Am vorbit cu Cannibal Corpse despre apariţia lor în „Ace Ventura: Pet Detective”

Când vine vorba de trupe celebre de death metal, Cannibal Corpse e în topul clasamentului. De la fondarea ei, în 1988, până în prezent, trupa a lansat 13 albume ultra-brutale cu nume precum Eaten Back to Life, Butchered at Birth şi (cel mai scurt şi la obiect) Kill, şi a devenit cea mai bine cotată trupă de death metal din toate timpurile. Desigur, succesul lor a dus şi la controverse. Nişte senatori americani pudibonzi notorii, Bob Dole şi Joe Lieberman, şi-au exprimat foarte vehement dezgustul faţă de Cannibal Corpse în campaniile lor electorale. Dole chiar a mers într-atât de departe încât a pretins că trupa de death metal „subminează caracterul naţional al Statelor Unite" şi „promovează violenţa lipsită de noimă şi sexul lipsit de dragoste," deşi unul dintre asistenţii lui Dole a recunoscut că acesta din urmă nu ascultase nici măcar o melodie de-a celor de la Cannibal Corpse. Între timp, pe plan internaţional, statele angajate în lupta pentru libertatea de exprimare interziceau albumele trupei din cauza coperţilor desenate foarte explicit de Vincet Locke şi a titlurilor unor melodii, precum „Stripped, Raped and Strangled," „Meat Hook Sodomy" şi „Entrails Ripped From A Virgin's Cunt." De fapt, celor de la Cannibal Corpse le-a fost interzis să cânte orice piesă de pe primele lor trei albume până în 2006, în Germania. Australia a ridicat interdicţia pe vânzarea albumelor lor în acelaşi an. Până în 2014, Cannibal Corpse a fost interzisă în Rusia pentru că „incită la dezbinare religioasă."

Tocmai de asta, faptul că au fost aleşi special de comediantul multimilionar Jim Carrey ca să joace în blockbuster-ul lui din 1994, Ace Ventura: Pet Detective, pare incredibil. E adevărat că asta se întâmpla cu ceva vreme înainte ca fraierii de care ziceam mai sus să înceapă să se plângă de trupă (Dole i-a criticat abia la un an după asta), dar e foarte posibil ca însuşi filmul ăsta să-i fi propulsat în atenţia lor pe cei de la Cannibal Corpse. Până la urmă, tot occidentul a văzut Ace Ventura. În vreme ce toate articolele despre trupă scrise în cei 21 de ani care au trecut de atunci nu menţionează apariţia lor în film decât în trecere, noi ne-am decis să mergem mai în profunzime şi să dedicăm un întreg interviu subiectului ăstuia. În ciuda faptului că impresarul lor e un cârnat, toboşarul şi cofondatorul Cannibal Corpse Paul Mazurkiewicz a fost îndeajuns de amabil încât să ne acorde un interviu, cu ocazia unui concert în Santa Ana, California.

VICE: Cum a ajuns Cannibal Corpse în Ace Ventura?
Paul Mazurkiewicz: A fost destul de bizar. Pe vremea aia încă locuiam în Buffalo, New York. Cred că tocmai lansasem Tomb of the Mutilated. Primisem un telefon de la casa noastră de discuri, Metal Blade, în care eram anunţaţi că oamenii lui Jim Carrey vor ca noi să apărem în filmul pe care îl regizează. Îţi dai seama că ăsta nu e un telefon pe care-l aştepţi. Ne-a trebuit nişte timp să procesăm. A fost un simplu telefon, atât.

