FYI.

This story is over 5 years old.

Fashion

Părinții sud-coreeni își presează copiii să-și facă operații estetice

Operațiile estetice sunt atât de obișnuite în Coreea de Sud încât oamenii le fac ca și cum ar cere un hamburger.
15.5.13

Femeie sud-coreeană cu operații estetice la nas și la ochi. (Image via)

După cum probabil deja știți, operațiile estetice sunt cea mai tare chestie în Coreea de Sud. Vă amintiți de fotografiile de acum o săptămână cu participantele la un concurs de frumusețe sud-coreean care arătau toate exact la fel? Toată lumea a chicotit și și-a zis: „Mamă, da' se cam omoară după operații estetice coreencele astea”, după care s-au uitat la clipuri cu pisici pe YouTube și au uitat toată chestia. Apoi, desigur, internetul a luat-o razna la modul moralizator și a început să investigheze de ce încearcă coreencele să arate occidental și să le critice.

Publicitate

Am sunat-o pe prietena mea Sparkles (nu e numele ei real), care s-a mutat de curând în orașul ei natal, Seul, ca să aflu ce reacții au avut oamenii de acolo la agitația asta. Se pare că moda operațiilor estetice e deja un subiect banal de glumă și fetele se amuză de ideea că probabil au toate același chirurg plastic și se tachinează una pe alta că nu au ochii destul de mari încă.

Mi-a mai spus ceva ușor îngrijorător. Și anume, că părinții își presează fetele să-și facă operații estetice. Ți se ridică părul pe ceafă când auzi de mame care își fac fetele să se simtă urâte doar pentru a le convinge să-și opereze fața și să se schimbe ireversibil pentru totdeauna. Iată discuția.

_Reclamă la un cabinet de chirurgie estetică pe un autobuz din Coreea de Sud. _(Imagine_ via_)

VICE: Cum stau lucrurile cu chirurgia plastică zilele astea?

Avem tot felul de curente. Unul dintre ele e deschiderea colțului interior al ochiului pentru a-i da formă de migdală. Sau, o vreme, am avut moda liposucției, iar grăsimea obținută se implanta în frunte. E greu de zis dacă fetele se conformează unui ideal occidental de frumusețe, totuși – nimeni nu duce la chirurg o fotografie cu o vedetă caucaziană ca să-i ceară s-o facă să arate așa. Ideea a pornit de la faptul că albii au de obicei nasuri mai lungi și ochi mai mari, deci îți vine să descrii look-ul ca fiind occidental, dar niciun coreean n-o să-ți spună că vrea să arate occidental. În Coreea, operațiile la ochi și la nas sunt de bază – sunt proceduri standard.

Publicitate

Ca și cum ai comanda un hamburger – „Unul simplu, vă rog.”

Da. Gen: „Nu te-ai operat încă? Ar trebui să-ți faci măcar baza.” E o nimica toată pentru ei. Atât de mulți oameni se operează încât deja auzi chestii de genul: „Și-a făcut doar ochii și nasul, nu mare lucru.”

Ai prieteni care și-au făcut operații estetice?

Nu cred că am un singur prieten care să nu-și fi făcut măcar una dintre proceduri. Toți și-au făcut câte ceva. De obicei, plătesc singuri operațiile, dar sunt și multe mame care plătesc operațiile fiicelor. Toți devin din ce în ce mai frumoși, iar părinții nu vor ca copilul lor să rămână „urât”. E ca în anii '90, când ai tăi îți luau CD-player ca să nu fii singurul prost din școală care n-are.

Tu de ce ai luat hotărârea să te operezi?

N-a fost ideea mea. Maică-mea îmi tot zicea: „Nu e mare lucru, închizi ochii, te adorm și gata. Te trezești și rămâi așa tot restul vieții.” Îmi zicea chestia asta încă din liceu. Voia să-mi fac nasul ca să am timp să mă obișnuiesc cu tranziția până la facultate.

Chirurg plastic sud-coreean arătând fotografii înainte și după operația estetică. (Imagine via)

De ce voia să-ți faci operația?

Principalul motiv – și e adevărat – era că, în societate, cu cât ești mai frumos, cu atât ai mai multe avantaje. Oamenii sunt înclinați să-i aleagă pe oamenii atrăgători când iau decizii. De exemplu, la un interviu pentru un job. Ăsta e standardul de frumusețe aici, așa că toată lumea vrea să fie așa – cultura l-a transformat în ceva normal. Mulți oameni nici nu stau pe gânduri prea mult. „Ahh, așvrea să am ochii mai mari – OK, merg să mi-i fac chiar acum.”

