FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Aş vrea să fiu un pirat somalez

Asta dacă nici eu n-aş avea de niciunele.
26.4.12

După ce am văzut scurtmetrajul de ficțiune Fishing Without Nets, m-aș putea vedea pirat somalez, ceea ce e ridicol, având în vedere că sunt angajat într-un birou VICE. Puterea acestui film de a te iluziona stă în perspectiva insulară, care spune povestea strict din punctul de vedere al unui tânăr pescar sărac somalez, care se chinuie să-și îngrijească fetița bolnavă. Povestea lui depășește stereotipurile cu Robin Hood care au fost perpetuate în presă atunci când pirații somalezi au început să apară pe primele pagini ale ziarelor. În loc de asta, ajunge într-un loc mult mai realist și ambiguu din punct de vedere moral. Și spre deosebire de multe filme despre Africa sau africani, în filmul acesta nu există personaje albe băgate de co-scenaristul și regizorul Cutter Hodierne doar ca să aibă occidentalii cu cine să se identifice. Nu există nici dialoguri în engleză. Ești introdus ca într-un joc video cu shootere într-o lume intensă și sordidă unde fiecare alegere se reduce la supraviețuire și economie timp de 17 minute.

La începutul scurtmetrajului, arătosul pescar Abdi nu mai poate prinde pește în Oceanul Indian, probabil datorită poluării prin deversarea deșeurilor toxice în apă de către marile puteri europene. Ca locuitor al uneia dintre cele mai sărace țări din lume, unde oamenii au trăit după legea naturii de când guvernul central s-a prăbușit în 1991, Abdi nu poate să ceară ajutor de la nicio instituție. Trebuie să-și ia viața în mâini și să ia o decizie – să devină pirat sau să continue să trăiască în mizerie, fără să poată avea grijă de fetița lui. Pentru mine e o decizie super simplă. Aș alege într-o clipă să atac orice vapor al vreunei corporații care-mi iese în cale.

Publicitate

L-am sunat pe regizorul Cutter Hodierne săptămâna trecută ca să vorbim despre filmul Fishing Without Nets, care tocmai a luat premiul juriului pentru scurtmetraje la festivalul de film Sundance și care în curând va fi transformat într-un lungmetraj. E mare lucru pentru un tip de doar 25 de ani și un proiect care a luat naștere cu un buget minuscul, împreună cu doi prieteni, John Hibey [producător și co-scenarist] și Raphael Swann [producător].

Dar faptul că cineva precum Cutter are un astfel de succes chiar și la o vârstă fragedă are totuși sens. E genul de șmecher care te-ar putea inspira nebunește să demisionezi și să te muți în Mombasa după ce ți-a spus una dintre poveștile lui demente. Înainte să filmeze Fishing Without Nets, i-a urmărit și i-a filmat pe Bono și ceilalți de la U2 în turneul acela în care au făcut catralioane de dolari și au cântat pe o scenă care arăta ca o sepie enormă.

Trebuia să vorbim despre cât de mișto e scurtmetrajul lui, dar până la urmă am divagat din cauza poveștilor lui despre prostituate kenyene, jafuri și ura față de albi. Iată ce a avut de zis Cutter Hodierne despre Fishing Without Nets:

VICE: Așa. Unde sunt oamenii albi din Fishing Without Nets? N-am întâlnit prea mulți oameni atât de curajoși și isteți încât să pună actori africani în rolurile principale într-un film despre Africa. Nu mă pot abține să nu mă gândesc la filme ca Blood Diamond.

Cutter Hodierne: Păi urăsc albii, nu-i pot suferi. [râde] Glumesc. Îmi plac alibi. Doar că eram foarte intrigat de pirații ăștia somalezi.

Publicitate

Au existat personaje de rasă indo-europeană în versiuni mai vechi ale scenariului și le-ai scos mai târziu?

Nu chiar. La început, ideea era să fac un film despre un somalez-american care se întoarce în Somalia ca să devină pirat. Dar după ce am ajuns în Africa, mi-am dat seama că e foarte interesant să am în film chiar un tip din Somalia.

Ați filmat în Kenya și nu în Somalia, din motive evidente. De câte ori mai fusesei acolo înainte ca să te obișnuiești cu teritoriul înainte să filmezi?

Niciodată. Nu mai fusesem.

Ai hotărât să faci un film într-o țară unde nu mai fusesei vreodată?

Da, nu mai fusesem deloc în Africa, de fapt.

Și cum ați început proiectul?

L-am convins pe partenerul meu de producție, John Hibey, să mi se alăture într-o excursie de cinci săptămâni, care s-a transformat în trei luni și jumătate din cauză că nu ne-a ieșit nimic la început. A fost un dezastru în care ne-am îngropat până peste cap.

Cum așa?

Din cauză că l-am început și nu sunt genul care renunță după ce a început ceva. Eram prinși în capcană. În primele două luni am avut un șoc cultural. Ne apăreau obstacole în cale tot timpul.

N-ați avut timp să vă relaxați deloc? Cum te poți relaxa în Kenya?

E capitala sexului în Africa.

Serios?

Da, nici noi nu știam asta. Cum am ajuns acolo, ne-am dat seama imediat: „Frate, aici merg bărbații și femeile când vor să și-o tragă.” Cel mai întâlnit fenomen erau femeile nemțoaice care vin în Mombasa ca să și-o tragă cu localnici mult mai tineri decât ele.

Publicitate

Uau. Asta sună a documentar VICE: Mandingo partea a Doua – Cârnații întunecați africani.

Clar aveți material de o poveste acolo. Sunt o grămadă de gagici care vor să se simte din nou tinere.

