Publicitate
Chestii

Cum a reușit o bloggeriță să ne păcălească timp de șase ani că are cancer

Povestea lui Gibson accentuează cât de vulnerabili suntem și cum încrederea noastră implicită în ceilalți poate duce la un astfel de dezastru.

de Emma Do
27 Aprilie 2015, 9:49am

Screen shot via

Săptămâna trecută, bloggerița australiană Belle Gibson, care susținea că a învins cancerul cu ajutorul unui regim special, a confirmat că boala ei a fost complet inventată. De atunci, internetul vuiește de zvonuri și speculații – toată lumea încearcă să înțeleagă ce a făcut-o să țeasă niște minciuni atât de elaborate. Dar dacă te uiți acum la povestea ei, e greu să nu te întrebi de ce oare nu ne-am prins mai devreme că ceva era în neregulă. Existau destule semne de întrebare și totuși, lumea a început să intre la îndoieli abia după doi ani.

Povestea pe internet a lui Gibson a început așa: La vârsta de douăzeci de ani, a fost diagnosticată cu cancer la creier în stadiu terminal și i s-au dat patru luni de trăit. După două luni de chimioterapie și raze, a abandonat metodele tradiționale în favoarea alternativelor holistice și a optat pentru o dietă bogată în plante, a renunțat la gluten, lactate și produse modificate genetic. A urmat și terapii Ayurveda, terapia cu oxigen și, în general, diverse curente dubioase naive și nerecomandate de dieticieni, care nu fac rău nimănui în afara cultivatorilor de grâu.

Cu excepția acestui caz. Gibson a susținut că regimul new age și renunțarea la medicina tradițională au ajutat-o să elimine cancerul din organism. După care și-a lansat în 2013 aplicația pe sănătate și lifestyle The Whole Pantry, în baza experienței cu cancerul.

Totul a început să iasă la iveală luna trecută, când s-a aflat că afacerea ei nu donase peste 300 000 de dolari mai multor organizații caritabile, așa cum le promisese Gibson cititorilor ei. Rând pe rând, prietenii și criticii au început să remarce discrepanțele din povestea ei și să se îndoiască de boala ei. La un moment dat, Gibson a scris că i se întinsese cancerul la fiere, la creier, la uter și în sânge – o întâmplare extrem de rară la persoanele cu tumoare pe creier. Trei luni mai târziu, a scris că „starea ei e stabilă de doi ani și nu s-au mai dezvoltat niciun fel de celule canceroase."

În primul rând, tumorile primare (cele care se dezvoltă în creier) au una dintre cele mai mari rate de mortalitate dintre toate tipurile de cancer. Dacă povestea lui Gibson era adevărată, ar fi sfidat orice reguli. Și totuși, nimănui nu i s-a părut ciudat că o fată care suferă de cancer la acest nivel zboară prin toată lumea și are un stil de viață atât de activ.

Gibson a recunoscut în sfârșit adevărul despre boala ei inventată într-un interviu cu revista Australian Women's Weekly. A declarat că „nimic nu a fost adevărat". E o farsă jenantă jucată presei, care a avut un rol imens în promovarea poveștii ei. Într-un interviu live de anul trecut, gazda emisiunii Sunrise, Andrew O'Keefe, a spus în fața publicului: „Tânăra de 25 de ani și-a transformat diagnosticul de cancer într-un lucru pozitiv." Elle Australia a numit-o Cea mai Influentă Femeie a Anului în ediția din decembrie 2014 a revistei. Până și Penguin, care acum a retras din vânzare cartea lui Gibson, The Whole Pantry , a recunoscut că nu s-a gândit să verifice veridicitatea poveștii. O femeie frumoasă din generația Y care a învins obstacolele vieții și a inspirat toată comunitatea online – era o poveste irezistibilă.

În același interviu din Sunrise, din februarie 2014, Samantha Armytage a remarcat: „Arăți incredibil de sănătoasă pentru o persoană care suferă de cancer la creier." Gibson a arătat mereu perfect sănătoasă și strălucitoare și totuși nimeni nu i-a pus boala la îndoială. Nimeni nu vrea să fie nesimțitul ăla care se îndoiește de veridicitatea bolii cuiva. Evident, nevoia noastră de a crede în ce e mai bun din oameni a fost mai puternică decât rațiunea.

Dar nu suntem total idioți pentru că am pus botul la povestea lui Gibson. În primul rând, e adevărat că nu toate persoanele care suferă de cancer în stadiu terminal nu arată bolnave. „Nu se poate vedea imediat dacă cineva are cancer în stadiu terminal", a spus doctorul oncolog Ross Jennens. „Există tipuri diferite de tumori la creier care au diverse terapii și prognoze. După două luni de tratament convențional, pacienții sunt obosiți din când în când, dar dacă se hrănesc corect, pot arăta destul de bine și după tratament." Dar, deși un regim sănătos și exercițiile fizice pot îmbunătăți starea unei persoane, nu există nicio dovadă solidă că doar un regim poate prelungi durata de viață a unui pacient diagnosticat cu cancer în fază terminală.

E adevărat și că majoritatea dintre noi nu cunosc destule despre cancer ca să poată spulbera povestea cuiva, ceea ce explică de ce am avut încredere în Gibson atâta timp. Lawrence Saha, sociolog la Universitatea Națională din Australia, a spus că placiditatea publicului poate fi explicată în mai multe feluri. În primul rând, e natural să fim mai preocupați de cum ne văd ceilalți decât de cum îi vedem noi pe ceilalți. „Are legătură cu tendința naturală a oamenilor de a nu-și pune multe întrebări despre oamenii pe care îi cunosc și de a-și face griji, în schimb, de cum sunt percepuți de ceilalți dacă le pun prea multe întrebări."

Un alt motiv ar fi dorința de confirmare – sunt mulți oameni pentru care medicina modernă nu dă rezultate și atunci își doresc cu disperare să se poată vindeca prin terapii alternative, așa că preferă să creadă astfel de povești.

Apoi, dacă nu au existat destule persoane care să se îndoiască public de povestea personală a lui Gibson, bineînțeles că eventualii critici s-au simțit descurajați să comenteze. Lawrence a adus în discuție faimosul experiment Solomon Asch, despre conformarea datorată presiunii sociale. În experiment, un grup de studenți dintr-o cameră au fost rugați să compare niște linii și să spună care e mai lungă. Toată lumea din cameră era complice cu organizatorul experimentului, în afară de o singură persoană. Când a venit timpul să spună care linie e mai lungă, ultima persoană, care a fost întrebată ultima, a răspuns ca toți ceilalți, deși răspunsul era clar greșit. „Deci, deși persoana neștiutoare avea dreptate, a adoptat răspunsul grupului și s-a gândit că probabil e ceva în neregulă cu ea, și nu cu grupul ", a spus Lawrence.

E condamnabil că Gibson a profitat atâta timp de o minciună și i-a insultat, prin tărășenia asta, pe adevărații bolnavi de cancer. Dar e interesant de observat ce a reflectat povestea asta asupra noastră, în calitate de consumatori. Povestea lui Gibson accentuează cât de vulnerabili suntem și cum încrederea noastră implicită în ceilalți poate duce la un astfel de dezastru.

Urmărește-o pe Emma pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Mai multe despre capcanele internetului:
Internetul e o mare fabrică de minciuni
Internetul ne face să uităm cum să facem sex
Google își amintește tot ce ai căutat vreodată