V-aţi gândit că poate cineva îşi bătea joc de voi?
Da, ceva de genul. Eram foarte sceptici. Adică, dacă stai să te gândeşti, noi eram o trupă foarte brutală de death metal, iar Jim Carrey voia ca noi să jucăm în filmul lui. E un tip amuzant. Îl ştiu din In Living Color, un show pe care îl urmăream mereu. A fost destul de bizar, dar m-am gândit că dacă ne sună oamenii de la propria noastră casă de discuri să ne anunţe, atunci trebuie să fie adevărat. Dar în momentul ăla, noi ne făceam griji de modul în care vom fi portretizaţi. Nu ne-au spus la început ce anume vor de la noi, iar noi nu voiam să fim portretizaţi într-o manieră comică. Suntem o trupă brutală de death metal şi luăm asta foarte în serios. Aveam în faţă o oportunitate imensă, dar nu voiam să ne prezinte ca pe nişte bufoni şi să râdă lumea de noi. Dar ne-au asigurat că vom fi portretizaţi drept ceea ce suntem şi că nu va râde nimeni de noi.

Ce anume v-a convins să îi credeţi pe cuvânt?
La început a trebuit să refuzăm oferta, pentru că aveam programat un turneu în Europa, chiar în perioada în care trebuia să fim în Florida să filmăm scenele noastre. Ne programasem turneul cu multe luni înainte şi noi nu suntem genul de trupă care o dă la întors când vine vorba de contracte, aşa că a trebuit să refuzăm. La câteva zile după asta, am mai primit un telefon: „Jim Carrey îşi doreşte cu adevărat să apăreţi în filmul lui. O să-şi modifice programul ca să se sincronizeze cu al vostru." Chestia asta ne-a dat pe spate, pentru că era vorba de un film cu un buget uriaş, ştii ce zic? Adică, Jim Carrey chiar voia să apărem în filmul lui. Normal că am acceptat. Eram doar nişte puşti din Buffalo, era mişto să ştim că suntem doriţi.

Cât au durat filmările la scena voastră?
Aveau nevoie de noi două zile, dar am stat patru în total. Am luat avionul până în Miami în prima zi, am petrecut următoarele două zile pe platou, iar în ultima zi am plecat acasă. Îmi aduc aminte că l-am luat cu noi pe un prieten de-al nostru, care era şi asistentul nostru. Nu mai ţin minte dacă ne-am luat şi chitarele cu noi, dar pe platouri am folosit instrumentele pe care ni le-au dat ei.

Cannibal Corpse nu era nici pe departe la fel de cunoscută în 1993, când aţi filmat scenele, precum e în ziua de azi. Cum a dat Jim Carrey de voi?
Jim Carrey apăruse cu ceva timp înainte la The Arsenio Hall Show. Asta se întâmpla cu vreo câteva luni înainte să ne sune oamenii lui. Nu am văzut nici până în prezent înregistrarea, dar, aparent, Jim a vorbit în timpul emisiunii despre faptul că îi plac trupe precum Carcass şi Cannibal Corpse şi Napalm Death. Am auzit asta de la nişte prieteni de-ai noştri care se uitaseră la emisiune şi ni s-a părut super tare. Uite un actor de Hollywood căruia îi place genul ăsta de muzică. În ziua în care am ajuns, ne-au luat de la aeroport şi ne-au dus direct pe platouri, ca să facem cunoştinţă cu Jim şi cu producătorul, Tom [Sheydac]. Filmau într-o casă care se presupunea că aparţine personajului jucat de Courtney Cox. Nu mai fusesem pe un platou de filmare, am fost foarte impresionaţi. Ne-au dus la rulotele actorilor, iar Jim a venit la noi îmbrăcat în costumul lui de Ace şi ne-a zis „Dumnezeule! Cannibal Corpse! Mă bucur foarte mult că sunteţi aici!" Apoi a început să fredoneze nişte versuri şi ne-a zis că vrea să cântăm „Hammer Smashed Face." A fost nebunie.

