Quantcast
Chestii

Am întrebat părinți români care-s problemele lor legate de predarea Educației Sexuale în școli

Fostul deputat Ninel Peia vrea să interzică șansa copiilor de a învăța, la școală, cum se pot feri de BTS sau sarcini nedorite.

Teodora Munteanu

Fotografie de Slongood via Flickr

Dacă nu ai auzit încă de faimoasa lege propusă de deputatul Ninel Peia, obsedat de Soroș și Satana, ai rămas rău în urmă cu știrile. Pe scurt, se vrea pedepsirea cruntă a profesorilor responsabili, care vor să-ți educe copilul despre cum să se ferească de boli cu transmitere sexuală și sarcini nedorite.

Nici măcar n-are rost să-ți explic de ce legea asta este absurdă, ba chiar, dăunătoare. Adriana Radu, de la Sexul vs Barza, îți dă aici o tonă de motive să înțelegi de ce educația sexuală în școli e necesară, mai ales dacă vrei ca fata sau băiatul tău să învețe mai multe și mai științific decât ceea ce se predă pe Pornhub,

Actul normativ care a trecut tacit de Senat propune ca, pentru a ține ore de educație sexuală în școli, să fie obligatoriu acordul părinților. Un studiu al Organizației Salvații Copiii menționează că, la nivel național, în 2013, erau înregistraţi în evidenţele autorităţilor responsabile de asistenţa socială, un număr total de 79 901 copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Dintre ei, 41% erau complet lipsiţi de grija părintească: 22 993 aveau ambii părinţi plecaţi, iar 9 991 proveneau din familii în care părintele, unic susţinător, era plecat.

Mi-e și mai greu să cred că bunicii, în caz că îi au, le vor da acordul pentru astfel de ore. Sau, mai grav, dacă vor fi informați vreodată asupra dreptului lor de a primi o educație sexuală.

Pe lângă ei, mai sunt și copiii transformați în adulți peste noapte: 3 346 de copii români au rămas singuri acasă, dintre care 827 în centre de plasament şi cinci sute în grija asistenţilor maternali. De ei cine răspunde? Poate se oferă domnul Ninel Peia, pentru că tot am auzit că are inițiative bune.

În multe cazuri, în România, părintele lipsește din peisaj, așa că ar fi cam greu să și semneze hârtia in absentia. Și taman copiii ăștia, mai puțin sau deloc supravegheați, sunt și cei mai expuși riscului.

Citește și: Românii habar n-au ce sunt bolile cu transmisie sexuală

Am vrut să aflu ce părere au parinții despre educația sexuală în școli, un subiect destul de controversat, și-am dat de multe aspecte pe care societatea trebuie să le rezolve. Mai bine mai devreme, ca să nu fie prea târziu.

Liviu George, 39 de ani, tatăl unui copil

Fotografie din arhiva personală

„Este necesar ca tinerii să primească de la o vârstă fragedă câteva informații despre educația sexuală și asta, mai degrabă într-un cadru organizat, nu doar de la părinți. Au nevoie de informații de la persoane de specialitate.

Probabil că ar trebui să se înceapă educația din clasa a treia sau a patra atunci când copiii încep să-și cunoască corpul, este necesar să știe normele de igienă, ce să facă să se păzească de anumite accidente și, mai apoi, să fie responsabili în momentul în care au ajuns la vârsta ce presupune relația între o fată și un băiat.

Cred că educația sexuală ar fi necesară ca materie obligatorie. Copiii au nevoie de asemenea informații. Sigur, unii nu pun foarte mult preț pe ce învață, pentru că nu pun preț în general pe anumite materii. În acest caz, nu știu dacă pot fi luați ca punct de reper. Eu sunt convins că băiatul meu va recepta într-un mod pozitiv astfel de ore, pentru că, în general, copilul meu este deschis la elementul de noutate și cred că informațiile astea sunt, în primul rând, extrem de utile."

Alina, 40 de ani, mamă a doi copii

Fotografie din arhiva personală

„Sunt de acord ca fiecare copil, după o anumită vârstă, să fie informat cu privire la educația sexuală și la riscurile la care se poate expune. Se consideră că, dacă «ne punem pătura în cap», nu dezbatem tema asta la școală, nu vorbim cu copiii despre asta, ei nu își vor începe viața sexuală. Dimpotrivă, e un lucru firesc și o să-l facă la o anumită vârstă. Și nu numai că își vor începe viață sexuală, dar o vor face fără să fie informații cu privire la riscurile la care se expun. Nu vorbesc numai de bolile pe care le pot contacta sau de sarcini nedorite, mult prea timpurii, ci și de implicațiile psihologice, sufletești. Mulți tineri se avântă într-o relație sexuală și apoi suferă.

Cred că educația sexuală, adaptată la nivelul lor de înțelegere, trebuie să înceapă încă din clasele mici. La zece ani li se poate explica importanța igienei și rolul organelor sexuale.

