Sunt sugar baby în România. Uite cum e să fac asta și să trăiesc viața la care și tu visezi

Fenomenul sugar dating — cu deja celebrii sugar daddies — nu mai e o surpriză pentru România. Alecsandra* mi-a explicat cum e să trăiască în lumea asta, cu tot cu stereotipuri, dar și câștiguri. Din exterior pare o lume de vis, dar tocmai asta am vrut și eu să aflu de la ea, dacă e fix așa.

Ea s-a apucat de sugar dating pe la 20—21 de ani (era 2011). E originară din Iași, iar oficial a avut și un job de educatoare la o grădiniță privată din București. Ea se caracterizează drept umilă și decentă în timpul săptămânii, iar la sfârşitul ei e dominată şi mai puţin decentă şi caută să evadez din viaţa mea reală. Așa că intră cu ea într-o poveste de viață excepțională.

Ca sugar baby am ajuns să călătoresc prin locuri pe care nici măcar nu mi-am permis să le visez. Am luat parte la licitaţii unde au fost vândute tablouri de Pablo Picasso, datorită „taticilor mei de zahăr”, datorită cărora orice este posibil într-o clipită.

Totul a început când mi-am creat din pură curiozitate un cont pe un site românesc de sugar dating. Există o diferenţă enormă, pe care românii n-au înţeles-o, de la sugar baby la lucrătoare sexuală. O sugar baby nu va vinde niciodată sexul. Tot ce îmi doresc e ca lumea să înţeleagă asta, dar şi că să fii sugar baby e ceva foarte plăcut şi satisfăcător.

Într-o relaţie de sugar dating, cel mai important lucru este „sugarul”, adică din partea bărbatului banii, iar din partea femeii compania efervescentă.

Ca în orice altă relaţie, partenerii fac sex sau nu. Ea primeşte o compensaţie în bani, cadouri, vacanţe şi multe, multe altele, pentru că e o prezenţă vie în viaţa unui bărbat, e drama free şi nu va lăsa niciodată rutina să se instaleze.

Nu voi uita niciodată prima întâlnire.

În drum spre un restaurant scump pe care chiar eu îl alesesem, deodată începusem să mă întreb dacă bărbatul în cauză mă va lua în serios. Chiar va plăti pentru cină? Chiar o să mă asculte şi va fi mulţumit de felul cum sunt eu? Dar gândurile astea au dispărut imediat şi s-a dovedit a fi o întâlnire chiar drăguţă. Ne-am bucurat de mâncarea bună şi de compania celuilalt, apoi fiecare a plecat în drumul lui.

Am fost surprisă de cât de simplu a decurs totul. Nu a fost nicio chimie, dar nu a contat. A fost foarte plăcut să stau de vorbă cu cineva atât de experimentat şi „copt” intelectual.

Cea mai ciudată experienţă e şi cea care m-a adus în lumea asta. De regulă, atunci când ieşeam în club, nu acceptam nici măcar o băutură din partea unui pretendent. Până într-o seară, când un bărbat mi-a căzut cu tronc. De regulă în club dansezi, nu stai de vorbă, dar noi am vorbit și asta vreo cinci ore. M-a condus acasă, un alt lucru pe care nu l-aş fi acceptat niciodată.

Nu l-am poftit să intre, deci nu s-a întâmplat nimic între noi, însă a scos din portofel un gift card pentru masaj.

M-a facut să mă simt bine, însă mi s-a părut puţin ciudat că am fost răsplătită pentru timpul meu, mai ales pentru că mi-a făcut şi mie plăcere.

Mai ieşit din comun a fost când unul dintre bărbaţii cu care mă întâlneam, de fiecare dată, îmi aducea câte o pereche de pantofi cu toc. Într-una dintre zile a venit cu o pereche de Miu Miu şi a vrut să îl calc pe testicule. Ce să zic, el a fost fericit că a fost călcat, iar eu că m-am ales cu atâtea perechi de pantofi.

Stilul ăsta de viaţă vine însă la pachet cu câteva reguli și diferă de la un sugar daddy la altul. A mea e să-mi păstrez un „low profile” din cauza jobului pe care îl am de zi cu zi. Şi nu numai, pentru că am ieşit la întâlnire cu oameni foarte influenţi, care mi-au împărtăşit gânduri şi secrete de risc mare, iar dacă nu ştii să îţi ţii gura, sugar datingul nu e pentru tine. O altă regulă ar mai fi şi cea că orice sugar baby trebuie să îşi lase dramele şi problemele personale acasă.

La fel, o altă lecţie de care orice sugar baby nouă trebuie să ştie e să fie discretă, pentru că cea mai mare greşeală pe care o poate face e să vorbească despre câţi bani se aşteaptă să primească. Ceea ce e total greşit, pentru că în acel moment nu o mai diferenţiază nimic de prostituţie. Tocmai d-aia trebuie să vorbeşti cu bărbatul în cauză să vezi mai întâi ce are el de oferit. S-ar putea să se simtă jignit dacă îi ceri tu bani, mai ales că dacă voia pe cineva cu care doar să se culce, ar fi căutat în altă parte şi nu pe vreun site de sugar dating.

O sugar baby tre’ să-şi cunoască limitele, principiile şi să se iubească pe ea.

În general un sugar daddy se respectă şi nu te tratează ca pe un obiect. Sau, să zicem, te tratează ca pe un obiect de lux. Uite, eu n-am acceptat când unul dintre bărbaţii cu care vorbeam mi-a propus să mai invite încă doi prieteni, că era bisexual. Am spus pas.