Melodia aia a fost alegerea lui? Mă gândesc că aţi cântat „Hammer Smashed Face" pentru că era o melodie nouă, pe cale să devină un hit.
Da, el a cerut-o în mod explicit. Fusese lansată de mult timp, dar era printre preferatele fanilor noştri. Când am lansat Tomb of the Mutilated, melodia asta a devenit hit din prima. Totuşi, era destul de nouă, iar Jim o ştia deja. Îmi amintesc că a fredonat şi versurile de la „Rancid Amputation," care fusese pe albumul precedent. Ştia cum stau lucrurile. A fost ireal: noi ne emoţionasem, pentru că îl întâlneam pe Jim Carrey pe platourile de filmare, iar el se emoţionase pentru că ne întâlnea pe noi, cei de la Cannibal Corpse.

Înainte de asta, a fost pe la vreun concert de-al vostru?
Nu. A aflat de noi doar după ce ne-a ascultat înregistrările. El şi Tom, producătorul, au fost foarte OK cu noi. Ne-au zis „Orice doriţi, băieţi, anunţaţi-ne." Am fost trataţi regeşte. A fost nebunie.

De câte ori a trebuit să cântaţi melodia pe parcursul filmărilor?
Asta a fost altă chestie ciudată. Nu eram obişnuiţi cu ritmul ăsta „grăbiţi-vă şi aşteptaţi." Nu eram obişnuiţi nici cu mimatul cântecelor. Pe vremea aia nici măcar nu scosesem vreun videoclip. Pur şi simplu mimam. Nu cred că am cântat vreodată cântecul de la început până la sfârşit. Băgau muzica, noi ne prefăceam vreo 10 secunde, apoi opreau muzica, pentru că urma un schimb de replici între Jim şi ceilalţi actori. Aşa că toţi fanii ăia care se prefăceau că erau pe val, trebuiau să se prefacă în linişte. Chiar şi noi a trebuit să facem linişte. Auzeai nişte mişcări pe ici colo, iar între timp noi mimam cântatul, iar fanii mimau că sunt pe val, deşi nu se auzea muzică deloc. A fost foarte bizar. Am stat acolo vreo două zile, dar majoritatea timpului pur şi simplu aşteptam.

Trupa voastră are o secvenţă care a apărut doar în versiunea de TV a filmului, nu şi în cea difuzată în cinematografe. Care-i faza?
Da, am filmat nişte scene suplimentare care n-au fost incluse în versiunea de cinema. Când am văzut filmul pentru prima dată la cinema, a fost mişto când am ajuns la scena cu noi, dar ne-am zis: „Frate, au editat cealaltă scenă pe care am filmat-o!" Dar când au dat filmul şi la TV, după vreo doi ani, ne suna lumea să ne zică că au inclus şi scenele suplimentare în care cântăm noi în timp ce Jim era urmărit de nişte cefălai, apoi el se urcă pe scenă alături de noi şi se dă drept vocalistul nostru şi apoi face un dive în mulţime. Îmi aduc aminte că atunci când am filmat scena aia, mă străduiam să nu râd. Nu au inclus scenele suplimentare nici pe DVD. Apăreau doar în versiunea de pe cablu. De fapt, au adăugat o grămadă de chestii în versiunea TV, e aproape un film cu totul diferit.

Aţi petrecut mult timp alături de Jim pe platourile de filmare?
Aşa şi aşa. Nu foarte mult. Era mult mai ocupat decât noi, evident. Îmi aduc aminte că o dată am stat lângă el în cabina de machiaj şi am vorbit un pic. Nu-mi aduc aminte despre ce, eram destul de emoţionat. Îl mai vedeam din când în când pe platouri, dar n-am petrecut mult timp alături de el la hotel sau ceva.

V-aţi dus la premieră?
Nu, am cumpărat bilete şi ne-am dus la cinema în Buffalo, în seara în care a fost lansat. Cred că ne-am dus când îl rulau pentru ultima dată pe ziua aia, într-o vineri. Nu am fost toţi, doar doi dintre noi.

