FYI.

This story is over 5 years old.

Muzică

Cele mai ridicole recenzii metalice

Muzica asta e o ilustraţie a tragismului negării luminii realizată cu mijloace artistice excelent stăpânite. Dafaq?!
23.2.12

De această dată, perle de aici

Caracterul întunecat al acestei muzici îi limitează posibilitățile de expresie, însă ea rămâne o ilustrație a tragismului negării luminii realizată cu mijloace artistice excelent stăpânite.

1349 – DEMONOIR

Cei de la 1349 sunt, în 2010, creatorii unei arte a întunericului și a revoltei spirituale ce duce la iad (fapt exprimat în termeni lipsiți de echivoc, în versurile trupei), însă expresia artistică este sugestivă și complexă.

Duce la iad. Ne și putem imagina membrii trupei: Are we there yet?, Are we there yet?

Publicitate

ALCEST – ECAILLES DE LUNE

•Alcest, proiect solo al muzicianului francez Neige, ajunge în 2010 la deplina maturitate. Versurile, ca și atmosfera, sunt visătoare și uneori elegiace iar imaginile sonore fluide sau plutitoare, cu o certă tentă impresionistă.

"Imaginile sonore" sunt un fluid - exceptând cazul în care sunt totuși un solid, și atunci plutesc pe fluid? Oare am înțeles bine?

Instrumentul care dă coerență structurilor este basul, tot restul topindu-se în suprapuneri de sunete și acorduri, obținute prin folosirea unor delay-uri prelungi, într-un impresionism când decadent, când ancorat în lumea de fantezie a unei copilării recreate.

Curios că Neige nu s-a temut să arunce ditamai ancora tocmai în fantezia copilăriei, cine știe pe ce putea cădea. Sau poate a aruncat numai o ancoră micuță?

(…) ecourile acestui album se vor auzi încă multă vreme, devenind pietre de hotar în definirea unui nou tip de sensibilitate.

Sensibilitatea e definita cu pietre? Care la început erau ecouri?

AHAB - THE DIVINITY OF OCEANS

Este un disc de atmosferă, necesită o anumită stare pentru cei mai mulți ascultători. Dacă ascultătorul închide ochii intră cu ușurință în starea de spirit pe care au dorit-o autorii și pleacă într-o călătorie pe balenieră Essex ce străbate oceanele întunecate fără o finalitate găsindu-și finalul tragic în propriul scop.

Păi și normal că erau în derivă, dacă ancora era la Neige.

Publicitate

BUCKETHEAD – SHADOWS BETWEEN THE SKY

Uitați-l pe individul cu găleată KFC pe cap, sau, mai bine, înțelegeți că aceea e doar o mască, o înfățișare, un rol.

Buckethead este un mare artist iar „Shadows Between the Sky”, noul lui album de chitară clasică, o colecție de delicatese. Piesele îndeamnă la reflecție, construind imagini sonore ce uneori, prin trăsătura lor predominant impresionistă devin foarte vizuale.

Până la urmă, câte stări de agregare are "imaginea sonoră"? Fluidul, solidul și impresionismul?

MARTZOLEA– NOAPTEA DIHANIILOR

•Acest schelet este îmbrăcat în haina instrumentelor de suflat.

• (…) impresia de fatalism și întuneric, sfâșietoare, este creată prin melodiile instrumentelor de suflat, toate ilustrând călătoria spre moarte a omului prin tărâmuri însingurate bântuite de făpturi malefice.

Bine, dar dacă moartea e o destinație și trebuie să călătorești într-acolo, cum fac tărâmurile alea sa fie însingurate? N-ar trebui sa fie ca Mamaia în vârf de sezon?

IHSAHN - AFTER

•Vocea (…) se sprijina pe compozitii care respira prin toti porii melancolie, visare si o tristete ce picteaza intregul peisaj in cenusiu.

Au respirat prin pori tristetea care a pictat tot peisajul. Oare au respirat-o cu tot cu vopsele? Si ce au inspirat in loc? Si, ca tot veni vorba, vocea cu ce parte a corpului se sprijina?

IMMORTAL - ALL SHALL FALL

•Peisajul descris de muzica Immortal este același cu care norvegienii ne-au obișnuit de câțiva ani: o iarnă întunecată ce cuprinde încet-încet totul, cu vagi reminiscențe nietzscheene atunci când în prim-plan trec marșurile triumfale ale celor puternici, aspri și biruitori.

