Tot ce trebuie să știi înainte să-ți cumperi o bicicletă, ca să supraviețuiești în București
Advertorial

Tot ce trebuie să știi înainte să-ți cumperi o bicicletă, ca să supraviețuiești în București

Am vorbit cu un expert în biciclete, de la Atelier Pinion, despre ce recomandări are pentru orice bucureștean care vrea să se urce pe șa.
5.5.17

Undeva pe bulevardul Dacia, la o aruncătură de băț de Piața Romană, intri într-un gang și, de partea cealaltă, te așteaptă liniștea, o cafea bună (nu orice cafea, cafea de specialitate de la theBarn din Berlin), beri artizanale și multe biciclete.

Atelier Pinion e un mix fericit între un atelier de reparat biciclete și o cafenea, dar și un loc unde se strânge comunitatea bicicliștilor din București să înjure, la o bere, șoferii care le taie fața și le deschid ușile în nas. Pentru mine, a fost și locul în care am decis să aflu ce ar trebui să știu ca să-mi mut cu succes fundul din mașină pe bicicletă, direct de la Alex Samoilă, master of disaster la Atelier Pinion și biciclist de 15 ani în București.

Publicitate

Așa am aflat de ce bordurile nu sunt neapărat o problemă în oraș, de ce pe bicicleta second hand pe care ai găsit-o pe OLX scrie „Bjorn" sau de ce fetele ar trebui să meargă mai mult pe cursiere, și sa mai lase bicicletele de oraș, roz, cu coșulețe.

Toate riscurile pe care ți le asumi atunci când devii biciclist în București

Prima chestie pe care am vrut să o știu, înainte să mă apuc să-mi fac planuri și să sparg pușculița, a fost dacă se poate, totuși, supraviețui pe bicicletă în București, sau dacă e sport extrem. Concluzia? Poate «extrem» e un cuvânt prea puternic, dar cu siguranță mersul pe bicicletă în București nu e pentru cei slabi de inimă.

„Aici, la Pinion, am reușit să strângem o comunitate în jur și seara, când se strâng toți bicicliștii, unul din subiectele favorite e «ce-am mai pățit în trafic». Văd oameni juliți, învinețiți, din neatenții ale șoferilor. Acum 15 ani, lucrurile astea nu se întâmplau, eram mult mai puțini, șoferii nu te băgau în seamă, că vedeau un biciclist pe săptămână. Acum, toată lumea se îndârjește."

Între șoferi și bicicliști e, clar, o tensiune care va mocni în continuare, până când se va rezolva problema infrastructurii, și nu vom mai trebui să împărțim toți aceleași benzi înguste și aglomerate. În plus, legislația a fost, până de curând (mai exact, până în ianuarie 2017, când a intrat în vigoare noul cod rutier), foarte confuză în ceea ce privește relația cu bicicliștii.

Cel mai mare pericol în trafic?

Publicitate

Să nu te vadă mașinile. Fie că virează peste tine, fie că tu încerci să faci stânga și ești expus la traficul din spate. În București, Alex preferă așa-numitul „Danish left", adică traversează pe la trecerea de pietoni.

În plus - șoc! - infrastructura e la fel de prietenoasă cu bicicliștii ca un cui în cauciuc. Există tot felul de asociații – Optar, Adevărații veloprieteni, Comunitatea Bicicliștilor din București, Hai cu bicla etc. - care militează pentru drepturile bicicliștilor în trafic. Dar ei se luptă cu o administrație care vrea să aducă trafic rutier în București și să susțină proiecte de infrastructură care le vor asigura niște voturi. Momentan, votul bicicliștilor e relevant numai pentru partidele de nișă - poate USR?

Citește și: Bicicliștii le-au arătat celor de la DCnews cum s-o lase mai moale cu petițiile idioate

Asta ca să nu mai pun la socoteală faptul că Bucureștiul este foarte poluat. O să te îngrozești de câte noxe respiri mergând pe bicicletă. Ai putea să te gândești să investești într-un filtru de pus pe față, dacă ai de gând să te dai cu bicla în fiecare zi până la muncă și înapoi.

Dar există și părți bune. Alex îmi spune că se simte liber când merge pe bicicletă, într-un fel în care nu se simte în mașină.