Și totul era pe față?

Era evident. Femeile se plimbau pe plajă cu câte un tip de 19 ani, după care dispăreau cu el. Dar și mai ciudat pentru noi a fost că deveneam absurd de populari în oricare bar intram. Ne gândeam că ceva e putred, doar noi nu suntem chiar atât de cool. Toate gagicile săreau pe noi să ne înhațe.

Prostituatele controlează situația așa de bine?

Sunt agresive. Uneori atât de agresive încât ne temeam că o să ne jefuiască. Ce pot să zic, am avut parte de niște nopți nebune în Mombasa.

Care a fost cel mai tâmpit gest făcut de o femeie cât ați fost pe-acolo?

Îmi plac întrebările de la VICE, mereu sunt interesante…Cel mai bun exemplu e din noaptea când am fost în „Club Florida”.

Era un loc renumit pentru prostituate?

Da, dar noi nu știam. Mai târziu am aflat că tipu care ne dusese acolo făcuse mișto de noi.

Evident.

În timp ce ne distram, m-am uitat la John Hibey și am văzut că se chinuia să scape de o fată care se ținea de el. Îi spunea „Îmi pare rău, nu, mulțumesc…” Apoi a început să tragă de el altă fată. Îl trăgeau fiecare într-o direcție. S-a speriat și a început să strige după ajutor la barman. Iar eu nu puteam face nimic, pentru că mă sufocam de râs văzând cum voiau să-l rupă fetele în două.

Cutter în Washington DC, la premiera filmului Fishing Without Nets. Fotografie de Duy Tran Photography

Ați fost și jefuiți?

Publicitate

Da, de câteva ori. O dată chiar serios, în prima noapte când a venit și celălalt producător, Raphael Swann.

Ce s-a întâmplat?

Eram pe plajă într-o stațiune germană, cântau coveruri niște trupe. Ne plimbam pe plajă și se auzea muzică tare în depărtare, ceva trupă cânta piese de la U2…

Ca acasă.

Da. Și apar din senin tipii ăștia în uniforme militare, înarmați, și ne spun că am intrat pe un teritoriu interzis și că suntem arestați. Ne-au pus cătușe și ne-au legat unii de alții și ne-au dus spre apă. Se certau între ei, iar noi ne-am speriat rău de tot. „Mamă, asta e. Gata, ne-omoară!” Muzica se auzea tare și nici măcar nu se auzea dacă strigam după ajutor. „Auzeam doar It’s a beautiful dayyy!” la maxim, din spatele nostru.

Ce ironic. Cum ai lucrat cu U2, bănuiesc că piesa avea alte semnificații pentru tine înainte să vii în Kenya.

Da, în momentul ăla credeam că e coloana sonoră pentru moartea mea. N-a prea fost o zi frumoasă.

Și cum ați scăpat cu viață?

Ne-am dat seama că tipii nu erau polițiști, de fapt, și că puteam plăti o taxă. Apoi ne-au dat drumul. Dar ne-am gândit și că poate erau pirați somalezi și puteam face o ditamai poveste din chestia asta.

Erau foarte serioși sau erau ca pirații din film, ceva mai bleguți la capitolul infracțiuni?

Da, e haos să fii în preajma tipilor ăștia înarmați și să nici nu știi ce gândesc și cine e șeful lor. E și mai îngrozitor dacă te gândești: „Chiar dacă nu vrea să mă omoare, nu garantez că n-o să apese pe trăgaci din greșeală. O să mor dintr-un accident.” Cam așa simțeam.

Spune-mi despre lungmetraj. Cum vreți să-l faceți?

Cred că planul e să ne întoarcem și să face un lungmetraj cam cum l-am făcut pe ăsta. O să joace localnici, nu actori, ci refugiați somalezi. O să filmăm în aceeași zonă și o să extindem povestea. În principiu, o să fie despre un puști care, deși nu vorbește bine engleza, devine negociatorul piraților și în scurt timp își dă seama că nu e potrivit deloc pentru job. Deci e o poveste în care personajul se trezește într-o situație neașteptată, dar o să fie detaliată. O să vedeți și captura de pe vapor și tot haosul ăla.

Publicitate

O să apară în film aceiași protagoniști?

Sper că da. Aș vrea să apară Abdi și câțiva dintre pirații din rolurile secundare din scurtmetraj.

Știu că toți actorii au fost refugiați somalezi, dar au fost vreunii dintre ei pirați în trecut?

Câțiva dintre pirații care apar în film erau luptători din miliția somaleză, unii aveau urme nasoale de răni. Vreo doi mi-au spus că aveau veri pirați sau că și ei au vrut să devină pirați la un moment dat, dar n-am avut cum să verific. Cre că unii dintre ei sunt genul care, dacă încă ar trăi în Somalia și ar avea ocazia, ar face-o. Dar nu cred că vreunul a încercat vreodată să captureze un vapor.

Ai vorbit despre percepția de tip Robin Hood a acestor pirați. De ce crezi că e ușor să aplici pe ei stereotipuri, în loc să-i vezi ca pe oameni chinuiți de motivații complet diferite?

Cred că presa îi tot caracteriza ca și cum nu sunt chiar așa de răi. Și cred că era foarte ușor să faci asta. Nu înseamnă că sunt toți răi și nici nu sunt Robin Hoozi care încearcă să-și ajute clanul să evite pescuitul ilegal – e pur și simplu o mare zonă gri care pornește de la ideea că n-ai de niciunele, așa că te duci și furi.

Da, asta am simțit și eu văzând filmul tău. Mulțumesc, Cutter.

@WilbertLCooper

Traducere: Oana Maria Zaharia