Publicitate

Pentru cine poate nu e în temă, Immortal sunt responsabili și pentru una dintre primele imagini devenite virale, cea de mai sus

•Dar la Immortal peisajul este mult mai lipsit de viața care cedează, chiar și în manifestările ei puternice, în fața unei apocalipse hibernale desprinsă parcă din cântecele unui folclor care n-a existat niciodată.

Pai ce nietzsche-eni aspri și biruitori sunt ăia care mărșăluiesc în piesele Immortal - daca nu-s în stare să facă față la anotimpul rece? Sau ei sunt supraoameni numai în sezonul cald?

DEMIANS - MUTE

Materialul nu conține decât 9 piese, dar acest fapt nu face decât să confirme faptul că esențele tari se păstrează în recipiente mici. Ele au o continuitate și se împătrund parcă precum razele soarelui în valurile liniștite ale mării unde a fost conceput discul.

De asemenea, pare să confirme și de ce nu e bine să bei esență de rom - sau cel puțin, nu înainte să scrii o cronică.

OZZY OSBOURNE - SCREAM

•Totul se termină cu versul în care Prințul Întunericului ne spune că ne iubește pe toți. Coperta albumului este probabil singurul lucru care nu este foarte strălucit. (….). Prințul Întunericului își merită pe deplin coroana. Fiecare material al său este produs cu grijă și după ultimele standarde.

Da, în iad au quality control bun.

DISTURBED - ASYLUM

•Totul parcă se petrece ca un fulger din momentul în care apeși "play" și acela în care se oprește discul. David Draiman se folosește tot de părțile întunecate ale minții umane pentru a da viață versurilor sale. Este puțin cam ciudat să asculți versurile piesei "Never again", o piesă despre persecuția evreilor (mai ales de către naziști), un fapt cât se poate de regretabil, dar care este total lipsit de reper în contextul albumului și al prezentului.

Publicitate

Holocaustul, ce chestie regretabilă.

TANCKSCAPADA - MINDEN JOT
Se pare că din nou a fost găsită cheia către refrenele care te prind din prima pentru că mai toate piesele te prind din prima.

KATATONIA - NIGHT IS THE NEW DAY
•Acest album reprezintă într-un fel suma a tot ceea ce înseamnă plus în muzica suedezilor.

Un rezultat la care au ajuns după ce au scăzut tot ce reprezenta minus?

HIM - SCREAMWORKS

Mereu ai o surpriză plăcută să vezi când o trupă evoluează și nu bate apa în piuă toată cariera pe același sound și  aceleași piese. HIM este una din acele trupe.

NEARA - OMNICIDE CREATION UNLEASHED

•În concluzie este un album strict pentru iubitorii de gen care sunt singurii în măsura să se bucure în adevaratul sens al cuvântului de gen.

SHADOWS FALL - RETRIBUTION
•Riff-urile cu care ne confruntăm pe “Retribution” sunt dinamice și merg mână în mână cu artileria dezlanțuită de secția ritmică.

Mână în mână cu artileria, cam riscant.

MY INNER BURNING - MY INNER BURNING
•Trupa germană My Inner Burning debutează cu un prim material discografic care este foarte promițător.

Era cât pe ce sa debuteze cu al doilea album, dar s-au gândit mai bine.

RENO DIVORCE - TEARS BEFORE BREAKFAST
•Producția foarte corectă da acestui album o coloană vertebrală. Orice exagerare în producție ar fi stricat cu siguranță tot echilibrul găsit pe disc.

Dada, daca exagerau i-ar fi putut da doua coloane.

BULLET FOR MY VALENTINE - FEVER

•La prima audiție, materialul te impresionează din prima. Secția ritmică este un ceas elvețian sau poate o fabrică germană, fiecare bătaie fiind exactă.

Publicitate

E un ceas. Sau poate o fabrică.

OLIVER WEERS - GET READY

•Ca o concluzie, „Get Ready” este un material unde muzica, versurile i energia merg mână în mână.

Cum mergi mână în mână cu energia? Sau cablurile alea de la Cathedral nu erau bine izolate și cineva a pus mâna? De unde putem deduce că e mai bine s-o transmiți wireless.

DROWNING POOL - DROWING POOL

Energia se desprinde parcă de pe corzile instrumentelor și este purtată prin vocea lui Ryan către sufletul ascultătorilor, unde are loc o reacție biologică ce se transformă într-o furtună de sentimente.

Citiți și  Topul celor mai ridicole trupe metalice românești.