Am folosit o aplicație de dating pentru bogătani ca să mă bucur de cât mai multe chestii scumpe gratis

Fotografie de Dana Boulos (în fotografie nu e autoarea articolului)

Aplicațiile de dating au fost inventate ca oamenii să-și treacă timpul scanând fețele unor necunoscuți cu care ar putea avea chef să facă sex. Dar aplicațiile astea au mult mai multe întrebuințări care nu sunt exploatate. De exemplu, poți face pe cineva să creadă că-l placi, îl convingi să-ți cumpere chestii scumpe, după care dispari în ceață.

Ne-am gândit să testăm această potențială întrebuințare a aplicației și am rugat trei persoane – o tipă hetero de pe LUXY, un tip gay de pe Grindr și un tip hetero de pe Tinder – să folosească aplicația ca să facă rost de cât mai multe chestii gratis, înarmați cu un telefon 3G și un oarecare sentiment de vină.

Îmi plac șampania, brânzeturile scumpe și cearșafurile de mătase. Mi-am ales greșit cariera, astfel încât subzist cu pizza congelată și nu-mi permit să plătesc nici măcar o noapte la o cabană cu cinci margarete.

Așa că slavă cerului că există LUXY. Supranumit Tinder-ul fără săraci, se oferă să verifice veniturile membrilor săi pentru a se asigura că e folosită doar de afaceriștii de cel mai înalt calibru ai societății. Aplicația se laudă că printre membrii ei atrăgători și de succes se numără atleți profesioniști, CEO, doctori, avocați, investitori și celebrități. Ca să intru în această bază de date exclusivistă, a trebuit să-mi fac cont și să-mi conving potențialii parteneri că sunt la fel de șmecheră ca ei.

Primele semne au fost promițătoare. În câteva zile, după doar câteva flirturi prin mesaje, deja mi se promiseseră zboruri cu avionul prin toată lumea, bilete la operă și nopți romantice în hoteluri scumpe.

Dar am vrut să văd câte pot obține într-o singură seară – în schimbul talentului meu conversațional. Vineri seara și dimineața următoare am stabilit întâlniri pentru sâmbătă seară. Le-am spus tuturor celor trei tipi de pe LUXY să se întâlnească cu mine în Piața Sloane, din Chelsea, și mi-am pus cele mai simple bijuterii și o pereche de tocuri urâte.

Prima întâlnire a fost cu un tip căruia îi vom spune Piers. Am aranjat să ne întâlnim la The Botanist, un bar de cocteiluri fițos din colțul pieței, la ora 17. Piers a întârziat douăzeci de minute, dar n-am mai avut tupeul să comentez nimic, din moment ce știam că intenția mea era să-i dau țeapă.

Piers nu și-a cerut scuze pentru întârziere. Am înhățat meniul, cu ochii pe băutură. Dar el mi l-a luat și l-a închis cu un zâmbet care părea să spună: „Draga mea, n-ai nevoie de ăsta. Piersy o să aibă grijă de tine în seara asta."

S-a dus și s-a întors cu ceva numit Lavender Bloom – cocteilul lui obișnuit, și cel mai scump. Avea gust de scame și de potpourri. Nu contează, m-am gândit. Primisem prima băutură gratis și lucrurile mergeau bine. Nu trebuia decât să stau de vorbă cu el. Era un fel de avocat pentru corporații, ceva plictisitor ca dracu'. Dar a meritat să-i ascult balivernele pentru că s-a oferit să mă ducă la Paris în weekendul următor.

Am încercat să-i spun o poveste despre mine cât mai apropiată de realitate, ca să nu mă prindă cu minciuna. I-am zis că mă numesc Hannah Ramazanov, jumătate nemțoaică, jumătate rusoaică, dar născută și crescută în Londra. Am moștenit o companie de media și investeam în diverse proprietăți. Bine, okay, nu i-am zis o poveste foarte apropiată de realitate. Cred că m-a luat un pic valul.

Îmi pari foarte cunoscută, mi-a spus el. Nu-l știam de nicăieri. Nu mă învârt prin cercuri în care bărbații își expun părul de pe piept și au nume ca Piers, așa că speram că mă confundă cu orice altă blondă din Chelsea. „Dă-mi un răgaz să-mi amintesc de unde te știu. Până atunci, mai iau ceva de băut," mi-a zis.

De data asta s-a întors cu un cocktail Botanist Champagne. Și ăsta era la fel de neplăcut la gust, dar ce căcat? Era băutură scumpă gratis, așa că am dat-o pe gât. A mai comandat și niște scoici, ca să fie gentleman până la capăt. Cu molusca în mână, mi-a spus că multă lume crede că sunt afrodisiace. Știam deja asta, ca tot restul lumii. Piers începuse să mă cam obosească.

Dar n-a fost nevoie să mai stau mult în preajma lui. După vreo cinci scoici, a avut un moment de iluminare. „Știu de unde te cunosc. Arăți ca o fată dintr-un articol pe care l-am citit ieri." Am râs forțat. „Imposibil!" Și-a scos telefonul să-mi arate. I-am spus că merg să-mi pudrez nasul la baie și am fugit din restaurant.