„Sănătate, libertate, bucurie. Să mergi pe bicicletă, chiar și în trafic, e distractiv. Când vin pe bicicletă ajung cu zâmbetul pe buze, indiferent cine mi-a tăiat fața. În plus, cu bicicleta ajung oriunde, fără mari opreliști. Nu mă simt legat de taxi, plec când vreau, mă sui pe bicicletă, plec acasă. "

Toate lucrurile pe care ar trebui să le știi dacă vrei să te apuci de pedalat prin București

Prima lecție pe care Alex învățat-o în cei 15 ani de pedalat e să nu se mai enerveze în trafic. Nu-ți da ochii peste cap – faptul că ai niște drepturi ca biciclist, într-o confruntare cu un tembel la volan, nu te scutește de vânătăi. Iar cu dracii nu schimbi lumea:

„Toți suntem responsabili în primul rând pentru noi. Ești expus și trebuie să realizezi asta. Sunt mulți bicicliști inconștienți. Mulți nu realizează, și preferă să-și pună pielea în joc, tăind traficul, doar pentru că li se pare că e dreptul lor. Mie nu mi se pare că e o idee bună să mori cu dreptatea ta în brațe."

Publicitate

Apoi, ideal ar fi să știi regulile de circulație, pentru a încerca să intuiești cumva traficul. Să mergi pe bicicletă în București, unde oricum contextul nu e ideal, nici la nivel de mentalitate, nici de infrastructură, și să nu înțelegi traficul auto, e cel puțin riscant.

Iar înainte să pleci de acasă, nu uita să te echipezi. Da, probabil casca o să-ți pleoștească părul, dar cu toții suntem de acord că vrei să-ți păstrezi craniul intact, chiar dacă, poate, coafura nu rezistă. Nu uita de lumini, șoferii nu văd pe întuneric, și ieși în trafic doar cu o bicicletă aflată într-o stare bună – în special la capitolul frâne și transmisie. Nu orice rablă poate fi scoasă pe stradă.

Nu în ultimul rând, înainte să ieși pe ușă, gândește-te unde vrei să ajungi și cum vrei să ajungi acolo. Alege-ți un traseu și imaginează-ți-l. Nimeni nu stă după tine în intersecție în timp ce te hotărăști dacă vrei să faci stânga sau dreapta. În plus, trebuie să știi să eviți intersecțiile aglomerate – oricum, e distractiv să descoperi străduțele neaglomerate de care habar n-aveai când erai șofer.

De unde îți iei bicicletă și cum să nu-ți iei țeapă la cumpărare

Prima opțiune e, evident, online – dar trebuie să îți asumi că poate nu e mărimea corectă, că nu te consiliază nimeni, că nu ești foarte sigur pe ce iei. Dar, dacă bicicleta e nouă, lucrurile sunt mult mai simple decât în cazul în care preferi varianta unei biciclete second hand, unde sunt șanse mari să sfârșești prin a conduce bicicleta unui suedez de vârsta a treia.

„În România, la SH sunt prețuri foarte bune, pentru că există o mafie întreagă a hoților de biciclete, și multe sunt aduse de afară, furate din Germania și din țările nordice, pentru că acolo bicicletele sunt asigurate, sunt multe, poliția nu investighează. Tocmai de-aia, piața de SH mai scump a crescut mult în România în ultimii ani, lucru care nu s-a întâmplat în magazine, unde se vând de obicei biciclete mid-level", explică Alex.

Asta ca să nu mai pun la socoteală faptul că îți poți lua țeapă – să cumperi o bicicletă care arată bine, dar, de fapt, e rablagită. Bicicletele nu se vând pentru că sunt prea bune, ci pentru că lumea încearcă să scape de ele, fie că sunt șterpelite de pe undeva, fie că nu mai sunt în cea mai bună stare. Cască ochii înainte de a cumpăra - dacă vezi o ofertă care e prea bună ca să fie adevărată, înseamnă că așa e.

După ce te uiți la o bicicletă second hand? În primul rând cum stă la capitolul siguranță. Tot Alex te învață:

Publicitate

„Direcția trebuie să fie ok, să nu aibă jocuri. Frânele trebuie să funcționeze impecabil. În plus, transmisia, o chestie a cărei uzură o poți măsura greu cu ochiul liber – și una care costă destul de mult. Pentru o bicicletă SH, o cursieră de o mie de lei, transmisia stricată poate să te mai coste încă o dată pe atât."

