Cristi și George s-au filmat vreme de doi ani. Materialele, montate de Claudiu Mitcu, constituie un documentar lipsit de senzaţionalisme despre un cuplu de studenţi gay. Care fac chestiile alea tipic românești, gen grătare la iarbă verde, fandoseli pe muzici proaste și Revelioane în mulţime. Mai fac și chestiile alealalte, declaraţiile de dragoste și geloziile de moment pe care, până la Cristi și George, niciun cuplu de bărbaţi români nu le-a mai făcut la modul atât de public. VICE l-a întrebat câteva chestii pe Claudiu Mitcu (documentarist de profesie, tată de copilă care trebe culeasă de la grădiniţă la ora patru și ocazional DJ de rock), despre primul documentar de acest gen din România.
Vice: Care au fost reacțiile la prima proiecţie, în Deltă, la festivalul Anonimul?
Claudini Mitcu: Sâmbătă la trei erau vreo 150 de oameni, iar după cinci minute au ieșit vreo șapte. Mi s-a părut firesc, am apreciat, până la urmă era timpul lor. Erau rockeri pe care-i vedeam prin camping în fiecare seară, înainte de film, când îi manipulam cu Nick Cave. Ei bine, la un moment dat, DJ-ul a apărut cu un film cu niște gay. E de înţeles că pentru ei lucrurile nu s-au prea legat.
Șapte din 150 nu-i rău deloc. Mai ales că n-a fost un documentar prea ușor de făcut. Sau a fost floare la ureche?
Cel mai greu a fost să găsesc protagoniștii. I-am căutat mult. Iniţial am încercat să-i găsesc prin diverse cunoștinţe, dar după ce mă întâlneam cu potenţiali subiecţi și după ce le spuneam ce se poate întâmpla cu acest documentar, am ajuns până la urmă la asociația Accept.
Ducem lipsă de gay lamboianţi și dornici de vedetisme?
Le e frică să se expună. În primul rând din cauza familiei, în al doilea rând, din cauza societății. Să fii expus și să te vadă ceilalţi este un risc care îţi poate provoca anumite neplăceri. La serviciu, pe stradă, oriunde.
Chiar crezi că e riscant să umble pe stradă?
Documentarul arată că nu se pot identifica nici ei între ei. Sunt doi post-adolescenţi anonimi, din zona de studenţime, pe jumătate cocalari… Nu le-aș zice cocalari. Sunt din zona de tineret. Cred că se vor dezvolta destul de OK, au doar 20-22 de ani.
Și-au făcut coming-out-urile? Măcar faţă de familie?
Părinţii, lucizi, știu, dar nu pentru că li s-ar fi spus. Au dat un search pe Google, au văzut că sunt băgați în organizaţii din zona gay. Toată lumea știe, dar nu direct de la ei. Eu i-am rugat de nenumărate ori, înainte de a începe proiectul, să-și anunţe apropiaţii, ca să fie conștienţi de lucrurile pe care le implică vizibilitatea.
