FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Am întrebat tineri români care locuiesc în Italia de peste 10 ani cum îi afectează xenofobia

Politicienii italieni spun des că toți românii din Italia sunt un popor de hoți, curve și alcoolici.
Melania, interviu mai jos. Toate fotografiile grație persoanelor din articol

Acum ceva timp, vicepreședintele Camerei Deputaților din Italia, Di Maio, a spus că „Italia a importat din Romania 40% dintre infractorii ei. Între timp, România importă din Italia companiile noastre și capitalul nostru. Ce afacere este UE!"

Îți dai seama cât de nasol e să fii unul dintre românii de acolo cu faze d-astea. E ca și cum Dragnea sau Florin Iordache de la noi ar spune că toți ungurii din România sunt hoți. Doar că proporțiile sunt mult mai mari, mai ales când te gândești că Italia este țara cu cea mai mare populație de imigranți români din Europa (mult peste un milion prin 2015). Și ăștia-s doar ăia plecați acolo legal.

Publicitate

Politicianul populist a rupt pe social media cu declarația asta. Toți rasiștii, fasciștii și populiștii din Italia abia așteptau o ocazie să dea în români, cam la fel cum românii abia așteaptă ocazia să dea în romi. Di Maio insista că se baza pe o declarație de-a fostului ministru român al Justiției, Cătălin Predoiu.

S-a dovedit c-a greșit nițel traducerea Di Maio, că Predoiu spunea doar că 40% dintre urmăriții internațional de către România, de toate naționalitățile, se află în Italia. Asta înseamnă că inclusiv mulți italieni din România care au comis infracțiuni aici și s-au întors în țara natală sunt incluși pe lista de infractori. În plus, cifra de 40% e din urmăriții internațional, nu din totalul de infractori ai României. Asta înseamna, de fapt, destul de puțini oameni. Dacă iei în considerare cât de mulți români sunt în Italia și cât de puțini dintre ei sunt, de fapt, în arest sau la pușcărie, vezi că stăm mult mai bine decât alte comunități de acolo.

Au sărit în sus ambasadorul României, asociațiile de români și membrii unor alte partide din Italia cu asta, dar tot românii sunt cei care rămân în mentalul colectiv de acolo ca o comunitate de infractori. Am vorbit cu câțiva tineri români care au copilărit în Italia, ca să văd cum îi afectează pe ei faptul că țara în care au crescut îi privește ca pe niște infractori.

(fotografie mai sus)

Melania, 22, locuiește în Italia de 11 ani

VICE: Cum comentezi faptul că românii-s asociați iarăși cu infracționalitatea?
Melania: Problema mea e că nimeni nu privește chestia asta ca o formă de rasism împotriva noastră, doar ca o declarație politică manipulată. A dat-o în bară, dar mie nu-mi pasă că e arătat ăsta cu degetul. Noi primim insultele astea zilnic, în toate domeniile, dar nimeni nu vorbește despre asta.

Te-ai simțit vreodată discriminată doar pentru că ești româncă?
Partea bună e că abia mă simt româncă: mi-am trăit jumătate din viață în Italia, deci nu-s nici cal, nici măgar. Dar da, atât timp cât vorbesc cu cineva aici față în față se poartă frumos. Dar, dacă îmi vede numele și înțelege că nu-s italiancă, imediat i se schimbă expresia, îngheață. Încerc să glumesc despre asta acum, dar chiar am avut probleme serioase. Desigur, generalizez, sunt mulți care înțeleg că am două brațe, doi ochi și două picioare ca și ei, așa că se poartă decent.

Publicitate

Care-s cele mai comune prejudecăți față de români cu care te confrunți aici?
Că suntem cu toții țărani, că furăm, că venim să ne mărităm cu bătrânii de aici, că suntem bețivi. Glumim des cu ultima, pentru că eu chiar am o rezistență incredibilă la alcool. În afară de stereotipurile astea, ceea ce mă scoate din minți este că ne zic că suntem imigranți, ceea ce arată că-s de două ori mai ignoranți. Crezi că se schimbă lucrurile?
Da, cred că da, pentru că tinerii sunt interesați de asta. Știu oameni care au vizitat România și, când se întorc, sunt mai deschiși cu mine. Chiar și la nivel de corporație, la muncă, nu mai suntem blocați doar în anumite roluri. Când am ajuns în Italia, îmi amintesc că albanezii erau tratați la fel. Ieri ei erau priviți cum suntem văzuți noi astăzi. Tot răul spre bine, până la urmă e inevitabilă acceptarea.

