Ce înseamnă să fii drag queen în România, unde oamenii te iau la mișto

Pătratul Roșu este un podcast bilunar despre toate lucrurile care-ți vin în minte despre sex și viața sexuală și ți-e rușine să le zici cu voce tare, dar și despre tabuurile din relații și din viața de zi cu zi.

Oricât de multe crezi că știi despre viața de noapte din București, există o latură a ei care a rămas mai degrabă un subiect tabu, și-anume show-urile drag. Eu am aflat abia anul trecut de ele cu ocazia evenimentelor Lil' Paris is burning, care au ca sursă de inspirație balurile din anii 80, gândite ca o mișcare underground de rezistență a comunității LGBTQ+. Genul ăsta de show-uri se țin, de cele mai multe ori, în cluburi precum Control sau Apollo, iar publicul e majoritar din comunitatea LGBTQ+.

Așa am ajuns la Norvina Bucurovici din București. Deși are 17 ani, face drag deja de doi ani, își creează singură hainele, machiajul și are norocul unei familii care îi susține pasiunea. În noul episod din podcastul Pătratul Roșu am încercat să aflăm mai multe despre lumea drag-ului din România, eforturile pe care trebuie să le depui pentru show și cum se suprapune cu identitatea de gen și sexualitatea celui care se transformă. Câteva dintre răspunsuri le găsești în fragmentul de mai jos.

Dana: De ce ai ales să fii drag queen și nu drag king?
Norvina: Pentru că-mi place foarte mult femeia în general. Îmi place să arăt ca una, să fiu cât de feminin, îmi doresc și să am gesturile ei, să fiu cât mai elegant, să pot să mă joc cu părul, cu machiajul, cu corpul meu. Să-mi strâng talia, să-mi pun țâțe. De obicei, e o schimbare de la cer la pământ la drag queens; acum arată ca o femeie superbă și mai încolo e un bărbat basic. Depinde de la persoană la persoană. Oricine poate face drag, femeile trans, cis, bărbații straight, toată lumea. Eu mă identific ca non-binary, nu mă simt nici bărbat, nici femeie, dar nici nu vreau să îmi schimb părțile corpului ca să arăt mai feminin, de aceea nu mă deranjează dacă mi te adresezi la feminin sau masculin.

Ce faci mai exact când ești drag queen?
De cele mai multe ori am show-uri la care dansez și fac lip sync, adică playback pe melodii. Și ține foarte mult de iluzie. Dacă-mi aleg o melodie, de exemplu, de la Cher, încerc să fiu ca ea cât mai mult, să o aduc pe Cher pe scenă: gesturile ei, cum își mișcă gura. Încerc să fiu cât mai mult persoana care cântă melodia, dar nu să o copiez din toate punctele de vedere. Un show de-ale mele e foarte extravagant, îmi arăt foarte mult corpul, tot timpul sunt dezbrăcat, pentru că sunt super încrezător în el. Și încerc să-i fac și pe oamenii care mă urmăresc să fie mai ok cu corpurile lor și să nu le fie rușine să și le arate oriunde ar fi ei.

Ce artificii trebuie să faci ca să-ți transformi corpul?
Trec prin procesul ăsta de a-mi schimba puțin corpul, de obicei port corset și-l strâng foarte tare să am forma de clepsidră. Uneori îmi pun sutien, să am țâțe, dar nu mereu, pentru că-mi place să fiu și super androgin. Sau tuck-ul: îmi pun organele genitale între picioare, ca să nu se vadă, și le lipesc cu scoci. Nu e atât de dureros pe cât credeți voi că este, dacă n-ai păr acolo, nu-i nicio problemă. Nu toți aleg să facă asta, dar eu o fac pentru că nu-mi place cum arată, sincer.

Cu corsetul câte ore stai?
Pot să stau și 12 ore. Stau foarte mult pe tocuri, cu corsetul pe mine, perucă și tot makeup-ul, lentile și gene. N-am nicio treabă, rezist super mult. În prima oră, până se așază organele, nu pot să mă aplec, nu pot să fac nimic, dar după o oră, e totul perfect, nici nu mai simt.

Ce faci când vrei să mergi la toaletă?
Nu merg la toaletă. Mă duc de dimineață, când termin. Bine, dacă-mi vine mai devreme, aștept măcar să-mi termin numărul și apoi mă duc la baie și-mi desfac tuck-ul. De exemplu, ultima dată am stat de la zece seara la zece dimineața. Am avut și-un incident. Dacă știți că a fost balul de la Apollo; făceam foarte tare pe mine, nu mai puteam să mă țin și m-am dus la toaletă fix înainte să intru pe scenă. Nu am mai putut să fac tuck înapoi. S-a întâmplat un incident foarte nasol, pe care n-o să-l uit niciodată. Aveam o rochie pe mine și voiam să fac un reveal să rămân doar în corset și-n chiloți. Bine, o aveam pusă între picioare, ținea, doar că, atunci când mi-am dat rochia jos, am tras și de chiloți și am rămas aproape gol. Mi s-a văzut chestia aia în față la sute de persoane. A fost atât de embarrassing, am ținut totul în mine, mi-am primit notele. Însă am început să plâng cum am ieșit pe ușă.

Oamenii au crezut că făcea parte din spectacol…
Da, dar nu a fost așa. La un show recent din Control am rămas gol complet, aveam doar tuck-ul făcut și un diamant desenat. A fost un fel de revenge pentru momentul ăla aiurea și cred că a fost iconic. Bine, show-urile astea nu sunt plăcute de toată lumea, pentru unii este prea mult. Înțeleg asta, dar dacă vreau să o fac, dacă am ocazia, nu spun nu. Poți închide ochii, dacă nu vrei să vezi sau să te uiți în altă parte. E numărul meu și asta îmi place să fac.

Și cum treci peste momentele în care ți se întâmplă ceva ce nu-ți doreai și-n fața unui public atât de mare?
Procesez foarte repede ce s-a întâmplat și pot trece foarte ușor. De exemplu, la bal, după incident trebuia să mai intru pentru un lip sync. Mi-am revenit între timp, în vreo jumătate de oră eram fresh.

Acest interviu a fost editat pentru claritate și lungime.

Poți urmări Pătratul Roșu și pe Instagram, Spotify, Apple Podcasts și Youtube.