Naționaliștii polonezi au atacat un curcubeu gay, ambasada rusă și un squat

Steagurile poloneze, simbolurile ariene și măștile de ski au fost obligatorii pe străzile din Varșovia lunea trecută. Fasciști, naționaliști și ultrași s-au adunat laolaltă pentru una dintre cele mai mari demonstrații de extremă dreaptă care s-a organizat vreodată pe străzile europene, una cu 50 000 până la o sută de mii de participanți – mult mai mult decât anul trecut, când s-au adunat doar 20 000 de persoane. Au fost și mulți jandarmi, dar naționaliștii tot au reușit să atace și să incendieze simbolurile tuturor lucrurilor pe care le urăsc: gayii, stângiștii și rușii.

Marșul de pe 11 noiembrie – la fel ca cel de anul trecut și cel de anul anterior – a sărbătorit Ziua Independenței Poloniei. E organizat de două grupuri de extremă dreaptă, Tabăra Națională Radicală – care și-a luat numele și logo-ul de la un partid fascist polonez antebelic – și Tineretul Polonez, care se descrie drept o organizație catolică naționalistă și se teme că homosexualitatea va distruge într-o bună zi Republica Poloneză.

Dacă numărul tot mai mare de neo-naziști n-a fost de ajuns ca să-i sperie și să-i alunge din centrul orașului pe toți anti-fasciștii, liberalii, socialiștii și, practic, pe toți cei care nu sunt homofobi, marșul și-a atins sigur scopul ăsta. Cine a planificat traseul, s-a asigurat că va atinge toate țintele care îi enervează pe neo-naziști.

De exemplu, marșul începuse de doar câteva minute când contingentul mai violent – zeci de participanți mascați – au spart cordonul jandarmilor și au țâșnit pe o stradă lăturalnică, care găzduiește o fostă clinică în care locuiesc acum anarhiști și anti-fasciști. Cum era de așteptat, demonstranții au dat foc clădirii și au aruncat cu sticle și pietre. Squaterii au reacționat aruncând diverse obiecte de pe acoperișul clădirii. „Dacă nu ne-am fi apărat, eram morți acum”, mi-a spus unul dintre squateri a doua zi.

Cum mulțimea era plină de draci după conflictul cu squaterii, nu mi-am pus speranțe mari că acest monument al diversității, curcubeul din flori de hârtie, va supraviețui furiei neo-naziștilor. De când a fost construit acum doi ani, vandalii i-au dat foc de două ori. Ultima reconstrucție s-a încheiat abia vinerea trecută.

Am sperat că poate vor merge mai departe și-l vor lăsa în pace.

Dar nu.

În timp ce flăcările cuprindeau monumentul, mă întrebam dacă următoarea încercare de reconstrucție se va face cu un material mai puțin inflamabil decât hârtia.

Oamenii răcneau: „Dumnezeu, onoare și patrie!” în timp ce curcubeul ardea. Frumoasă imagine, arderea unui monument pentru toleranță cu gândul la Dumnezeu.

După ce au ars monumentul din temelii, demonstranții s-au apropiat de ambasada rusă. Cum naționaliștii polonezi nu i-au iertat încă pe ruși pentru ocupația sovietică, protestanții au dat foc și aici. Potrivit ambasadorului rus din Polonia, un singur atac asupra ambasadei ruse din ultimii ani mai poate fi comparat cu acesta – cel din Libia. Ministerul rus de externe i-a cerut guvernului polonez să-și ceară scuze oficial. Le-au primit.

La scurt timp după atacul ambasadei, demonstrația a fost dispersată de către administrația orașului Varșovia. Dar, după toată distrugerea și incendierile alea, demonstranții au plecat acasă mulțumiți.

Până la sfârșitul zilei, 72 de demonstranți au fost arestați și 12 polițiști au fost răniți. Dar ce e mai important e că, marșul și numărul tot mai mare de participanți pe care îi atrage în fiecare an, demonstrează schimbarea îngrijorătoare a atitudinilor în toată Europa. Dacă îți place să fii de dreapta, fii de dreapta. Dar să dai foc simbolurilor comunității LGBT și să bați oameni nevinovați pentru că locuiesc în clădiri abandonate, trece dincolo de politică și o dă în extremism de dreapta.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește și:
Sunt o lesbiană rusoaică, dar pretind că sunt hetero ca să nu fiu persecutată
În Jamaica e mai rău să fii transsexual decât gay
La Marșul Diversității au fost mai mulţi heterosexuali decât la cel al Noii Drepte