Cum era să-mi pierd jobul de la Casa Albă pentru că mi-a plăcut prea mult iarba

Era într-o vineri, 5 octombrie 2008, și eu aveam un atac de panică major. Lucram ca director de program în campania prezidențială a lui Barack Obama și ne aflam în ultima lună înainte de alegeri. Dar criza mea nu avea nicio legătură cu programul campaniei sau cu vreo declarație stupidă făcută de un membru al echipei unui reporter. Eram panicată pentru că ador să fumez iarbă.

Rezumat rapid: Procedura standard pentru potențialele administrații care urmează la conducere e că membrii seniori ai echipei trebuie să își completeze din timp formularele, ca să meargă totul strună în caz că echipa lor câștigă alegerile. În vinerea respectivă, cineva din biroul nostru a primit formularul SF86, chestionarul scris pentru funcțiile din domeniul securității naționale și toți ne-am repezit să vedem cum arată. Nume, data nașterii, înălțimea, greutatea, culoarea părului. Cazier, informațiile din pașaport. Destul de standard. Apoi am ajuns la pagina 93: „Consumul de droguri ilegale".

„În ultimii șapte ani, ați consumat droguri ilegale sau substanțe controlate? Numiți substanțele respective." Erau două coloane cu droguri și substanțe controlate pe care le puteai bifa. A doua era THC (marijuana, iarbă, hașiș etc).

Am crescut în New York în anii '90, pe muzica celor de la Grateful Dead. Ce crezi că am răspuns?

Ca și cum nu era destul de rău, formularul cerea detalii: „estimați luna și anul când ați consumat prima oară", „estimați când a fost ultima oară când ați consumat", „natura consumului", „frecvența". Un coșmar. Ca atunci când mergi la ginecolog și te întreabă când ai avut ultima oară menstruație. Nu știu cum de am fost atât de neglijentă, pur și simplu nu mi-a trecut prin cap că va trebui să trec un test anti-drog. Dar imediat ce am văzut întrebările alea, am știut că o să aibă loc și un test. Lucrasem pentru barack obama din 2005, la de la începutul perioadei în care a fost senator, și, înainte de asta, lucrasem și în campania prezidențială a lui John Kerry – mă credeam veterană în guvern.

În noaptea aia m-am dus acasă și am aruncat toată iarba pe care mi-o ascunsesem în sertarul cu chiloți. Am aruncat pipa la gunoi și am dus gunoiul. Nu era multă – fumasem doar din când în când pe parcursul campaniei, ca să pot dormi. Nu mă dusesem niciodată spartă la muncă. Iarba îmi era prietenă de multă vreme. Mă ajuta să dorm. Îmi calma anxietatea și îmi clarifica gândurile. Credeam – și cred în continuare – că iarba ar trebui să fie legală.

La scurt timp după ce completezi formularul, agenții FBI te iau la întrebări. O agentă mi-a adus formularul și m-am trezit că îi povestesc, cu vinovăție, cum, la un momnt dat în facultate, am ajuns din greșeală într-un club de striptease din Miami. Iar ea m-a întrebat de câte ori fumasem iarbă.

I-am zis că nu știu.

„De mai mult de douăzeci de ori?"

„Da", i-am răspuns.

„Mai mult de o sută de ori?" Transpiram.

„Da, de peste o sută de ori."

„De peste cinci sute de ori?"

„Scrieți că nu știu!"

Până la urmă s-a mulțumit cu „de peste cinci sute de ori".

Deși formularul te întreabă de ultimii șapte ani, agentul te roagă să te întorci în timp până la vârsta de 18 ani și să enumeri și locurile prin care ai fumat.

Ultimele zile ale campaniei au fost haotice și stresante, dar au trecut fără incidente la capitolul iarbă. Agenții FBI mi-au intervievat și familia și prietenii în legătură cu pasiunea mea pentru iarbă. Când i-am avertizat că vor fi contactați, toți m-au liniștit și mi-au zis să nu-mi fac griji, o să le spună agenților că nu m-au văzut niciodată fumând. Le-am zis că nu, nu, nu – dacă poveștile lor nue vor potrivi cu a mea, FBI-ul mă va considera o mincinoasă. Trebuiau să spună adevărul.

Bineînțeles, am câștigat alegerile și, după ce am sărbătorit în Chicago, a trebuit să ne pregătim pentru mutare. Tocmai mă mutam în noul apartament din Washington când am primit un apel din partea unei avocate de la Casa Albă. Mi-a zis: „S-ar putea să avem o problemă serioasă."

Îmi ardea fața. Mi-a zis că are legătură cu consumul de marijuana din trecutul meu și că trebuie să vin la o întâlnire. M-am panicat și m-am prăbușit pe podeaua bucătăriei. Am început să plâng. Oare va trebui să-mi anunț familia și prietenii că mi-am pierdut jobul de la Casa Albă pentru că îmi place să fumez iarbă?

Adevărul e că șansele erau mari. Pe tot parcursul acestui chin, nu m-am gândit niciodată să mint. Și cred că asta m-a salvat, în cele din urmă. Nimeni nu m-a putut șantaja pentru că mi-am spălat rufele în public. Mi s-a permis să-mi asum poziția de asistent al președintelui și de director de programe, dar am făcut câte un test pentru consumul de droguri în fiecare lună timp de un an.

N-am mai consumat iarbă în următorii cinci ani cât am lucrat la Casa Albă, iar când am plecat, în 2014, am simțit că ar trebui să continui abstinența. De ce să revin la ea? Deși vinul cu care o înlocuisem mă făcuse să mă îngraș, mi se părea că e ok să ți se ceară să nu consumi iarbă când lucrezi în politică. În plus, agenții FBI mă speriaseră ca dracu'.

Dar lunile care au urmat au fost mai stresante decât îmi imaginasem. M-am scufundat într-o ceață după Casa Albă; mă obișnuisem să primesc telefoane constant și, când m-am trezit deodată că n-am nimic de făcut, m-am super deprimat. După câteva luni, am semnat contract cu o editură și am primit o ofertă de job ca CEO la VICE, ceea ce însemna că trebuie să mă mut din DC la New York. Toate lucrurile astea mi-au declanșat din nou anxietatea și, în loc de Xanax sau Zoloft, aș fi preferat să fumez din nou iarbă.

Dacă aș fi știut, la vârsta de 18 ani, că iarba o să-mi afecteze cariera douăzeci de ani mai târziu, oare m-aș mai fi apucat? Sincer, nu știu. Conform unui sondaj Pew Research din 2016, 57 de procente dintre americani susțin legalizarea marijuanei – aproape dublu față de numărul de susținători ai legalizării din perioada în care Obama și-a anunțat candidatura la președinție în 2007. Iarba a avut atâtea efecte pozitive asupra sănătății mele mintale și chiar nu poți spune că e mare chestie. Noile încercări ale guvernului de a stopa marșul pro-legalizare par o măsură punitivă, una care are drept scop să-i îndepărteze pe tineri de sistemul politic și să penalizeze minoritățile și persoanele cu venituri mici. Eu am avut mare noroc că am reușit să-mi păstrez jobul la Casa Albă. Toată lumea ar trebui să aibă norocul ăsta.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia