Regele acidului, tipul care a condus cea mai mare afacere cu LSD din istorie

William Leonard Pickard are șaptezeci și patru de ani și e un tip remarcabil. Angajat al unei firme de avocatură din New Mexico, e specializat în comunitatea indigenă Pueblo – un grup de persoane pentru care facilitează dispute, evacuări, conflicte civile și alte probleme. Îi place să se plimbe, să petreacă timp în natură și să citească literatură victoriană în timpul liber. Și are mult timp liber de când a fost eliberat din închisoare în iulie 2020.

Pickard e una dintre cele două persoane care au fost condamnate în cadrul celui mai mare caz de producție de LSD din istorie. Laboratorul lui, îngropat într-un vechi siloz din Kansas deținut de co-conspiratorul lui excentric, Todd Skinner, conținea 41,3 kilograme de material impregnat cu LSD: suficient pentru aproape patru sute de milioane de doze de acid lisergic pur.

Așa susține povestea, dar poate e prea bună să fie adevărată. Pickard spune că nu doar că n-a lucrat niciodată cu Skinner, ci și că adevărata cantitate de acid confiscată de poliție era, de fapt, jumătate de kilogram, deci mult mai puțin decât cantitatea declarată oficial, dar suficientă cât să facă praf o țară întreagă.

După estimarea prețului la care se vinde acidul, marfa ar valora peste opt miliarde de dolari, o cantitate care depășește produsul intern brut al multor țări sărace din Africa. Și totuși, poliția n-a găsit bani.

Pickard a primit două condamnări la închisoare pe viață, dar a făcut apel cât era în închisoare. În 2016, a câștigat un proces de zece ani împotriva guvernului american, după ce a făcut rost de informația confidențială care l-a băgat după gratii. În iulie 2020, după 17 ani de închisoare, Pickard a fost eliberat din compasiune.

Toate acestea sunt documentate în noua carte Operation White Rabbit: LSD, The DEA and the Fate of the Acid King, scrisă de Dennis McDougal – un jurnalist care a expus multe scandaluri între vedete de la Hollywood - care l-a vizitat pe Pickard în închisoare în mod regulat, ca să-i ia interviuri.

VICE a vorbit cu McDougal despre povestea fascinantă a Regelui Acidului din anii '90, ca să afle cum a ajuns să fie arestat și care sunt diferențele dintre afacerea lui și Breaking Bad.

VICE: Cum funcționa operațiunea lui Pickard?
Dennis McDougal: Conform guvernului, Pickard importa materialele pure și ingredientele active pentru LSD din surse clandestine din Europa și apoi gătea compusul în case sigure pe care le transforma în laboratoare. Acestea se găseau în Aspen, Colorado, Santa Fe, New Mexico și, într-un final, în două silozuri abandonate din estul Kansasului, care erau deținute de Gordon Todd Skinner, presupusul lui colaborator.

Ai idee ce cantitate de LSD a produs de-a lungul carierei sale?
Guvernul american susține că Pickard ar fi produs mai multe milioane de doze. În comunicatul de presă inițial (imediat după arestarea lui), agenții guvernamentali s-au lăudat că au confiscat 41,3 kilograme de LSD, echivalentul a patru sute de milioane de doze standard: suficient cât să drogheze toată populația din Marea Britanie de șase ori la rând. Au declarat că disponibilitatea LSD-ului a scăzut cu 95 la sută în America după arestarea lui. Dar n-au existat niciodată dovezi că ar fi găsit atâta marfă, e o exagerare imensă.

Cum a ajuns să fie prins?
În ziua alegerilor din 2000, DEA, agenția anti-drog, a pus o capcană la silozul abandonat din Kansas unde Pickard ar fi fabricat LSD-ul. După ce l-au folosit pe Skinner ca să-l atragă pe Pickard la fața locului, agenții DEA, conduși de ofițerul Karl Nichols, au încercat să-l aresteze pe Pickard și pe aliatul său Clyde Apperson. Pickard – alergător la maraton – a reușit să fugă de agenți și s-a ascuns peste noapte într-un hambar situat la câțiva kilometri distanță de siloz. În dimineața următoare, proprietarul hambarului l-a dat pe mâna poliției.