Spre deosebire de Piers, al doilea tip, Henri, a ajuns la timp la întâlnire. Mi-a spus că nu voia să ieșim la băut în Piața Sloane pentru că era prea pretențioasă. Am ajuns într-un bar și a deschis imediat o notă de plată cu cardul de credit.

Am băut două cockteiluri cu șampanie și ne simțeam excelent. Mi-a povestit despre cum a lucrat la o corporație foarte cunoscută din industria muzicală. După incidentul cu Piers, mă simțeam un pic stresată. Când a început să vorbească despre case de discuri și jurnalismul muzical, am crezut că o să mă prindă și el cu ceva. Dar am pălăvrăgit despre Metallica și J-pop până când am reușit să schimb subiectul.

Pentru că Henri era mai puțin plictisitor, am ajuns să avem o discuție în toată regula. Îmi tot punea întrebări despre unde locuiesc, cum se cheamă compania mea de media. Mi-a cerut atâtea detalii încât m-am pierdut în plasa de minciuni pe care o țesusem. Așa o fi să lucrezi în PR, m-am gândit.

Răspunsurile mele vagi l-au ațâțat. Mi-a arătat aplicația din perspectiva lui. „Toate fetele astea de pe LUXY sunt disperate după bani," a pufnit, după care m-a invitat la concert la Lady Gaga cu bilete VIP. Când mi-a zis că vrea să mă invite la cină, am început să suspectez că mă testează. Dar n-am mai aflat, pentru că oricum aveam deja planuri de cină în altă parte.

După ce i-am zis scuzele de rigoare, m-am întâlnit cu tipul nr.3 la ora 8 seara la restaurantul Colbert din Chelsea. La intrare, am fost întrebată pe ce nume era făcută rezervarea. Deja eram beată la ora asta, așa că a trebuit să verific pe LUXY ce nume îmi pusesem. „Tarquin", i-am spus tipei. Mi-a spus că erau două rezervări pe numele Tarquin la ora 8 și mi-a spus două prenume. Nu aveam idee. Din fericire, un bărbat deja îmi făcea semn entuziast de la o masă. „Sper că nu te deranjează, dar mi-am permis să comand niște șampanie."

Deja eram beată ca atunci când ajungi la 4 dimineața în bucătărie după o beție. Pe masă era niște pâinică elegantă. Am îndesat-o în unt și mi-am băgat-o în gură ca la un concurs de mâncat plăcinte. Tarquin s-a bucurat. „Îmi plac fetele cu poftă de mâncare", a chicotit el. „Scuze, n-am mâncat de la prânz," i-am spus.

Când a venit chelnerul, Tarquin m-a întrebat dacă vreau să aleg eu băutura. Am ales vin roșu și l-am lăsat pe el să aleagă unul dintre cele mai scumpe. Voiam să mănânc ceva scump, ce nu mi-aș putea permite în mod normal. Inițial, am vrut să aleg halibut, dar n-am vrut să par nesimțită. Așa că am comandat al doilea cel mai scump pește și două porții de cartofi în caz că sunt din alea mici ca la restaurantele scumpe.

Am discutat despre numeroasele lui călătorii, despre Chopin, vânătoare și interesul nostru comun: cinele gourmet. Nu au existat aluzii sexuale. A fost ca o cină cu un unchi bogat și conservator. Am mâncat o înghețată ridicol de scumpă și apoi m-am strecurat la baie cât a plătit el nota.

Când m-am întors, Tarquin a făcut planuri pentru săptămâna următoare. O să rezerv cina la savoy, a spus. Apoi, după o pauză, a adăugat: „Și o cameră."

Am zis că e momentul potrivit să plec. Dar puteam să continui cu nesimțirea. Henri îmi zicea să ne întâlnim mai târziu la o șampanie, Piers voia să ne vedem a doua zi în alt bar și un alt tip insistent a reușit să mă găsească și pe Facebook și trăgea de mine să mă scoată în oraș.

Asta e problema cu bărbații de pe LUXY. Când văd ceva ce le place, n-au chef să mai aștepte. După ce fiecare dintre ei mi-a făcut cinste cu ceva, am simțit că semnasem un contract financiar. Eu primeam lucruri drăguțe, iar ei trebuiau să primească o partidă fierbinte. Mă simțeam cam ca-n Pretty Woman, doar că n-am avut răbdare să petrec destul timp cu ei să văd dacă întâlnirile vor avea un final fericit. Mi-a ajuns să știu că am băut și am mâncat într-o singură seară de banii de chirie pe o lună.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre aplicații:
Am cunoscut o dependentă de Tinder care e virgina Utilizatorii de Grindr și Tinder văd o groază de căcaturi Mi-am făcut conturi false pe internet ca să înțeleg cum funcționează sexul masculin O femeie te învață cum să agăți tipe pe internet