Am fost abuzat ani de zile de bărbați doar pentru că eram minor

Adil avea paisprezece ani când a început să facă sex pe bani – sex cu bărbați mai în vârstă care îl plăteau. „Nu mă simțeam niciodată bine la aceste întâlniri, dar până de curând mi se păreau ceva normal”, a declarat el pentru VICE. Adil, care știa din copilărie că îi plac băieții, simțea că sexul plătit e singurul mod prin care își poate explora sexualitatea. Plus că trebuia să se întrețină cumva după ce îl dăduseră părinții afară din casă.

Acum, trei ani mai târziu, Adil poate în sfârșit să accepte ajutorul de care avea nevoie. Dar e foarte complicat să ți se recunoască traumele, atunci când ești o victimă masculină a exploatării sexuale.

Povestea lui Adil e ilustrată în documentarul We don’t talk, de Marjolein Busstra și HALAL. În film sunt mai multe conversații între terapeuți și tineri care au trecut prin violență sexuală. VICE a vorbit cu Adil despre șirul de evenimente care l-au făcut să pătrundă în lumea exploatării sexuale. Am vorbit și cu terapeuta lui, Myrna Cleef, despre tabuurile legate de băieții minori care cad victime violenței sexuale și cum poți ajuta din exterior o persoană care a fost captivă într-o lume în care făcea sex involuntar pe bani.

Care e situația cu băieții minori din Țările de Jos care fac sex pe bani? Centrul împotriva Traficului de Persoane și Minori (CKM) face distincție între mai multe categorii când vine vorba de sex plătit. Există bărbații adulți care fac sex pentru bani, deci practică sex work. Pe lângă această categorie, mai sunt băieții care fac sex pe bani pentru că simt că nu au alte opțiuni, de exemplu, pentru că nu au casă sau sunt dependenți de droguri. Și mai sunt băieții care sunt forțați să facă sex cu alte persoane și sunt plătiți sau nu. Dar să plătești un minor pentru sex e infracțiune, chiar dacă el e de acord. Băieții cu vârste între paisprezece și șaisprezece ani primesc mai multe propuneri sexuale decât cei majori.

Cercetătorii de la CKM bănuiesc că mult mai mulți băieți sunt exploatați sexual decât arată statisticile. Și asta din mai multe motive: întâlnirile au loc în locuri unde nu există supraveghere, deci abuzul nu e vizibil imediat. Ar mai fi și așa-numitul triplu tabu: tabuul legat de sexul plătit, tabuul legat de victimizarea masculină și tabuul legat de homosexualitate și bisexualitate.

Așa a fost și în cazul lui Adil. „Am ajuns la pubertate la vârsta de doisprezece ani. Eram cel mai mare dintre frați și nu simțeam că pot vorbi cu părinții. Mi se întâmplase un eveniment traumatizant care m-a schimbat pentru totdeauna, dar prefer să nu vorbesc despre el. La scurt timp după eveniment, am descoperit că îmi plăceau bărbații, dar nu am putut accepta chestia asta”, a zis Adil. Părinții lui Adil sunt musulmani, iar homosexualitatea e tabu în familia lui, ceea ce l-a făcut și pe el să accepte foarte greu că îi plăceau băieții. „Acum, părinții mei știu, dar n-am avut niciodată o conversație normală despre asta. Din cauza traumelor și a tristeții acumulate, aveam uneori răbufniri de furie. Mergeam la școală tot mai rar, chiuleam.”

Adil a fost dat afară din casă la vârsta de paisprezece ani. M-am certat urât cu tata în ziua aceea. Trebuia să mă văd cu prietenii, dar el a zis că nu pot pleca până nu fac curat în bucătărie. Mi-a zis: „Dacă ieși acum, să nu te mai întorci.” Eu am luat-o la propriu, așa că mi-am făcut bagajul ca să plec. Cearta a scăpat de sub control, povestește el. Adil a ajuns la o secție de poliție, apoi a fost dus la un adăpost, ca să se calmeze. „Am stat la adăpost șase luni. Mi s-a părut intens. Aveam impresia că mi s-a încheiat viața”, spune Adil.