Cum a influenţat filmul popularitatea Cannibal Corpse?
Frate, am câştigat o grămadă de fani după film. De când s-a lansat filmul, am întâlnit cel puţin o persoană, la fiecare concert pe care l-am susţinut, care mi-a spus că a aflat de noi din film. S-a cam potolit treaba în ultimii ani, pentru că filmul e destul de vechi, dar dacă ar fi să faci o medie, aş zice că am câştigat câte un fan nou în fiecare zi. Am dat şi peste oamenii care aflaseră pentru prima oară de death metal din Ace Ventura. Dacă stai să te gândeşti, are sens. Dacă eşti un puşti de 11 ani şi te duci să vezi un film amuzant şi dai peste trupa asta de nebuni, sigur o să te întrebi „Cine sunt ăştia?" Ne descurcam bine şi înainte, eram deja cunoscuţi pe plan internaţional, dar filmul ăsta chiar ne-a dat un impuls. Cred că i-a făcut pe mulţi oameni să descopere universul death metal, universul Cannibal Corpse.

Filmul a avut un succes uriaş.
Da, nu e ca şi cum am fi apărut într-un film nasol. Toată lumea a văzut filmul ăsta. Probabil că şi preşedintele Obama a văzut filmul ăsta, ceea ce înseamnă că a văzut şi Cannibal Corpse, fie că i-a plăcut, fie că nu! Acum avem ce să le răspundem oamenilor de rând care ne zic „Cannibal Corpse? Nu am auzit de voi." Eu le răspund „Pun pariu că ne-ai auzit cântând, fără ca măcar să-ţi dai seama. Ai văzut Ace Aventura?" Răspunsul e mereu da. Milioane de oameni s-au uitat la filmul ăsta, dacă reuşeşti să obţii câteva mii de fani din rândul lor, e destul de bine.

Aţi mai primit oferte de film după asta?
E amuzant că am primit o ofertă fix după ce am turnat scenele din Ace Aventura, dar înainte de lansare. Când au aflat că apărusem deja în Ace Aventura, producătorii au ales altă trupă. Filmul de care vorbesc e Airheads. Cei de la White Zombie s-a ocupat de el. Airheads e mişto, da' nu e de acelaşi calibru cu Ace Ventura. N-a avut efectul pe care l-a avut Ace Ventura .

Pe vremea aia, trupa Cannibal Corpse era mult mai controversată decât e în prezent. Mi se pare oarecum subversiv că aţi reuşit să apăreţi într-o comedie mainstream, în 1994. Aţi avut vreodată sentimentul ăsta? Că aţi mers aşa blat?
Da, ceva de genul ăsta. După cum am zis, eram o trupă de death metal într-un film de comedie. Nu prea are sens. De asta foarte multă lume a fost luată prin surprindere. Nu se aştepta să dea peste o trupă ca noi. Pe vremea aia foloseam o simbolistică destul de controversată şi, cu toate astea, am apărut într-un film pentru copii. Îi suntem foarte recunoscători lui Jim pentru asta.

În generic apăreţi sub numele „Cannibal Corpses." E doar o greşeală sau există o poveste în spatele chestiei ăsteia?
Cred că au vrut să facă un joc de cuvinte: numele trupei e Cannibal Corpse, aşa că membrii trupei s-ar numi „Cannibal Corpses." Totuşi, nu sunt sigur.

Aveţi vreo idee dacă Jim Carrey mai e fanul vostru?
N-avem nici cea mai mică idee. Nu am mai ţinut legătura deloc. Nu ştim nici măcar din auzite. E foarte ciudat. Mă întreb dacă încă ne place sau dacă, atunci când îşi aminteşte de noi, îşi zice „La ce oare mă gândeam când am făcut asta?"

J. Bennett crede că Jim Carrey ar trebui să îşi înfiinţeze propria trupă de death metal şi să meargă în turnee alături de Cannibal Corpse. Nu îl găsiţi pe Twitter.

Traducere: Mihai Niţă

Citeşte mai multe despre death metal:
Artistul român care face designul pentru cele mai dark trupe din lume Voievodul întunecat al logo-urilor Cum să-ţi vopseşti pereţii şi spiritul cu muzică