Claudiu, 26, locuiește în Italia de 18 ani

VICE: Ți-ai petrecut majoritatea vieții în Italia. Declarațiile de genul ăsta te deranjează ca român sau ca italian?
Claudiu: Mă enervează din ambele puncte de vedere. Ca român, mă înfurie, pentru că știu care e situația. Majoritatea oamenilor care vin aici sunt oameni săraci, de la țară, sigur că-s probleme, dar e stupid să ignori contextul care le creează. Ca italian, mă irită că genul ăsta de controverse prind fix la oamenii needucați de aici.

Cum te-ai integrat aici?
Destul de greu, mai ales din cauza limbii pe care n-o știam. Am mers la școală într-un oraș destul de mic, unde eram doar trei străini. M-au ajutat enorm profesorii, iar în timp lucrurile chiar s-au îmbunătățit. Crezi că lucrurile sunt mai ușoare pentru un copil care ajunge aici în prezent?
Cred că italienii s-au mai obișnuit cu străinii, față de acum 20 de ani. Evident, asta variază de la o țară la alta, dar eu zic că percepția italienilor asupra românilor și asupra străinilor în general s-a schimbat nițel. Dacă înainte eram toți criminali și hoți, acum măcar recunosc unii că există excepții.

Publicitate

Există perioade, după ce se lansează știri sau declarații de genul ăsta, când e mai dificil să fii român în Italia?
Da, poate că sunt momente când e mai dificil să fii privit cu suspiciune și simți că au o anumită animozitate față de noi. Pe de altă parte, urăsc generalizările, deci depinde de la o persoană la alta.

Mihai, 26, locuiește în Italia de 13 ani

VICE: Care-i primul lucru care ți-a venit în minte când ai citit declarația lui Di Maio?
Mihai: În primă fază, mă întreb de unde are statisticile astea. Dacă e așa, ce dovezi are. La restul i-aș răspunde ceea ce răspund mereu: nu e corect să generalizezi. Nu pot nega că sunt și infractor, dar mulți români nu au absolut nimic de ascuns.

Dar nu-s noi genul ăsta de declarații fără dovezi.
Absolut, a doua reacție e fix aia de enervare. Mă simt atacat personal, dar cred că e important să înțelegem contextul în care se fac declarațiile astea. Dacă un politician aruncă nimicuri despre cetățeni prin generalizări de genul ăsta, e pură propagandă și devin doar niște instrumente pentru ei, nu poți să le iei personal. Nu că asta ar face situația mai bună, care e mizerabilă la nivel politic. Dar social? Ce probleme ai avut cu integrarea în viața de zi cu zi?
Eu m-am potrivit perfect aici. Majoritatea prietenilor mei sunt italieni și mi se pare ciudat să spun asta, pentru că nu mă gândesc la faptul că au altă naționalitate decât a mea. Am fost norocos, pentru că am venit în Italia când eram mic, am făcut școala aici și n-am avut niciodată probleme. Poate că, în altă situație, mi-ar fi fost mai greu. De exemplu, familia mea e mult mai puțin italiană decât sunt eu. Cum văd românii Italia?
Eu o văd ca o țară frumoasă, atât economic cât și cultural. Nu o văd ca o țară în care să mă distrez și atât, e o țară cu istorie și plină de oportunități.

White, 23, locuiește în Italia de 12 ani

VICE: De câte ori ai auzit declarații precum cea a lui Di Maio?
White: La facultate, în grupa mea mai scăpau glumițe, dar o făceau de haz. Poate-s norocos, dar n-a trebuit să aud în față așa ceva. Nu că nu s-ar zice genul ăsta de lucruri, mai văd o privire suspicioasă îndreptată către mine, dar îmi merge bine în viața de zi cu zi. Crezi că se îmbunătățesc lucrurile?
Nu mai știu cum era aici când am venit din România. Un pic pentru că ai mei mă cam protejau de lumea înconjurătoare, un pic pentru că atunci când ești copil oricum nu conștientizezi genul ăsta de lucruri. Pe atunci România nu era în Uniunea Europeană și era mult mai greu să fac rost de acte. Deci da, cred că lucrurile se schimbă în bine, e inevitabil. În România ce se zice de italieni?
Numai bunicii mei au fost din România, restul familiei e răspândită în jurul Europei. Sunteți un popor destul de respectat, fix opusul modului în care italienii văd românii. Nu suntem cu toții la fel, dar sunt oameni buni în România care chiar încearcă să se afirme aici și aș vrea ca acesta să fie mesajul pe care îl transmitem.