Un psiholog îți arată cum să faci terapie online și când nu ești singur în casă

Psihoterapia online nu este o noutate. De când internetul a devenit direct accesibil, funcționează atât cabinete individuale din toată lumea în forma asta, cât și platforme întregi dedicate suportului și intervenției psihologice. Sunt multe studii, cât și articole care afirmă că este la fel de eficientă ca și varianta față-în-față pentru majoritatea dificultăților psihice care se tratează și într-un cabinet fizic.

Asta nu înseamnă că, în condițiile în care ai posibilitatea să te deplasezi până la terapeutul tău, nu ar trebui să o faci. E bine însă să ai opțiunea să vezi un terapeut online, mai ales în epidemia de coronavirus, când cei mai mulți oameni au nevoie de suport pentru a gestiona problemele pe care le aduce cu sine izolarea (de la temeri legate de supraviețuire, salariu, viitor până la temeri profunde sau probleme psihologice mai vechi care pot fi amplificate).

Există însă unele obstacole pe care le poți întâlni în terapia online și care țin mai degrabă de factori externi: de la oamenii din casa ta la spațiul intim de care ai nevoie. O să-ți explic cum poți să faci să-ți iei maximumul din experiența asta, într-o perioadă atât de tulbure.

Există, însă, situații în care nu funcționează. De exemplu, dacă siguranța ta este amenințată de persoanele cu care împarți spațiul în momentul de față. Femei în relații cu violență domestică, tineri cu părinți abuzivi sau invers etc.. În aceste cazuri, însă, este recomandat să apelezi la 112 sau la linii specializate.

Sau, dacă nu poți negocia o bucată de intimitate în spațiul respectiv, iar cei cu care locuiești nu pot fi educați să asculte și să respecte nevoia ta de spațiu (de exemplu, mame care vor să stea cu tine în cameră, parteneri de cuplu abuzivi etc.).

Un alt punct în care nu funcționează foarte bine terapia online, ca de altfel nici cea din cabinetul particular, este în situații de criză psihologică profundă sau când ai de-a face cu tulburări majore - care sunt gestionate, în principiu, într-o echipă mixtă, împreună cu un medic psihiatru.

Mai este o mențiune - există persoane care sunt foarte neliniștite din cauza distanței față de terapeutul lor. Dacă te numeri printre ele, sunt două lucruri la care te poți gândi:

- În prezent: opțiunile sunt fie online, fie nu îți vezi terapeutul deloc. Deci, e bine să discerni ce anume ai nevoie, pentru că, dacă singurul motiv pentru care mergi la terapie constă în a fi în preajma terapeutului tău, atunci nu abordezi procesul în mod corect.

- Apoi, viața a impus pauza asta. Poate fi profund stresant, însă este și o ocazie să lucrezi la dificultățile tale în jurul separării. Mai ales fiindcă știi că este temporar. Nu trebuie să aștepți o despărțire sau o fatalitate, viața ți-a oferit material de lucru acum. Eu zic să te folosești de asta.

Fie că ai un partener de viață, familie și copii sau locuiești cu părinții tăi, sunt câteva lucruri pe care trebuie musai să le faci, ca psihoterapia online să meargă pentru tine.

Psihoterapia merge bine când se creează un spațiu curat pentru tine, în care să desfaci cele mai profunde gânduri, emoții etc. Pentru asta, locul în care ești trebuie să fie absolut liber, trebuie să fii doar tu și psihoterapeutul tău acolo și nu trebuie să fii întrerupt.

Este ideal dacă poți să faci o cameră din casă sau un loc, ca un birou, locul tău intim, de terapie. Inconștientul se reconfigurează cu structură, repetiție și experiență emoțională.

