Armata Română lucrează la o vestă antiglonţ pentru femei

Deşi românii au o viziune destul de sumbră asupra tuturor lucrurilor legate de stat şi de autorităţi, am observat cel puţin un lucru care se îmbunătăţeşte gradual: atitudinea statului față de egalitatea între sexe. În 2007, când femeile au început să se înroleze în Armată, nu pot să zic că aveam mari aşteptări de la un stat, care avea o mentalitate profund patriarhală, dar de atunci am cunoscut atât femei-ofiţer, cât şi femei care pilotează avioane Hercules, care-mi spuneau c-au ajuns unde au ajuns fără să întâmpine prejudecăţi.

Şi cum sunt atât de multe femei în Armata română, încât și-au făcut și o pagină de Facebook, mi se pare normal ca instituţiile respective să se adapteze pe măsură. De-asta m-a bucurat s-aud că-n România se lucrează la o vestă antiglonţ ergonomică pentru femei. De acest proiect se ocupă Laboratorul de protecţie balistică individuală din cadrul Centrului de Cercetare Ştiinţifică pentru Apărare CBRN şi Ecologie al Armatei Române, un centru de cercetare care, deşi există din anii '20 şi este unul dintre cele mai bune din lume, nu este atât de cunoscut între oamenii de rând. Spre jena mea, şi eu am aflat de el dintr-un articol sexist, care era plin de erori şi era axat mai mult pe faptul că mai multe femei s-au dezbrăcat la măsurătorile pentru această vestă. După ce i-am convins pe cei de la Armata Română că nu vrem să facem mişto, m-am dus acolo să discut cu şefa laboratorului, Simona Badea, ca să aflu cât de greu este să proiectezi aşa ceva în România.

VICE: Mi se pare interesant că Armata Română face atât de multe ca să promoveze egalitatea de gen.
Simona Badea: Aşa este. Deşi sunt femeie şi civil, mă ocup de un domeniu precum protecţia balistică şi am doctorat în protecţie la explozie. Şi lucrez în cercetare de 23 de ani.

Care sunt etapele realizării unei veste antiglonţ pentru femei?
În prima fază am stabilit ce măsuri predomină în Armată. Măsurătorile au fost făcute un scanner 3D, adus de partenerii noştri de la Institutul Naţional de Cercetare şi Testare în Pielărie. De execuţie se ocupă Stimpex, singura companie care produce veste antiglonţ din România şi care are experienţă în domeniu. Am realizat veste pentru trei sau cinci măsuri. Le-am testat pe 150 de femei de la Academia Tehnică Militară şi vom face asta și la statul major al Armatei, unde sunt mai multe femei dintre care unele au și fost în teatrele de operaţii din alte ţări.

Deci n-a fost doar un prototip.
Nu, planul de afaceri pe care l-am ataşat proiectului implică ca vestele să fie gata de producţie. Vesta se face pe fonduri câştigate printr-un proiect prin Programul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare, nu pe banii Ministerului Apărării, cum au zis cei din ziar. Noi la Armată mergem pe partea practică, trebuie să ne iasă un produs. Cercetătorii de obicei merg pe studii, dar scopul nostru e să se şi valorifice cercetarea.

Ce experienţă aveţi în proiectarea de veste antiglonţ?
Am început să facem veste în centru în 1992, după un model israelian pentru instrucţie. Când soldaţii au plecat în misiuni, în teatrele de operaţie s-a cerut un nivel de protecţie mai mare. Noi foloseam veste din kevlar, la nivelul de protecţie 3A, după standardul Departamentului de Justiţie American care te protejau doar de muniţie de pistol. A trebuit să trecem la cele de nivelul 4, care au plăci de ceramică care asigură protecţie la muniţie de viteză mare şi perforant-incendiară. Soldaţii au plecat cu veste destul de grele. Şi, deşi niciodată n-au avut mai mult de 15 kilograme cu plăci cu tot, au apărut probleme: că materialul este prost, că plăcile erau drepte şi incomode. Noi le-am ascultat observaţiile şi am tot îmbunătăţit vestele: am schimbat forma anatomică la plăci și am pus benzi MOLLE, ca să fie interschimbabile. Ultima modificare am făcut-o în 2012, când soldații s-au dus în Afganistan cu vestele noi.

Cum aţi ajuns la ideea de vestă antiglonţ pentru femei?
Vestele în toată lumea sunt făcute pentru bărbaţi, chit că li s-au făcut diverse modificări de-a lungul timpului. La americani există programe de dezvoltare a unei veste pentru femei, dar sunt la nivel de prototip, deşi la ei 14% dintre soldaţi sunt femei. Se zice că la femei merg mărimile mai mici, dar nu e aşa. Conformaţia anatomică este diferită. Le-am întrebat pe femeile din teatre, că cele de la Academie care au venit la măsurători nu au apucat să le poarte decât la antrenamente. Vestele le sunt strâmte pe piept şi largi pe talie. Le incomodează, nu mişcă mâinile cum trebuie. Vesta se fixează pe interior şi se petrece pe talie, ca să se poată ajusta, dar la femei se petrece atât de mult, că depăşeşte partea unde nu mai e velcro, ca o curea unde depăşeşti zona cu găuri. Noi încercăm să schimbăm ergonomia vestei, fără să schimbăm nivelul de protecţie. Şi noua vestă nu va costa mai mult, pentru că e vorba de o altă croială, nu de un alt material.

Există alte materiale pentru veste antiglonţ decât kevlar?
Da, americanii lucrează la sistemul lor dragonskin, cu plăci de titaniu, dar s-au trezit că li s-au dezlipit de la variaţia de temperatură din teatrul de operaţii. Există şi alte variante de polimeri şi polietilenă balistică, dar în combinaţie cu kevlarul, căci, dacă se întâmplă să ardă, polietilena arde repede, iar kevlarul se stinge singur. Kevlarul rămâne soluţia cea mai facilă şi cea mai economică.

Când va fi vesta gata?
Trebuie sa ieşim cu rezultate anul viitor, conformul proiectului. Este pe doi ani si se va termina în iunie 2016, când vom avea o testare pe poligon.

Cum credeţi că se va compara cu vestele aliaţilor?
În 2005, am primit un filmuleţ din Afganistan, în care mai mulţi soldaţi testau vestele antiglonţ cu ce arme aveau la îndemână şi dintre cele americane, poloneze şi româneşti, ale noastre s-au dovedit cele mai bune. Mă rog, americanii au venit atunci cu vestele Interceptor, care erau foarte uşoare, dar şi mult prea scurte la vremea aia şi, după ce i-au împuşcat, au venit cu o variantă îmbunătăţită. În prezent, se merge pe modularizare. Adică, dacă n-ai nevoie de guler, îl scoţi şi, dacă vrei să măreşti suprafaţa protejată, îţi pui armură pe braţe, pe picioare, chiar şi-n zona inghinală. Cel mai important de reţinut e că nicio vestă nu e universal valabilă, nu te protejează de aruncătoare sau de alte arme grele.

Mai citește despre femei în armată:
Luptătoarele din Kurdistan - Partea 1 Femeia cu beretă verde Faceți cunoștință cu femeile kurde care luptă pentru libertate în Siria