La un moment dat aveam doi bărbaţi cu care mă întâlneam, pe nume Adrian şi Francis, care erau cu șapte şi 22 de ani mai mari decat mine. Erau la polul opus unul de celălalt. Primul e super carismatic. A câştigat ceva bani din poker şi se bucura de viaţă din plin, alături de mine.

Îmi amintesc că am fost la o petrecere pe iaht şi a fost atât de impresionant să văd pe ce cheltuie banii oamenii ăștia, în timp ce sorbeam sofisticat din şampanie în camera VIP.

Francis e diferit. E francez şi cred că vine odată cu cultura lui. Cu mine era foarte spontan, dar calm şi tăcut. Când i-am spus că mi-ar plăcea să văd mai mult din lumea în care trăim şi că, de fapt, am călătorit foarte puţin pentru vârsta mea, imediat a aranjat o călătorie la New York. Am putut simţi bucuria din inima lui când a citit în ochii mei atât entuziasm şi recunostinţă pentru ceea ce făcuse pentru mine. Astfel de călătorii mă ajută să mă destind de grijile şi rutina zilnică.

„Tăticii mei de zahăr” mă mai răsfaţă cu produse cosmetice alese, genţi Kate Spade sau portofele Marc Jacobs. Uneori primesc şi bani, iar „alocaţia” mea ajunge să fie undeva la 2 – 3 000 de euro pe lună. Mi-am mai dorit şi laptopuri sau telefoane de la Apple, cele mai noi, pentru că era relevant să le deţin în viaţa mea de zi cu zi. Le-am primit. De asemenea, şi paşaportul a adunat suficiente vize cât probabil n-au strâns neamurile mele la un loc.

Stilul de viaţă al unei sugar baby nu e unul absolut deloc singuratic, aşa cum ar putea crede multă lume. În primul rând, deţin controlul absolut şi mă întâlnesc cu cine vreau, când vreau, fără să am vreun fel de interdicţii sau să trebuiască să mă justific în faţa cuiva.

Sunt sigură că multe fete de vârsta mea, care sunt într-o relaţie tradiţională, ar spune mai degrabă că sunt singuratice. Am ajuns să duc o viaţă pe care nu aş putea să mi-o imaginez altfel, iar marele beneficiu e că pot să economisesc bani, ceea ce în cazul meu nu aş fi putut face din salariul de educatoare.

Am apartamentul meu, maşina mea şi vacanţe dese, iar pentru niciuna nu am făcut împrumut în vreo bancă.

Majoritatea bărbaţilor cu care m-am întâlnit sunt avocaţi, procurori, judecători sau oameni de afaceri şi sunt însuraţi. Nu am avut niciodată mustrări de conştiinţă, că nu prea empatizez. Nu mă pun niciodată în papucii soţiilor care-şi aşteaptă soţul, pentru că nu am fost niciodată căsătorită şi pentru că, probabil, nu pot înţelege pe deplin ce înseamnă asta. Unii dintre ei îmi povestesc despre problemele pe care le au acasă: au fost înşelaţi şi vor să se răzbune, au o relaţie în care comunicarea nu mai există, soţiile nu îi mai ascultă sau, pur şi simplu, râd de ei.

Nu eu ar trebui să le am, pentru că nu înşel pe nimeni.

Sunt bărbaţi care vor sex, dar mai sunt şi cei care pur şi simplu îşi doresc o companie plăcută, cineva cu care să se distreze, cu care să facă lucruri pe care nu au apucat să le experimenteze când erau tineri. Cum ar fi săritul cu paraşuta sau dansul la bară şi ajung la rândul lor să se descopere. Eu nu sunt acolo să îi judec, ci din contră.

Se poate întâmpla să mă îndrăgostesc, că de la bun început e ceva atractiv la acel bărbat. Încă nu m-am îndrăgostit nebuneşte, însă trebuie să recunosc că este un bărbat care îmi place mai mult decât alţii. Nu plănuiesc să mă angajez însă într-o relaţie serioasă, așa că doar mă bucur de moment.

În orice caz, ca orice altă relaţie, una de sugar dating durează. Şi poate dura până sentimentele se consumă în totalitate, sau până când unul dintre parteneri nu mai răspunde aşteptărilor.

Părinţii mei sunt mai în vârstă şi puţin mai conservatori. Cu toate acestea însă au înţeles ceea ce fac. Tocmai pentru că sunt conservatori nu au susţinut acest stil de viaţă, însă l-au acceptat. Ei îşi doresc să mă căsătoresc şi să le aduc măcar un nepot.

Am crescut doar cu mama mea, părinţii mei au divorţat când eram foarte mică, iar pe tatăl meu abia dacă reuşeam să-l văd. Câteodată e ca şi cum nici n-am avut unul. Poate fi şi ăsta unul dintre motivele pentru care sunt acum atrasă de barbaţii mai în vârstă.

După ce mă plictisesc de stilul ăsta de viață printre bogați, probabil o să mă căsătoresc fără un contract prenupţial. Până atunci voi putea spune că mi-am trăit viața. Și dacă le aduc părinților un nepot, voi ști că am ce povești să-i spun din lumea asta.

*numele real a fost schimbat la dorința intervievatei.

Articolul a fost publicat inițial pe 2 aprilie 2017. A fost actualizat cu un plus de claritate adus subiectului.