Am fost la protestul AUR să văd cum ignoră războiul din Ucraina în timp ce laudă fani ai Rusiei

Cât România și lumea toată se uita și se îngrozea de ce se întâmplă în Ucraina ca urmare a invaziei rusești, Alianța pentru Unirea Românilor lucra la un protest cu care a mers înainte.

În aparență, voia să scoată oameni în stradă ca să se lupte cu facturile mai mari la energie electrică și gaz. A avut și un slogan meșterit: „Vino cu factura la energie și dă-le-o în cap guvernanților”. Ba mai mult, s-a lipit și de așa-numitul „convoi al libertății” din Canada – o mișcare prin care transportatorii au protestat față de impunerea vaccinării – și-a îndemnat oamenii să se alăture cu mașini și să blocheze Bucureștiul.

Cu o zi înainte de protest, AUR a spus pe Facebook: „Ieri nu trebuia să protestăm din cauza pandemiei, azi din cauza războiului, mâine din cauza încălzirii globale. Adevărul e că sistemul se teme de români!” La aceeași postare George Simion, liderul partidului, a zis următoarele: „Vom fi mii, zeci de mii: românii vaccinați împotriva manipulării și care au posibilitatea de a ajunge la București!” Așa c-am fost în stradă să văd miile de români. N-au fost, i-am numărat cu sutele până la peste o mie. Manipularea a fost însă din plin din partea lui Simion și-a companiei.

Manifestația AUR din București mi-a adus aminte de mitingul PSD din iunie 2018, când partidul condus atunci de Liviu Dragnea a vrut să arate în Piața Victoriei că se bucură de susținerea românilor. Doar că acei români care, în aparență, susțineau partidul au fost aduși din țară. Așa a făcut și AUR. Le-au scris și pancarte cu Bihor, Caraș-Severin, Straja, Râșca și chiar Tulcea, iar tricolorul a fost reinterpretat în versiunea cu însemnele partidului. 

A făcut AUR un protest în plin război în Ucraina doar ca să-și arate latura putinistă? George Simion susține că nu. „N-am ieșit în stradă pentru a susține un om politic din altă țară”, a spus altcineva de la microfonul pe scena improvizată lângă fântâna de la Universitate. Sigur, poate nu pe față, dar nici AUR, nici George Simion n-au ieșit public anti-război, critici la adresa Rusiei sau a lui Vladimir Putin, iar protestul nu a făcut decât să sublinieze că războiul de la granița României e prea mic pentru interesele lor.

E și o altă realitate aici. AUR nu mai avea când să iasă în stradă. S-a folosit de retorica facturilor mai mari, dar una dintre mize a fost anti-restricții, anti-vaccin. Și aici apare problema: în martie restricțiile vor fi diminuate, dacă nu chiar anulate în cea mai mare parte. Discuția asta se poartă de aproape o lună. Alexandru Rafila, ministrul Sănătății, a zis încă din 10 februarie că în martie vor fi schimbări. Premierul Nicolae Ciucă a zis din 9 februarie că vor fi purtate discuții cu privire la eliminarea unor restricții. Același Rafila a venit zece zile mai târziu să confirme că va fi vorba de-o relaxare.

AUR își pierde suflul: urlatul la Guvern că impune restricții de pandemie populației, printre care purtatul măștii și chiar vaccinarea. Iată de ce, pe 27 februarie, partidul condus public de George Simion și Claudiu-Richard Târziu trebuia să își ducă la capăt protestul. Și n-a făcut doar atât. 

În Piața Universității, pe 27 februarie, a fost frig, un frig cum nu s-a prea văzut în Capitală în ultimele săptămâni. Și oameni mai puțin decât ce spunea Simion, mii și zeci de mii. Să fi fost în cel mai bun moment peste o mie spre două mii, conform estimărilor autorităților. În orice caz, mobilizarea s-a făcut lângă fântână. Au urcat pe scenă cei care au cuvântat în deschidere, printre care și Luis Lazarus, fostă vedetă de TV cancanist și actualmente conservator și tradiționalist, după cum s-a caracterizat și i-a caracterizat pe fanii AUR (și ai lui?).

Manifestația AUR a semănat cu un discurs deprins din anii ‘90. „Avem nevoie de liniște în țară”, a zis George Simion în deschiderea cuvântării celorlalți. Pentru cine nu știe sau pentru cine a uitat, FSN (Fondul Salvării Naționale, partidul lui Ion Iliescu de la acea vreme) avea sloganul ăsta în 1990, iar Adevărul l-a dus mai departe. L-a însoțit pe-o primă pagină albă de cuvintele: „oameni buni”. Altfel spus, cine nu face liniște, nu-i bun, nu?

