Oamenii care-s alergici la alimente îți explică de ce mâncatul e un chin

E destul de nasol să fii blestemat cu o alergie alimentară: poți să îți imaginezi cum e să nu poți gusta niciodată o ciocolată Reese's? Sau să devorezi un borcan de Nutella? Sau să bei un freak milkshake după ce alergi juma de maraton?

Alergiile alimentare mai serioase pot fi mortale și în afectează în jur de 15 milioane de americani, inclusiv unul din 13 copii, un număr în creștere. Între 1997 și 2011, instanțele de alergii alimentare la copii au crescut cu 50%, conform Food Allergy Research and Education. Și mai rău, EpiPen-urile, injecții salvatoare cu adrenalină, pe care oamenii cu alergii severe sunt încurajați să le poarte tot timpul cu ei, pot costa în jur de șase sute de dolari. Am vorbit cu oameni cu alergii alimentare severe despre asta și alte provocări cu care se confruntă zilnic.

Alergii: Toate tipurile de nuci, mai puțin nuci pecan și migdale. De asemenea, chestii aleatorii, cum a fost în generală, când un copil a venit cu un balon de latex în ghiozdan și când am intrat în clasă nu puteam să respir.

De câte ori ai folosit un EpiPen?
O aproximare rezervată ar fi cam de 20 de ori, poate de 25. E nasol pentru că le găsești de obicei la șapte sute de dolari. Odată, i-am spus unei asistente de câte ori le-am folosit și mi-a recomandat să fiu mult mai atentă, deoarece scade eficiența în timp, dacă le folosești prea des.

Poți să-mi dai un exemplu?
Cel mai nasol accident pe care l-am avut a fost la Just Salad la un prânz. Am mâncat același lucru de un milion de ori, dar gâtul meu se simțea inflamat, deși am ignorat asta la început. Apoi șase ore mai târziu, nu puteam să respir. Inhalatorul nu mă ajuta și nu aveam un EpiPen. A trebuit să chem o ambulanță. E periculos, deoarece nu știi cât de bine curăță alimentele și nu știu exact de la ce mai exact am avut reacția asta.

Simți ca și cum ești în pierdere?
E un impediment în viața mea, dar nu prea contează pentru că nu știu ce anume pierd. Ori mori, ori trăiești, cam asta e. Eu mănânc prin rotație cam aceleași opt sau nouă feluri de mâncare, pentru că știu că sunt în siguranță.

Alergii: Orice produse lactate, precum și anumite nuci cu coajă lemnoasă. „Alergiile mele sunt severe, am șocuri anafilactice și mereu am un EpiPen la mine. L-am mai folosit de patru sau cinci ori până acum."

Cum a fost să crești cu alergiile astea?
Când eram mic, mi se păreau enervante. Mă simțeam exclus, mai ales la zile de naștere, pentru că nu puteam să mănânc pizza sau tort. În liceu mâncam rareori în oraș cu prietenii, pentru că nu voiam să mănânc accidental ceva la care sunt alergic. Totuși, cu timpul, am devenit indiferent față de produsele lactate, deși mi-ar plăcea să mai mănânc înghețată sau pizza vreodată.

Crezi că ești suficient de precaut?
Eu consider că am grijă de alergiile mele destul de bine. Mereu trebuie să fiu atent și să citesc ingredientele de pe produsele alimentare, precum și să întreb la restaurante despre alergeni. Deseori mă simt complexat când fac asta, pentru că nu îmi place să fiu definit de alergiile mele.

Alergii: toate fructele de mare, mai puțin scoicile.

Când a fost ultima oară când a trebuit să folosești un EpiPen?
Aveam 10 ani și mătușa și unchiul meu serveau somon la masă. Sora mea e alergică la fructe de mare și am avut un instinct să nu mănânc. Dar mătușa mea a insistat, așa că am mâncat și alergia a reacționat imediat. Ei au crezut că e otrăvire cu mercur și au sunat la controlul de otrăvire, dar ei au spus că e o reacție alergică și m-au dus de urgență la spital. La momentul respectiv, legile EMT nu permiteau să folosești un Epi, așa că a trebuit să mă ducă la spital.

Ce s-a întâmplat la spital?
Fața mea era de nerecunoscut. Mama mea m-a luat la baie și m-a pus să mă uit în oglindă, ca să înțeleg cât de serioase sunt alergiile mele și să fiu grijulie. De atunci am rămas paranoică și vreo trei zile nu am mâncat deloc.

Cum te-ai adaptat?
Sunt foarte fermă atunci când mănânc la restaurant și le spun ospătarilor despre alergiile mele. Iubitul meu adoră fructele de mare, dar mănâncă doar când pleacă în delegații. Apoi face duș și se spală pe dinți excesiv, ca să fiu în siguranță. Prețurile pentru EpiPen sunt absurde.

Alergii: Nuci lemnoase, toate nucile mai puțin alunele. „Port cu mine două EpiPen-uri, așa mi-a recomandat alergistul meu, în caz de vreo defecțiune și pentru orice evetualitate."

Povestește-mi o întâmplare în care ai avut o reacție alergică.
Odată la facultate am comandat online cu un prieten mâncare indiană. În secțiunea de comentarii am scris cu majuscule „ALERGII LA NUCI MORTALE". Am luat doar o gură din curry și mi-am dat seama instant că ceva e neregulă. Așa că prietenul meu a sunat și a descoperit că felul de mâncare era plin de nuci.

Apoi mi-a înfipt un EpiPen și cineva de la siguranța publică m-a dus la spital, pentru că ambulanțele sunt foarte scumpe. Experiența m-a învățat că trebuie să comanzi mâncare la telefon atunci când ai o alergie care-ți pune viața în pericol.

Alergii: carne roșie.

Cum ai aflat că ești alergic la carne roșie?
De câțiva ani mai aveam furnicături ocazional, dureri de stomac și câteodată mi-era greu să respir, dar nu puteam să-mi dau seama de la ce. Acum un an și jumătate am fost la un grătar. În noaptea aia, nu am putut să dorm și mâinile mele s-au umflat foarte tare. Nici măcar două pastile de benadryl nu m-au ajutat. Așa că m-am dus la un alergolog și a descoperit că datorită unei mușcături de căpușă am dezvoltat o alergie la alpha-gal, un carbohidrat găsit în carne roșie. E opusul lui Spiderman: ceva m-a mușcat și mi-a dat opusul unei super puteri.

De ce a fost dificil să descoperi la ce erai alergic?
Reacțiile la alpha-gal au o întârziere de șase până la opt ore după ce mănânci și mereu am încercat să mă gândesc la cea mai recentă masă. Plus, nu am luat niciodată în considerare că e posibil să ai alergii la carne roșie.

De ce ți-e poftă cel mai mult?
Câteodată mi-e poftă de un burger, dar măcar pot să mănânc curcan și pui. E amuzant, eram la un shop, comandam un sandwich și am ajuns să vorbesc cu tipul de lângă mine despre alergia mea. El m-a întrebat: „Dar mai mănânci puicuțe, nu?" și eu i-am zis, „Da, mai mănânc puicuțe!"