La scurt timp după cearta cu tatăl lui, Adil a început să se întâlnească cu bărbați în vârstă în schimbul unei sume de bani. „Din momentul acela, am pierdut controlul. Nimeni de la adăpost nu știa ce fac eu ziua, puteam merge unde voiam. Auzisem de la cineva că poți obține bani ușor dacă faci sex cu bărbați. Mi s-a părut modul ideal de a mă întreține. La adăpost primeam mâncare, dar simțeam că trebuie să fac și eu cumva bani.”

Adil a găsit primii clienți pe site-uri și aplicații de dating. Bărbații știau că are 14 ani. Erau mult mai în vârstă decât el. „Le plăcea că sunt atât de tânăr. Băieții minori sunt foarte populari pe site-urile astea”, a zis Adil.

Povestea lui Adil e similară cu cea a multor tineri minori exploatați sexual, confirmă Myrna Cleef, terapeută la PinQ, un centru de tratament pentru victimele traficului de persoane. Ea e terapeuta lui Adil și stă de vorbă cu el și în documentar. A observat mai multe elemente la tinerii pe care îi tratează. „De obicei ajung să fie exploatați sexual dintr-o combinație de factori. Mulți dintre ei nu au opțiuni. Mulți au suferit o traumă sexuală în copilărie. Nu vorbesc despre asta și se învinovățesc. Le e rușine și nu pot vorbi despre experiență, iar aceasta capătă proporții. Încearcă să o suprime, dar nu se mai pot concentra la școală. Încep să îi atragă drogurile, pentru că le permit să uite o vreme de probleme. Pe de altă parte, drogurile îi fac să nu-și respecte propriile limite. De multe ori, își doresc iubirea și atenția pe care nu le-au primit în copilărie. Vor să audă că sunt importanți. Iar oamenii exploatatori profită de asta. Abuzatorii simt imediat persoanele tinere vulnerabile”, a zis ea.

Adil și-a descoperit sexualitatea prin aceste întâlniri sexuale. „La început, am fost curios cum se petrece, cum fac sex bărbații cu alți bărbați. M-am dus să văd și eu cum e. Practic, mi-am pierdut virginitatea printr-un one night stand plătit. Nu știam multe despre sex, mi se părea un subiect derutant. M-am gândit că poate așa merg lucrurile. Nici măcar nu știam ce e o boală cu transmitere sexuală sau cum să mă protejez.”

Nu ne contactează mulți băieți, din cauză că exploatarea sexuală a băieților e un tabu și mai mare, a zis Cleef. Băieții vor de multe ori să rezolve problema singuri, pentru că au fost învățați că nu sunt bărbați adevărați dacă cer ajutor. „Am văzut multe asemănări între ei, cu privire la identitatea și orientarea lor sexuală și mediul în care au crescut”, a adăugat Cleef. „Sunt tineri care știu de mici că le plac bărbații, dar nu le pot spune părinților și ajung să se bazeze pe o lume underground. Fac totul în secret, iar abuzatorii simt imediat și profită de asta.”

După ce o persoană tânără intră în contact cu o alta cu intenții greșite, lucrurile pot evolua foarte rapid, a zis Cleef. De exemplu, persoana minoră poate fi filmată în timpul actului sexual, după care e șantajată cu imaginile respective. „Din cauză că tinerii nu au experiență sexuală, nu știu ce e normal și ce nu în timpul sexului, nu realizează că ce le fac persoanele respective e ilegal. Așa că se gândesc că a fost vina lor, că au intrat singuri în capcană și apoi nu mai știu cum să iasă din ea.”

Asta a pățit și Adil. „Aveam o singură regulă: fără săruturi, pentru că mi se părea neigienic. În rest nu aveam reguli. Nici nu aveam un pește, așa că îmi aranjam singur întâlnirile. Și, deși și un pește e periculos, am ajuns în situații și mai periculoase, pentru că eram total nesupravegheat de nimeni. Mi-am dat întâlnire în locuri super izolate, uneori cu mai mulți bărbați odată”, a zis Adil. „Uneori, aceștia încălcau înțelegerile pe care le făcusem cu ei. Iar eu acceptam, ca să primesc banii. Încercam să trec prin experiență fără s-o trăiesc, fără să simt nimic. Dar evident că traumele s-au acumulat și au venit peste mine mai târziu. Încă îmi e greu să vorbesc despre asta."