Publicitate

Ai observat că ai mai multe avantaje de când ți-ai schimbat fața?

Am observat – nu numai în Coreea, ci și când călătoresc – că oamenii sunt mai drăguți cu mine. Simt că pot scăpa de multe belele doar pentru că arăt mai bine.

O să jefuiești o bancă?

Nu, nu spun că încerc să profit de asta, dar simt că oamenii mă tratează diferit. Am citit undeva – e psihologic – că oamenii au mai mare încredere în oamenii frumoși.

A fost ciudat să-ți vezi fața modificată pentru prima oară?

Am fost pe anestezice vreo săptămână când mi-am operat nasul, așa că am dormit. Când m-am văzut prima oară, mi s-a părut ciudat. Mi s-a părut un nas prea lung, nu mi se părea că se potrivește cu fața mea. După ce m-am obișnuit cu nasul cel nou, am avut senzația aia pe care o ai când te duci la cumpărături și găsești ținuta perfectă și ești bucuroasă că e a ta și abia aștepți să te îmbraci cu ea când mergi undeva. E senzația aceea, dar amplificată de un milion de ori.

Și tatăl tău a vrut să-ți operezi și urechile, nu?

Da, aveam una mai mică decât cealaltă. Era stresat de faptul că în ziua nunții, o să îmi ridic părul și o să se vadă și eu o să fiu foarte jenată. Dubios.

Chirurg sud-coreean verificând operația la nas. (Imagine via)

Ți-ai mai făcut și alte operații?

Mi-am operat și ochii, dar a fost super ciudat pentru că nu-ți fac anestezi totală la operația asta. Trebuie să stai trează. Folosesc anestezie locală la pleoape și în jurul ochilor. A fost oribil, pentru că am simțit cum cos pielea. Eram udă de transpirație din cauza stresului. I-am operat atunci când mi-am operat nasul, dar nu s-a vindecat bine operația și a trebuit s-o fac din nou. Inițial, maică-mea a vrut să-mi operez și ochii.

Publicitate

Ai fost speriată înainte de operație?

Am fost îngrijorată că o să se vadă. Îi tot spuneam doctorului: „Vă rog, îmi puteți face nasul cât mai natural posibil?” Și s-a cam ofuscat. Mi-a zis: „De ce nu ți-l faci tu, dacă știi mai bine ca mine? De ce-ți faci operație dacă nu vrei ca lumea să afle că ți-ai făcut?” Consultantul lui mi-a spus să nu-mi fac griji pentru că oamenii sunt ființe care se adaptează repede, ceea ce e adevărat. Nici nu mai știu cum arăta fața mea înainte. Întâi trebuiau să-mi facă ochii și apoi nasul, dar cum eram speriată, m-au adormit și mi-au făcut nasul întâi.

Te uiți vreodată la fotografii vechi cu tine?

E de căcat. Cum ți-am zis, nici nu-mi pot închipui cum arăta vechea mea față. La noi acasă glumim despre asta. Eu spun că o să dau foc fotografiilor vechi și tata îmi aruncă bricheta. Fotografiile dinainte de operație pe care le-am păstrat pe Facebook nu sunt portrete de aproape sau foarte clare. La început nu mi-a păsat de ele, dar după ce am început să-mi fac prieteni noi, m-am gândit că ar trebui să le șterg pe cele vechi. Dacă cineva mă întreabă dacă mi-am operat nasul, nu mint niciodată. Dar nici nu spun tuturor din prima că m-am operat. „Salut, sunt Sparkles. Am operație la nas.” Nu e un subiect foarte comun în societate – pe oameni îi interesează ce proceduri ți-ai făcut și unde.

Ai mai multă încredere în tine?

Clar. Cea mai mișto chestie a fost că am putut, în sfârșit, să-mi schimb coafura. Dintotdeauna am avut păr lung și ondulat pentru că arăta bine cu trăsăturile mele, dar după operație, l-am tăiat. Cu pleoapele dinainte îmi era foarte greu să mă machiez, genele păreau mai scurte și eyeliner-ul și fardul nu se vedeau deloc. Acum că am pleoape mobile, pot să mă joc mult cu machiajul. E super distractiv!

Mulțumesc pentru interviu, Sparkles!

Traducere: Oana Maria Zaharia