George Simion nu s-a oprit aici. A înșirat oameni care au vorbit public și-apoi au fost criticați. Ce să vezi, Diana Iovanovici-Șoșoacă, Oana Lovin, Gheorghe Piperea și Dan Chitic n-au lipsit de pe listă. Șoșoacă a fost foarte activă zilele astea și-a mers până într-acolo încât să spună că războiul din Ucraina nu există: „Aveţi ataşat acestui articol o imagine luată de pe mai multe camere live din Kiev. Îmi spuneţi, vă rog, unde sunt «atrocităţile» comise?”

Atrocitățile există, ba chiar sunt pe internet, doar că AUR și ai săi se fac că nu le văd în timp ce se arată preocupați de România. Poate de-aia de la microfon s-a strigat că războiul din Ucraina se va sfârși, dar nouă ni se induce rușinea de a fi român sau cum că avem și noi război în țară, dar este unul economic, psihologic. Apoi s-a trecut la tehnologia 5G și că, dacă proiectul de lege pentru ea va trece, va fi impusă tuturor. Și recunosc că-s curios: cum va fi impusă? Primim toți un telefon 5G, un modem?

Bine, dacă mă uit la George Simion, lui deja i-a fost „impusă”, că are un telefon gata de 5G – chiar pe un iPhone, în caz că erai curios.

Un pic mai departe de manifestație, doi tineri trec prin fața unui magazin lângă care eram. „Ce voce ceaușistă”, zice ea legat de cel care era pe scenă. Nu știu cine era, dar de la distanță iată cum a fost perceput. Dar să-ți mai zic ce-a fost pe scenă.

„Ăia din Canada (de la protestul anti-vaccin) sunt în stare să omoare”, a zis Luis Lazarus. Apoi și-a adus aminte că detestă străinătatea și-a încercat să le spună oamenilor că politicienilor nu le pasă de ei, că ai lor copii studiază la Londra, la New York. Apoi a mai avut niște trimiteri la oculte, că revoluția globală a patrioților – stai, ce? – e în contradicție cu revoluția ocultiștilor. Îmi pare rău dacă nu sună coerent, dar așa a fost.

Aurelian Popa a urcat doar ca să se ia nițel de Raed Arafat, că și-a adus aminte de pandemie, vaccin, mască și altele. Apoi a mai zis ceva de telemuncă, cârpa de la bot impusă în mod necunostituțional și copiii forțați să stea în casă. S-a apropiat însă de subiect: a îndemnat lumea să spun stop stării de alertă. Da, chiar aia care expiră acum în martie. „8 martie, prima zi de libertate”, a țipat la microfon. Da, o fi, dar nu datorită AUR.

AUR n-a avut la Universitate sau pe drum spre Cotroceni vreo mașină care să paralizeze orașul. A vrut, a promis, apoi George Simion s-a scuzat și-a zis că-s blocate la Pipera. A mai încercat să scoată-n piață un măgar, niște găini și ouă. Da, pe bune. Au fost confiscate. 

S-a pornit însă spre Cotroceni. „La palatul Cotroceni cântă cucuveaua, mutulică și ai lui și-au găsit beleaua” a încercat cineva de la portavoce să țină spiritul protestului sus. „România e, România e – hop ș-așa!”, a strigat tot la portavoce o femeie. Și uite așa s-a întins marșul de la Universitate, via Regina Elisabeta, până spre Cișmigiu. Apoi au început dificultățile tehnice. 

Lovitura de imagine a fost cu un dric scos în fața marșului pe la Cișmigiu. Pe geamurile unui Mercedes care a prins și zile mai bune au fost înșirate foi A4 pe care scria „libertate”. Drumul era spre Cotroceni, ceea ce a arătat încă o dată cât le-a păsat celor de la AUR sau lui George Simion de facturi: ei aveau ce-aveau cu Klaus Iohannis, nu cu guvernul. AUR e și într-o campanie de imagine, strânge semnături să-l demită pe Iohannis. La Cotroceni n-au mai ajuns, sau nu chiar în poarta palatului, dar drumul a fost deosebit.

