Două legi de bun simț pentru o țară mai puțin jegoasă

Dacă ești un bețiv abject, măcar nu-l trimite pe fi-tu să-ți ia alcool.

|
18 februarie 2014, 1:15pm

Puteam să spun „zece legi” sau măcar „cinci”, dar știm toți că asocierea cuvântului „lege” cu o cifră mai mare de doi provoacă rictus multor români, semn că doleanțele sunt utopice, dacă vin în număr atât de mare odată, ori că pur și simplu treaba nu se face așa pe la noi. Așa că numai două-s potrivite.

BAGĂ FUM DE ȚIGARĂ DOAR ÎN PLÂMÂNII TĂI

Ce nu înțeleg mulți fumători e că unii oameni pur și simplu nu vor să pută, ori să inspire jegul ăla plutitor care levitează ca o ceață în mai toate locurile din țară. Spun asta adresându-mă direct fumătorilor pentru că, dacă de mâine patronii de localuri ar spune că te poți afuma doar afară pe trotuar și apoi să te întorci la băutura ta, ar sări 90% din ei ca arși cu țigara și ar urla că-i o nedreptate la mijloc. Că dacă nu-ți convine fumul, să stai acasă, în parc, ori la nefumători. Și știm toți ce cuști demne de secția zoo-înaripate sunt spațiile pentru nefumători. Multe sunt atât de sinistru făcute, încât nici boschetarii n-ar vrea să doarmă în ele.

Fumatul pe stradă n-ar fi o dramă, dacă mulți și-ar arunca chiștoacele în tomberoane și n-ar scruma astfel încât vântul să te transforme într-o scrumieră ambulantă. De exemplu, de câte ori plouă și-s 20 de oameni înghesuiți într-o stație de autobuz cu acoperiș, e mereu un muist care vrea să fumeze și-ți suflă fumul în față, iar scrumul se duce pe pantaloni. Cum dracu`se poate-n alte țări, unele mai puțin dezvoltate economic decât România, dar la noi nu? Ca să înțeleagă și cel mai înrăit fumător de ce-s așa deranjat, poftim o analogie:

Într-un viitor apropiat o să fie cool să tragi bășini non-stop, acasă, pe stradă, în spatele școlii, în toaleta liceului, la o cafea dimineața și în localuri. O să fie cool, dar nu și recomandat. Dar aproape toată lumea o s-o facă. Unii de mici, influențați de părinți, alții cor descoperi asta cu gașca. O să știi că nu e sănătos și plăcut să miroși gazele altora, dar în aceeași măsură o face toată lumea și te-ai obișnuit. Nu-ți arde să comentezi. Poți să alegi să bei o cafea la „nebășinoși” dacă nu-ți convine, dar nu vrei să te simți ca într-un țarc. Și uite așa decurge viața ta aproape zilnic, ajungând mereu acasă mirosind a bășinile altora și cu ochii roșii și care ustură de la putoare...

Așa e și cu fumul de țigară.

Ce spune legea? E la fel de permisivă cu fumătorii cum e și cu evazioniștii. La manual nu prea ai voie să fumezi în „instituții publice centrale și locale, instituții sau unități economice, de alimentație publică, de turism, comerciale, de învățământ, medico-sanitare, culturale, de educație, sportive, în toate mijloacele de transport în comun, autogări, gări și aeroporturi, de stat și private, în spațiile închise de la locul de muncă sau alte spații prevăzute de lege, cu excepția spațiilor delimitate și special amenajate pentru fumat din incinta acestora”, dar cine o să reclame o bășină?

DACĂ EȘTI UN BEȚIV ABJECT, MĂCAR NU-L TRIMITE PE FII-TU SĂ-ȚI IA ALCOOL

Am văzut la zece dimineața într-un Mega Image un copil de șapte ani care trăgea după el un coș de cumpărături plin cu PET-uri de bere ieftină și mi-am spus că singur că s-a mai belit o generație și că degeaba ne batem cu pumnul în piept c-o să schimbăm mare lucru.

Cred că-n România, la fiecare cinci minute, un copil sub 16 ani e pus să-și „tragă un blug peste pantalonii de casă” și să meargă la buticul din colț să cumpere o berică sau o vodculiță pentru unii pe care doar Dumnezeu știe de ce și cum au ajuns părinți. Iar problema nu este că-s ăia niște degenerați infecți, ci că vânzătoarea vinde produsele unui copil. O lege clară ar pune punct măcar acestui 1% abuz psihologic pe care-l îndură unii de mici, să fie cărăușii unor cirotici.

Așa mi-ar crește și mie respectul pentru bețivi cu 0,000001%. Dacă-ți place să te distrugi, măcar fă puțin fitness pentru asta. Arată că meriți.

Ce spune legea? Dacă vinzi minorilor tutun și alcool riști amenzi drastice, ba chiar încetarea activității comerciantului de la trei luni la un an. În situația asta am ajunge-n două zile să ne uităm cum se închid hypermarket-uri pe capete și ne-am face iar cumpărăturile de la piață.

Cât de greu poate fi să faci astfel de legi și să te preocupe aplicarea lor? Numeroasele țări unde cele de mai sus se aplică demonstrează că nu-i așa greu, dar muile pe care o să le primesc la comentarii vor demonstra din nou că „n-ai cu cine”. Dacă ar fi așa simplu, unii compatrioți ar strânge căcatul după câinii lor, nu ar parca aiurea doar pentru că au ei treabă „cinci minute” și nu s-ar băga în față la coadă pentru că „pun doar o întrebare”.

Urmărește-l pe Moustache Man pe pagina lui de Facebook. Sau pe stradă.

Mai multe de la VICE
Site-uri VICE