În plus, uită-te la starea generală a bicicletei – să fie închegată, să nu zdrăngăne, să nu îi lipsească șuruburi. Și încă ceva: cu cât bicicleta e mai scumpă, cu atât uzura își spune mai tare cuvântul. Componentele scumpe sunt orientate spre performanță, nu spre durabilitate.

Ca să fie mai clar, de la o bicicletă bună ar trebui să ai așteptări de pe la două mii de lei în sus (nouă) și 1 000-1 500 de lei second hand. A, și încă ceva: cu cât bicicleta e mai ieftină, cu atât va fi mai grea. Ia și asta în calcul dacă stai la etajul șapte.

Care e treaba cu bicicletele pliabile

Ca și în cazul celorlalte biciclete, what you pay is what you get. Există, în trafic, multe biciclete pliabile ieftine care sunt greu de manevrat, executate prost - pentru că e o bicicletă complexă.

„Eu descurajez oamenii să-și cumpere biciclete pliabile ieftine, mai ieftine de 1 500 de lei, le folosești două sezoane și la revedere, li se uzează balamalele, care nu sunt făcute să fie reconstruite sau reparate, direcția se strică, din cauză că tija care se pliază are o articulație care trebuie să fie bine închegată. Asta sunt defecte pe care nu le repari ușor."

Și totuși, ce fel de bicicletă să alegi pentru mersul prin oraș?

Prima chestie la care o să te gândești, or să fie bordurile, pun pariu. Dar, după Alex, dacă ai o bicicletă bună și mergi cu atenție, ele de fapt nu sunt o problemă:

„Bordurile sunt o grijă exagerată. Jantele de generație mai nouă sunt foarte rezistente. Eu am mers pe cursieră trei ani și 4 000 de kilometri fără să trebuiască să îi centrez roțile."

Publicitate

Cât despre ce alegi, depinde de ce stil de biciclit vrei să ai. Poți să mergi și cu un mountain bike, dacă ai deja unul.

Dacă stilul tău e să te duci dintr-un loc în altul plimbându-te, atunci un city bike clasic, cu cadru drept, cu postură dreaptă, cu viteze, e ce-ți trebuie. Dar la fel de bună e o cursieră, cu toate că trebuie să ai mai multă grijă de ea, e ceva mai sensibilă decât un city bike – care e de obicei prima opțiune a fetelor. Alex îmi spune că și-ar dori să vadă mai multe fete pe cursiere, pentru că arată mai badass decât pe city bikes cu coșulețe, și că se bucură că în ultimii ani chestia asta a început să se înttâmple.

Bicicleta lui Alex e însă single speed, e foarte simplă, ușoară (are doar nouă kg), și e construită chiar de ei la Atelier. Se cheamă Bicicleta Iute, și e, deocamdată, doar un prototip. Poți să vezi mai multe pe iute.bike. Tot la Atelier, mai găsești biciclete de la Creme, Sensa sau Bullitt sau pur și simplu îți poti duce bicicleta abandonată de pe balcon ca să o readucă la viață mai ceva ca John Snow.

Am rămas convinsă că în București poți totuși să îți construiești o viață fără mașină, doar pe bicicletă. Sigur, după ce înveți să nu te mai enervezi, să-ți asumi eventualele julituri și te împaci cu gândul că orașul ăsta n-a fost gândit pentru biciclete, și că autoritățile nu-și bat neapărat capul să schimbe asta.

*Acest articol este susținut de Unicredit în cadrul proiectului Academia Minților Creative.

Citește și alte articole despre biciclete:
_[Biclele personalizate îți fac mârțoaga să arate ca un prototip din Tour de France

](https://www.vice.com/ro/article/biclele-personalizate-iti-fac-martoaga-sa-arate-ca-un-prototip-din-tour-de-france-144)[De ce NU vom avea vreodată piste de biciclete în Bucureşti

](https://www.vice.com/ro/article/de-ce-nu-vom-avea-vreodata-piste-de-biciclete-in-bucuresti-453)Noi n-avem metrouri, dar un pensionar danez vrea să conecteze lumea cu tuneluri de bicicletă_