Sunt bombardați zilnic cu informații cu tentă sexuală și, pe deasupra eronate, de la tv, din media, de pe internet, mai ales de la prietenii de aceeași vârstă. Așa că prefer să le fie transmise la școală, corect și complet, de către specialiști."

Ema, 56 de ani, mamă a trei copii

Fotografie din arhiva personală

„Orele de educație sexuală sunt benefice atât timp cât ele încep de la o vârstă decentă, la care copilul poate să înțeleagă. Probabil prin clasa a cincea, nu la clase mai mici, cum se preconiza inițial. La noi este și vorba din folclor cu «te-a adus barza». Cum îi spui unui copil căruia i-ai inoculat cu ideea că a fost adus de barză, că, de fapt, a apărut altfel?

Citește și: Am vorbit cu un expert în educație sexuală, să înțeleg de ce copiii români au nevoie de asta

Dacă elevii au, însă, sub 14 ani, sunt de părere că trebuie să-și dea acordul părinții, pentru că după aceea se duce copilul acasă cu tot felul de idei, tot felul de lucruri. Poate face ceva din ce i se spune și, în cazul ăsta, cine își asumă responsabilitatea? Profesorul nu, că este ora obligatorie, părintele nu a știut, și uite așa se pasează eventuala vină de la unul la altul.

Cumva trebuie făcut un parteneriat, ori cu clasa, ori cu părinții individual, ca să putem lămuri suplimentar copilul acasă, dacă este necesar. Poate cum s-a făcut cu ora de religie.

Ar trebui să fie mai clar stabilit ce îi dă voie părintele profesorului să facă. Școala îi educă, dar viața, în general, ți-o dictează părinții. Noi suntem responsabili până la 18 ani."

Mariana, 37 de ani, mama unui copil

Fotografie din arhiva personală

„Nu cred că educația sexuală se poate realiza în școli, pentru că nu poți controla modalitatea de prezentare și calitatea persoanei care face informarea. Mai potrivit ar fi să se facă în familie sau în ONG-uri care au specialiști în asta. Există un risc foarte mare ca, în școli, să fie ridiculizată, să se prezinte trunchiat informația și de către persoane fără tact.

Sunt foarte multe variabile de discutat: vârsta, modalitatea de prezentare, materiale utilizate, cum se face evaluarea la ce au înțeles etc. În concluzie, nu sunt de acord."

Citește și: Cum au ajuns Youtube și vlogurile surse de educație pentru puștii din România

Ionela, 37 de ani, mama unui copil

Fotografie din arhiva personală

„Consider că școală nu periclitează educația copiilor, care oricum e afectată de mass-media, internet, nesupravegherea părinților și anturaje.

Sunt eleve și de 16 ani care nasc. Nu e nimic mai frumos decât să aduci pe lume un copil, dar uneori, din păcate, copiii sunt aduși pe lume fără a li se oferi cu adevărat și o șansă reală la dragoste părintească și o educație adecvată, tocmai pentru ca părinții sunt la rândul lor copii.

Poate că, în cazul educației sexuale, ar trebui să se obțină, totuși, un acordde la părinți, la fel cum se face pentru ora de religie. Dar nu ar trebui să fie interzisă, pentru că a informa nu înseamnă a instiga."

Gabriela, 38 de ani, mama a doi copii

Fotografie din arhiva personală

„Acasă mulți copii nu au cu cine să vorbească, mai ales la sate. Singurele informații pe care le primesc sunt de la persoanele care ajung, în cele din urmă în fața lor, prin campanii de informare desfășurate de ONG-uri sau sunt dascăli temerari. Acasă, educația sexuală este încă un subiect tabu. Nu se discută, dar cu toții experimentează.

Despre îngrijire și despre igienă ar trebui să se vorbească cât mai devreme, încă de la grădiniță. Apoi trebuie să continue în clasele primare și, încetul cu încetul, aceste informații trebuie să fie corelate cu dezvoltarea copiilor: fizică, psihică și sufletească. Sunt legate una de alta.

Cred că educația sexuală trebuie să fie făcută într-o formă obligatorie dar, să respecte într-un fel acea limită de bun simț. Am auzit de manuale pe acest subiect, care vor să fie date elevilor, ce nu sunt actualizate și nu sunt pentru nivelul lor de înțelegere.

Sunt de acord să se facă educație sexuală fără acordul parinților, dar cu aceaste condiții: să fie pentru nivelul lor de înțelegere și pentru nivelul lor de dezvoltare."

Citește și alte chestii despre educația sexuală:
Tot ce ştim despre cazul elevului care a leşinat la Religie, în timpul unui film despre avort

În timp ce noi predăm religia în școli, australienii duc copiii la club în scop educativ

De ce e important să avem educație sexuală-n România, în ciuda extremiștilor religioși