Am încercat jucării pentru sex la distanță ca să ne salvăm relația în izolare

Au trecut câteva săptămâni de când suntem în carantină și oamenii sunt excitați rău de tot. Înainte de pandemie, eu și iubita mea aveam o viață sexuală aventuroasă (suntem amândoi bisexuali, non-monogami și fani ai cluburilor de sex), dar n-am fost niciodată interesați de cybersex, trimis nuduri și jocuri sexuale cu ajutorul tehnologiei. Dar locuim în case separate și izolarea s-a tot prelungit, viața ne-a fost dată peste cap. Cuplurile separate de carantină au fost nevoite să devină creative.

Eu și iubita mea Fiona am hotărât să ne luăm cele mai avansate jucării sexuale ca să trecem cu bine peste aceste vremuri grele. Pentru prima experiență, eu am folosit masturbatorul smart pentru bărbați Kiiroo Onyx+, iar Fiona și-a luat OhMiBod Fuse.

Ambele jucării se conectează printr-o aplicație via Bluetooth, care la rândul ei se conectează printr-o aplicație cu alți utilizatori. Au trei moduri: manual, pentru când ești singur, automat, care se sincronizează cu anumite videoclipuri porno, și interactiv, în care jucăriile funcționează împreună de la distanță. Când o jucărie e atinsă, cealaltă înregistrează senzația în timp real. Aceste „jucării sexuale cyberdildonice” le permit utilizatorilor să împărtășească senzații sexuale prin intermediul internetului. Iată cum a decurs experimentul.

ZIUA UNU: Azi e ziua Carantină & Chill, dar am atâtea lucruri de făcut.

Cele două tutoriale de YouTube, manualul de instrucțiuni, o aplicație derutantă, cele douăzeci de mesaje pe Whatsapp, cele două apeluri și cele patru ore de încărcat nu m-au prea ajutat să mă apropii de orgasm. Ba chiar dimpotrivă. Când am ajuns în sfârșit să-mi bag penisul în Onyx+, eram deja exasperat. Ca și cum nu era destul de enervant, când am reușit să conectăm jucăriile și am început să ne vorbim murdar, astea se tot deconectau. Ne întrerupeau încontinuu flow-ul.

Am presupus că tot chinul prin care am trecut va fi compensat de o senzație care va fi cât de cât echivalentul unui oral decent sau măcar un handjob ca-n liceu. Dar n-a fost cazul. Nu mă înțelege greșit, a fost plăcut să tot oscilez între setări, de la intensitatea cea mai mică până la cea mai mare, dar a fost cam o zecime din senzația pe care o simt dacă mă ating singur și în niciun caz nu mi-a oferit cantitatea de dopamină pe care o produce creierul când mă joc cu altcineva. Îmi tot murea pula. Iar cantitatea de lubrifiant recomandată în manual era imensă și am făcut mizerie pe podea. Și nu mă puteam abține să nu mă gândesc cât o să am de curățat după ce termin.

După ce am renunțat la jucărie, mi-a fost mult mai ușor să termin clasic, cu mâna proprie, în timp ce mă uitam cum se masturbează Fiona în videochatul de pe Whatsapp. Cealaltă problemă a fost zgomotul – jucăria e zgomotoasă și devine tot mai zgomotoasă pe măsură ce crești intensitatea. Sună ca o imprimantă. Deloc sexy.

ZIUA CINCI: În interes jurnalistic, am hotărât să le mai dăm o șansă câteva nopți mai târziu. Din nou, jucăriile au refuzat să se conecteze și eu nu mi-am putut menține erecția. Dar a fost ok și fără ea – m-am concentrat pe Fiona, care se juca în videochat cu jucăria ei. Dar când era în punctul să termine, jucăria s-a deconectat. A fost totuși amuzant, am râs amândoi.

Onyx+ nu merită banii. Plus că nu e sustenabil: trebuie să folosești o tonă de lubrifiant, strici un prosop ca să ștergi totul după. E o investiție prea mare care nu te răsplătește pe măsură.

ZIUA UNU: Sunt nerăbdătoare, dar știu că va trebui să studiez niște lucruri înainte. M-am uitat la tutoriale, dar nu mi s-au părut foarte clare. Ne-am sunat și am dezbătut împreună. Sunt atâția pași de urmat încât îți taie cheful.

Intrăm în videocall și îi arăt jucăria OhMiBod. El mi-o arată pe a lui, care arată ca o boxă portabilă. Nu e foarte sexy să-ți bagi organele genitale într-un aparat electric, dar așa am zis și de bătaia la cur cu bețe de bambus și până la urmă mi-a plăcut, așa că eram dispusă să încerc. Dar zgomotul! Uau! Site-ul susține că Onyx+ e discret, dar sună ca niște ștergătoare de parbriz care au luat-o razna.

Ne-am chinuit o grămadă să ne conectăm jucăriile, dar nimic. După câteva încercări, am renunțat. I-am sugerat să ne jucăm individual cu jucăriile, dar zgomotul era așa de puternic încât nu ne auzeam, așa că am renunțat și la asta și am dat-o pe masturbare la modul clasic.

ZIUA CINCI: Încă o încercare. Din nou, jucăriile au refuzat să se conecteze și până la urmă eu am folosit vibratorul în timp ce Simon se uita la mine. Vibratorul e ok dacă îl folosești ca jucărie individuală. Dar are niște moduri care nu-mi plac. Au niște vibrații prea bruște și dubioase, te face să te gândești la un partener supraexcitat care nu știe să comunice.

Selectez un mod care îmi place, ne uităm unul la altul și ne vorbim murdar. Simt cum se apropie orgasmul și îi spun lui Simon, dar… jucăria se închide singură, fără avertismentul cu luminițe cu cinci minute înainte, pe care îl promitea manualul. Nu mi-a venit să cred. Verific bateria și era terminată. Simon râde.

Oricât de avansate ar fi, tot nu e o intimitate reală. Nu pot înlocui un partener care te mângâie pe spate sau te sărută pe gât. Poate că o să se inventeze roboți sexuali tot mai șmecheri, dar n-am ajuns încă acolo.

Pentru noi, jucăriile au avut efectul opus decât cel intenționat. În loc să scadă distanța dintre noi, au mărit-o. Am rămas frustrați și mai departe unul de altul ca niciodată. Nu vom mai folosi jucăriile împreună, dar Fiona zice că a folosit separat, vibratorul ei e mișto. Pe de altă parte, sexul e o experiență subiectivă, așa că altora le-ar putea plăcea, cine știe.

Totuși, frustrarea noastră a avut un final fericit – la scurt timp după acest experiment, am hotărât să ne luăm un apartament temporar împreună, ca să putem să ne-o tragem și să gătim împreună conform măsurilor impuse de pandemie. Poate că ar trebui să le fim recunoscători jucăriilor pentru asta.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.