Odată cu dricul care a condus circul în fiecare intersecție s-a lăsat cu emoții: trece sau nu trece. La colț cu Cișmigiu s-a negociat prima dată, George Simion s-a luat la harță cu jandarmii că de ce să nu treacă. La Eroilor a fost și mai amuzant: dricul a luat-o pe calea greșită față de cea pe care a luat-o mulțimea. S-a reorientat până la urmă. Dar înainte de podul de la Eroilor a mai fost un moment când Simion a acuzat că se instigă la violență, că e provocat. Ce imagine! George Simion la fugă prin Parcul Operei.

Dricul a trecut, mulțimea a trecut, s-a ajuns la următoarea intersecție. La întâlnirea Eroilor cu Eroii sanitari s-a strigat stop joc, s-a stat pe loc și gașca s-a cam spart, dar nu înainte ca George Simion să acuze că-s jandarmi în civil și că au bricege la ei. Cu altă ocazie, când s-a certat cu jandarmul de dialog, liderul AUR a spus doar că are filmări cu un jandarm în civil cu briceag. Pe drum, se vede treaba, s-au înmulțit bricegele. 

Dricul a rămas pe loc și-o parte considerabilă din oameni au luat-o pe alte căi. Un grup mic a mai încercat o dată călătoria spre Cotroceni și-a luat-o la pas pe lângă spital, pe Splaiul Independenței. A făcut stânga la benzinărie și s-a oprit într-un gard și în cordonul de jandarmi de la Șoseaua Cotroceni. „Cine suntem noi? AUR! Cine suntem noi? AUR!”, a încercat cineva de la portavoce să însuflețească atmosfera, dar finalul era aproape. Un pensionar a zis-o s-o dea pe-aia bună cât încă are ocazia: „Afară cu americanii din țară! Vor să ne bage război cu rușii!”, a zbierat el către nimeni și către nicăieri, între o mașină americană și un copac. O voce feminină s-a auzit în portavoce: „Un cântec istoric ne-aduce aminte…” și așa a început „Treceți batalioane române Carpații”.

Batalioanele AUR n-au reușit să treacă însă nici Cotrocenii și pentru o parte din cei aduși la Universitate și cărați câțiva kilometri buni prin frig n-am avut decât milă: poate chiar au crezut că facturile alea vor fi rezolvate și au sfârșit carne de tun în propaganda auristă.

Ce-a făcut AUR sub comanda lui George Simion și-ai apropiaților n-a fost decât înșelătorie. Oficial, a promis că luptă cu facturile mari, dar pe scena de la Universitate n-a fost pomenit decât în treacăt Virgil Popescu, ministrul Energiei și același pe care Simion l-a bruscat în Parlament.

Cealaltă miză a fost călătoria la Cotroceni ca să-i arate lui Iohannis că oamenii-s în stradă. George Simion, ca parlamentar, ar putea ști un pic mai bine cum funcționează treburile cu responsabilitățile prezidențiale, facturile și ce face guvernul. Dar, pentru o seară friguroasă de februarie, a fost mai preocupat să-și tragă nițică popularitate pentru el și partid cât se face că războiul din Ucraina există, dar nu e chiar atât de important, susține public personaje toxice ca Șoșoacă și îndeamnă românii la ură față de români care muncesc sau învață prin străinătate. A, și încă ceva: sigur că războiul e rău, dar în loc să fie criticată Rusia e mai important să fie discutată situația minorității române din Ucraina. Doar că rămâne evidența: românii din Ucraina sunt în pericol fix din cauza Rusiei.

Tot pe subiectul războiului, manifestația AUR a fost și-o ocazie bună ca să fie împrăștia mesajul că, iată, războiul e lângă noi, așa că mai bine să nu ne bazăm pe NATO și să investească România în apărare. Ceea ce, la prima vedere, ar putea părea un mesaj bun, doar că ce ascunde el e fix ura față de NATO și, eventual, față de UE, când astea două entități sunt o gură de oxigen pentru România în contextul actual. 

În cazul în care AUR – prin lideri și prin membri – chiar n-a făcut jocul Rusiei cu protestul din 27 februarie, atunci mai stă în picioare o singură ipoteză: a tras de el cu toate forțele pentru că odată cu măsurile de relaxare își pierde un element important din discurs, pandemia. În oricare dintre cazuri, partidul s-a justificat printr-un argument cel puțin îndoielnic: protestul era programat de-o lună. Iată, deci, că nici războiul nu este mai presus de-o programare în calendarul draconic al AUR.