul stătut din autobuz și ambalajele aruncate peste tot în jur creează o atmosferă sinistră permanent.

Asistăm la concertul The Wytches și apoi e rândul celor din Growlers.

Multe trupe live sunt monotone; sună exact la fel ca pe disc, arată plictisite și nu te fac să simți nciio conexiune cu ei în afară de cele câteva cuvinte din cântecele lor pe care le știi. Dar Growlers sunt o trupă care merită văzută live. Nu doar că sună excelent, dar Brooks are atâtea glume bune încât ar  trebui să aibă propria lui emisiune TV. Comunică minunat cu publicul.

The Growlers chiar sunt o trupă mișto. Albumele lor sunt tari, concertele lor sunt tari și membrii trupei sunt oameni mișto. Dar cât am fost în turneu cu ei am descoperit că, oricât de tari ar fi, e destul de nașpa să mergi în turneu când n-ai bani.

E și distracție, nu zic. Dar e și epuizant: două zile de turneu m-au distrus mai tare decât orice festival. Să bem un pahar pentru miile de trupe care sunt pe drumuri în clipa asta și care continuă să cânte prin baruri și cluburi – nu doar în țara lor, ci în toată lumea – chiar dacă asta înseamnă că renunță la bani, la o dietă decentă și la orice confort. Acestea sunt trupele care fac muzică din pasiune și care întruchipează ce înseamnă cu adevărat să fii într-o trupă.

Urmărește-l pe Ryan pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește mai multe despre viața în turneu:

În turneu cu Nirvana!
Turneul lui Miley Cyrus: Ce se întâmplă când sexul nu mai vinde?
Cum să găsești iarbă în turneu
În turneu cu rabla în Africa de Est