Îți recomand să faci asta, mai ales dacă tranziția este grea: fă aceleași lucruri pe care le făceai când mergeai la terapie fizic. Îmbracă-te (nu rămâne în pijama), dacă îți luai o cafea în drum spre terapeut, fă-ți una și bea-o înainte. Dacă poți, fă o plimbare scurtă după terapie, ca să se sedimenteze. Asta o să ajute creierul și corpul să activeze rețelele neuronale pe care le-ai format în jurul mersului tău la terapie și readuce o bucată de cunoscut și normalitate într-o situație atipică.
Îi spui creierului tău: acum intrăm în modul de terapie, iar asta va ajuta să te activezi și să îți iei cât mai mult din experiență și să o delimitezi de restul zilei acasă.

Ceva fantastic despre anxietate este că ea crește în izolare și se reduce cu aproximativ 50% când o verbalizezi. Deci, dacă o ignori sau te faci că nu există, cel mai probabil te va apăsa și îți va strica procesul de terapie. Terapeutul tău știe că e o situație nouă și este acolo ca tu să-i spui toate lucrurile astea.

Totodată, vor fi subiecte despre care poate nu vei putea vorbi la fel de liber ca în cabinetul său. De exemplu, despre furia față de partener, mamă, copii etc., când ei se află în încăperea alăturată. Nu este nicio problemă, poți să reglezi împreună cu terapeutul scopul și obiectivele terapiei la situația dată, ca să nu te simți profund inconfortabil/ă.

Există metode de lucru pentru orice scenariu. De exemplu, dacă lucrezi furie, dar îți este incomod să zbieri sau să plângi, ai și alte opțiuni: poți să lucrezi asta prin scris. Sau, poți stabili cu terapeutul tău să temporizați explorarea subiectului respectiv, până vei avea mai multă intimitate.

Poate că ceilalți nu înțeleg de ce faci psihoterapie, poate că sunt curioși sau critici, poate ei înșiși au nevoie de terapie și încearcă să tragă din a ta sau te critică pentru că le e teamă că ei sunt disfuncționali. Toate aceste dinamici din jurul psihoterapiei tale se pot amplifica în momentele astea de autoizolare.

Poate ai auzit replici ca: „Lumea moare de coronavirus și tu ai nevoie să-ți rezolvi problemele personale la terapie?” sau „Suntem în Apocalipsă și tu încă te mai vezi cu psihologul tău!”. În astfel de momente, trebuie să știi că nu trebuie să justifici nimănui de ce ai nevoie de psihoterapie și de ce nu te oprești „când lumea se prăbușește”.

Dacă asta este ceea ce tu vrei să faci, este important ca ceilalți să accepte, fie că sunt sau nu de acord. Să îți respecte spațiul, să nu facă gălăgie, să nu întrerupă, iar dacă tu, după terapie, ai nevoie sau nu să vorbești despre, va fi alegerea ta. Critica celorlalți nu este problema ta, ci a lor.

Ceilalți, mai ales dacă nu fac terapie, nu știu, uneori, să facă diferența între cum ești după o ședință de terapie versus un call pe Skype cu un prieten.

Trebuie să îi ajuți și pe ei, să îi alfabetizezi în sensul ăsta, pentru că tu vorbești un limbaj diferit, deocamdată. Iar cei de lângă tine vor fi adesea receptivi dacă le explici calm și ferm ce ai nevoie să facă. De exemplu, eu, când lucrez online sau de acasă, am câteva reguli, pe care ceilalți le cunosc: nimeni nu intră în încăperea în care eu lucrez cât lucrez, nu se spală vase sau nu se face nimic care ar putea face gălăgie - telefoane incluse, toată lumea face altceva sau urmărește câte ceva folosind căști, pentru că intimitatea și confidențialitatea sunt primordiale pentru mine.

În mod similar, te încurajez să te gândești ce ai nevoie să se întâmple ca să te simți în siguranță să îți faci terapia și să le ceri celorlalți să o respecte.

Până la urmă, este vorba de 50-100 de minute într-o săptămână. Nu le ceri imposibilul.

Denisa Călin este psiholog și psihoterapeut integrativ, lucrează cu și scrie despre probleme de sănătate mintală. O poți urmări și pe pagina ei de Facebook.