Cum e în căminele de studenți unde se trage mult pe nas

Când mă gândesc la studenție, eu una mă gândesc la bere. Am fost membră a unei asociații studențești timp de un an și jumătate și beam mult, dar nu prea luam droguri. Și nici colegii mei.

Dar lucrurile stau altfel pentru studentele Valerie Lhoest și Charlotte Stikkelbroeck, care fac parte din consiliul asociației studentelor din Utrecht, cea mai mare asociație de studente din Țările de Jos. Luna trecută au tras semnalul de alarmă pentru că sunt îngrijorate de consumul excesiv de droguri pe care l-au observat în jurul lor. Ele spun că studenții au început să consume cocaină și MDMA în mod regulat. De când nu se mai țin festivaluri și nu au mai putut merge nici în cluburi, și-au mutat obiceiurile la cămin.

Cum funcționează consumul de droguri în cămine? Cum se ajunge la o astfel de dinamică a drogurilor într-un cămin? 

Am întrebat trei studenți care au fost experiențele lor.

Disclaimer: Acest articol tratează și subiectul sinuciderii.

Am locuit un an și jumătate la cămin cu alți cincisprezece studenți. Înainte de corona, ieșeam de trei ori pe săptămână și mereu trăgeam o linie de coca la baie. După carantină, obiceiurile ni s-au schimbat. Am început să avem mai mulți bani, pentru că nu mai cheltuiam în oraș. Cel puțin o dată pe săptămână aveam mai multe punguțe pe masă. Fiecare folosea oglinda lui ca să tragă linii. Aveam chei speciale și pai auriu pentru tras. De multe ori, amestecam coca cu ketamină. Ne dădeam mesaje ca să strângem gașca. Pentru ketamină, codul era „Cade calul”, pentru cocaină era „Calul se ridică”. Mi se părea funny pe atunci.

Făceam petreceri la mine toată noaptea. În timpul carantinei se stătea până la 5 dimineața, când se putea ieși din nou pe stradă. Până la urmă, am început să tragem pe nas tot timpul, nu doar în weekenduri. De plictiseală. Uneori ne amuzam: „Băi, e luni, chiar e cazul să facem asta?” Și o făceam. Ne comparam cu alți studenți care consumau și mai mult, și aveam impresia că noi suntem bine.

Odată, am luat prea mult și am început să am atacuri de panică. Am realizat că nu mai vreau să consum. Le-am zis colegilor de apartament, dar ei au continuat să consume. Eu stăteam în camera mea cât ei petreceau. La un moment dat, am plecat din grup. M-am mutat într-o casă mai drăguță și mai liniștită. Aș fi vrut să cunosc mai devreme riscurile acestor substanțe. Și să fi știut că nu toți tinerii consumă atât de mult cum consumam eu. Așa aș fi realizat că nu era ok cum o ardeam.

Acum trei sau patru ani, am început să iau droguri tari. Mergeam la festivaluri cu colegii de apartament de câteva ori pe an și luam acolo. Dar după ce a început pandemia, n-am mai ieșit, așa că am ajuns să luăm coca la cămin vineri seara.

Eu am o predispoziție pentru dependență și m-a prins rău în pandemie. Pe lângă coca, beam alcool, luam somnifere și iarbă. Când mergeam pe la prieteni să facem grătar, trăgeam și niște coca la baie. Încercam să mă ascund, să nu se prindă nimeni cât era de grav. Sau negam. Îmi era rușine, pentru că știam că nu era ok ce făceam. Ajunsesem la 59 de kile, aveam datorii mari și o tentativă de sinucidere la activ. M-am internat într-o clinică. Acum sunt clean de un an, nici alcool nu mai beau. Sunt ok, chiar merg la petreceri. Din fericire, am ținut legătura cu prietenii de la cămin. Când mă duc pe la ei, fac petreceri fără alcool, din solidaritate. Sunt super mișto.

Cu trei ani în urmă, dacă luai droguri, erai excepția. Acum toată lumea consumă. Cocaina e absolut glorificată. O fac toți studenții în anul întâi, ca să se integreze în grup. Chiar dacă nu vor să ia, iau pentru că ia toată lumea. Dacă nu ai dealer, ai colegi care au.

Nu sunt împotriva drogurilor, dar cred că ar fi bine ca oamenii să fie atenți cât și cum consumă. Eu am început inocent, dar știu cum se poate termina: în închisoare, într-un spital psihiatric sau chiar mort. Studenții nu se gândesc la consecințele acțiunilor lor. Mi se pare minunat că Utrecht discută despre acest subiect. Trebuie ca studenții să fie informați de consecințele negative. 

Când am început să studiez, mi se părea incredibil câtă lume consuma coca și la ce nivel. Dar în timp, a ajuns să mi se pară normal. Locuiesc cu paisprezece studenți, majoritatea cu vârste peste douăzeci de ani. Cei mai în vârstă au 23, cei mai mici au 18. Toți iau droguri, în afară de o persoană. Studenții mai mari iau mai puțin și bărbații iau mai mult de obicei.

Cred că se întâmplă mai des în cămine. Noi luam cam de trei ori pe săptămână, dar analizam mereu consumul și, când ni se părea că unul dintre noi exagera, îi ziceam. 

Nu consumăm când ieșim în oraș, ci doar la petrecerile din cămin. Mereu are cineva o punguță cu ceva. Cumpărăm prin rotație. Dacă nu aduce unul, aduce altul. Facem și alte activități: jucăm jocuri, dansăm, bem bere. Începem să luăm droguri pe la 2-3 dimineața, doar ca să rezistăm. Sunt perioade în care luăm mai mult, după care facem pauze. Eu zic că nu e așa de grav. Dar dacă ar ști ai mei, m-ar dezmoșteni.

Știu că nu e bine pentru mine. Când mă doare nasul, realizez că nu e ok ce fac. Și îmi zic să mă abțin data viitoare. În plus, știu că coxul nu e un drog etic și moare multă lume în industria care îl produce. Dar după câteva beri, merge o liniuță.

Articolul a apărut inițial în VICE Țările de Jos.