La 27 de ani bistriţeanul IRLO e deja arhicunoscut în lumea street artului românesc. Monştrii lui psihedelici împodobesc zidurile din Bucureşti, Timişoara, Cluj, Arad şi Sibiu. A mai pictat şi prin New York şi Berlin, că nu degeaba i se zice artist nomad. Prin Capitală mai mult ca sigur i-aţi văzut arta pe pereţii de la Street Delivery şi pe rampele de la Skate Park Herăstrău.Totuşi nu mulţi ştiu că IRLO pictează şi pe pereţii din interiorul caselor. Curioasă să văd cum s-a descurcat un artist cunoscut pentru picturi murale foarte mari, pe nişte suprafeţe atât de mici am vizitat câteva dintre casele unde IRLO şi-a dat frâu liber tripului lui cu designul interior.
Prima locuinţă pe care am vizitat-o, pe lângă Piaţa Amzei, aparţine unui prieten bun de-al lui IRLO. El îi mai pictase şi vechea casă, dar acum a vrut să-i dea libertate maximă creativă. Iar într-așa o casă, nu e greu să fii creativ. Eu sunt arhitectă şi de-asta am rămas fascinată de casă.
Am văzut instalaţia asta ciudată imediat cum am intrat în casă. Peretele colorat într-un verde proaspăt, brăzdat de mici figurine care înşiră o poveste semi-halucinantă şi de neînţeles de la distanţa asta, era halucinant. Abia după aia am aflat că are rolul de suport pentru proiecţii.
Personajele amuzante care stau în jurul ecranului se numesc cosmogomi. Ei sunt fiinţe care au fost martore la facerea Universului. Sunt atât de bătrâne şi de înţelepte încât acum stau calme într-o permanentă stare de visare. Ele deţin secretul fericirii. Asta se vede foarte bine la Regele Lumii (ăla cu coroana), care stă calm şi dormitează cu ochii închişi, de parcă le-a făcut pe toate din abundenţă, iar acum mai are nevoie doar de somn şi de zâmbet. Nici nu-i pasă ca unu' mic şi gălbejit își face de cap printre zulufii coroanei.
Pe peretele alăturat îţi atrage atenţia o scenă la fel de ciudată ca cea de dinainte. Eun fel de „Coborâreade pe cruce” altoită în SF.
O gardă romană se înfundă de râs într-un colţ în timp ce priveşte cum două creaturi asexuate reproduc scena cu Iisus şi Fecioara Maria, cu nişteexpresii impenetrabil de calme şi cu portaluri spre alte dimensiuni în loc de răni. Crucea se metamorfozează la loc în măslin, iar toata scena e supervizată de nişte OZN-uri cam sfioase care se ascund după nişte nori negri care aruncă cu fulgere verzi. Cel mai simpatic mi se pare faptul că părul corporal al gagiului roman e transformat în cuvinte cheie din Biblie. Umorul meu negru m-a făcut să mă amuz ceva mai puţin inocent decât romanul în cauză.
Într-un colţ e zugravită imaginea unei familii tipic româneşti pe scara evoluţiei lui Darwin. Bărbatul, un tip cam trist şi bulbucat cu părul făcut măciucă, ţine în mâna dreaptă o sticlă de licoare fosforescentă baută pe jumătate.Cu cealaltă mână trage după el o nevastă plictisită şi un cârd întreg de plozi. Ăştia nu mai sunt nici simpatici, nici senini, ba chiar mă sperie puţin.
În alt colţ al camerei IRLO a făcut un fel de Inception cu şerpi. Un şerpălău cu gura mare îl înghite pe altul mai mic, şi aşa mai departe până când rămâne unul minuscul şi blând care nu mai halește pe nimeni. Ba chiar mai mai şi creşte un lăstarverde din gura lui. Am aflat că şi stăpână-su se holbează la el cu orele.
Cea mai fără de înţeles pictură de acolo mi s-a părut perechea asta de coaie păroase şi ochioase care stătea undeva jos într-un colţ. Ce-i drept, nici n-am aflat nimic despre ea, pentru că nu-i politicos să întrebi oamenii de ce au nişte testicule decorticate cu un ochi masonic între ele pe perete.
Publicitate
Publicitate