Adil mi-a povestit cum a devenit tot mai trist cu fiecare zi. Se certa mult și ajungea să se bată random cu oameni. „Cu cât am ținut în mine durerea, cu atât am devenit mai agresiv. Orice lucru mă făcea să dau pe dinafară. Mi-am cumpărat un sac de box ca să mă descarc. Poliția a venit la mine de două ori”, a zis el.

Până la urmă, Adil a ajuns la centrul de tratament PinQ, unde face terapie și începe să înțeleagă ce i s-a întâmplat. „În terapie am descoperit că sunt foarte trist și că transform durerea asta în furie. Mereu am fost învățat să nu îmi exprim tristețea, pentru că mă face să par slab. M-am gândit că furia e opusul tristeții. Nu vreau să plâng în fața oamenilor, așa că fac crize de furie. Acum am învățat să îmi controlez aceste crize. Am înțeles că eram foarte tânăr și nu aveam casă, iar unii au profitat de asta.”

Tinerii pot sta la PinQ până se pun din nou pe picioare. Li se oferă diverse forme de terapie. Practică yoga, sport și terapie sistemică cu alți membri ai familiei, ca să găsească rădăcina traumei. Au și o sală de clasă unde pot să-și facă temele. Cleef a observat că unii preferă să se plimbe pe străzi decât să stea într-o cameră, singuri cu gândurile lor. „Când corpul se relaxează, se întorc peste ei amintirile. De multe ori nu pot dormi din cauza coșmarurilor. Sunt foarte irascibili. Văd pericol în orice.”

Adil a observat că are probleme cu somnul de când a plecat de acasă. I s-a dat peste cap și programul de somn din cauza întâlnirilor și are coșmaruri din cauza traumelor. „Uneori, îmi amintesc momente pe care aș vrea să le uit. De exemplu, dacă ajung pe o stradă unde am avut o întâlnire traumatizantă. Alteori mă lovește o amintire în timp ce fac sex, chiar dacă e cu o persoană care îmi place.”

Aceste probleme pot bântui pe cineva o viață întreagă, dacă nu caută ajutor, a zis Cleef. „Îți afectează relațiile, prieteniile. Ai impresia că nu te înțelege nimeni și nu vei putea să-i povestești nimănui prin ce ai trecut. Nu ai încredere în alții și ți-e greu să îți faci prieteni. Îți distruge și viața sexuală, pentru că îți strică ideea de sex, asociezi sexul cu ceva negativ.”

„Am înțeles greșit cum funcționează sexul și dragostea. Mi-ar fi plăcut să le descopăr altfel. Nu mai am încredere în oameni”, a zis Adil. Nici n-a reușit să termine un curs pe care îl urma din cauză că traumele nu îl lasă să se concentreze.

E un cerc vicios. N-a obținut diploma, dar poate câștiga mulți bani din sex work. De aceea le e greu tinerilor să renunțe la acest job. „Adil a făcut mulți bani din asta. Alți tineri au joburi part-time, dar câștigă foarte puțin. E complicat. Apoi mai e și dependența. Iau droguri ca să își amorțească durerile, dar drogurile costă bani, așa că mai merg la câteva întâlniri. De multe ori se duc drogați la aceste întâlniri și ajung să accepte lucruri pe care nu le-ar face în mod normal”, a zis Cleef.

„Aveam nevoie de bani ca să-mi cumpăr iarbă, așa că mergeam la întâlniri și acumulam și mai multe amintiri urate, care mă făceau să-mi doresc să fumez și mai mult. M-am înconjurat de persoane care nu erau ok cu mine. Abia acum realizez cât de dubios era că acei așa-ziși prieteni luau cu ei un băiețel în club ca să facă sex cu bărbați. Într-o săptămână bună, câștigam cinci mii de euro. M-am învățat cu luxul. Eram dependent de banii pe care îi făceam și îmi cumpăram lucruri scumpe. Multă vreme am crezut că banii aduc fericirea. Dar banii se duc pe lucruri care, mai târziu, își pierd valoarea pentru mine. Și nu merită să îmi fac atâtea traume pentru ele. Banii se duc și amintirile rămân”, a povestit el.

Poți vedea documentarul We Don’t Talk pe NPO Start.

Articolul a apărut inițial în VICE Țările de Jos.