Mulți ar fi tentați să facă o comparație între Pickard și Walter White, geniul chimist care producea meth în Breaking Bad. Există diferențe între ei, totuși, nu?
Evident. De la Owsley până la Tim Scully și de la Nick Sand până la dr. Hofmann, producătorii de acid au tras o linie clară între produsul lor și cel al producătorilor de alte droguri. Pickard a scris o carte întreagă, The Rose of Paracelsus, despre premisa fundamentală că LSD-ul e mai sfânt decât prescura și de două ori mai puternică: opusul drogului ieftin și ucigaș pe care îl vindea Walter White clienților lui.

Mediul în care a crescut Pickard e foarte diferit de cel în care cresc majoritatea dealerilor de droguri.
Pickard și sora lui au crescut amândoi în suburbiile bogate din Atlanta. Tatăl lui era avocat pentru corporații și mama lui vitregă om de știință în cadrul Centrului de Prevenire a Bolilor. A fost un student eminent în liceu, secția de Bio-Chimie, și a primit bursă la Universitatea Princeton, dar a fost exmatriculat în primul an, după ce a furat o mașină și a plecat cu ea în alt stat.

Pickard a petrecut următorii ani în Connecticut, într-un spital de boli mintale, unde a fost diagnosticat ca fiind narcisist. După ce a ieșit, s-a mutat pe Coasta de Vest și a devenit chimist și student, cu întreruperi, în următorii douăzeci de ani. În această perioadă cețoasă, a devenit un fel de vagabond și a călătorit prin Statele Unite și Mexic, timp în care a învățat totul despre comerțul de droguri, fără să fie dealer propriu-zis, ci doar manipulator de molecule.

Todd Skinner a fost un martor cheie în procesul lui Pickard și se spune că a lucrat ca mâna lui dreaptă în distribuție. Cine era omul ăsta?
Todd Skinner a fost un dealer de droguri și șarlatan. L-a cunoscut pe Pickard la o conferință științifică din San Francisco la sfârșitul anilor '90 și cei doi au devenit prieteni, în baza unei afinități comune. La fel ca Pickard, și Skinner era chimist autodidact.

Dar acesta vindea droguri pe stradă și se folosea pe el însuși și pe prietenii lui drept cobai, de fiecare dată când producea un compus nou. Vindea marijuana, ciuperci și peyote și a fost prins de cel puțin la fel de multe ori ca și Pickard, deși era cu douăzeci de ani mai tânăr.

Pickard înțelegea biochimia la un nivel mult superior lui Skinner, iar Skinner știa foarte bine cum să distribuie produsele pe piață. A fost o potrivire perfectă între ei.

Conform lui Pickard, n-a existat o relație propriu-zisă între ei, dar Skinner a folosit faptul că s-au cunoscut ca să colaboreze cu DEA și să-l doboare pe Pickard. Skinner susține că relația era simbiotică: Pickard știa să producă LSD, iar Skinner știa să-l vândă și avea oameni care îi aduceau ingredientele necesare. Pickard susține că toate acestea sunt invenții, dar DEA n-a ascultat niciodată partea lui de poveste.

Skinner a fost descris ca sociopat. Ce a făcut ca să merite această descriere?
Se folosea de oameni. Cel mai bun exemplu ar fi cazul tânărului iubit al fostei sale soții, Krystle Cole, pe care Skinner l-a torturat, l-a injectat cu diverse substanțe necunoscute și l-a lăsat să moară pe marginea străzii lângă Glaveston, Texas. Skinner a fost condamnat la șaizeci de ani în închisoare din Oklahoma, unde va rămâne până în 2040.

Pickard era prieten cu mai mulți cercetători în droguri, printre care Sasha Shulgin și Rick Doblin. Cât de apropiați erau Pickard și Skinner de mediul psihedelic mainstream în perioada aceea?
Pickard era la curent cu cele mai recente descoperiri despre substanțele psihedelice în anii '90, deși guvernul încerca să înăbușe domeniul. A citit literatură de specialitate, s-a împrietenit cu experți în psihedelice precum Shulgin și participa la conferințe științifice. Pe de altă parte, lui Skinner nu-i păsa deloc de știința psihedelicelor. Îl interesa să se tripeze și să facă sex.

În cartea ta, pare că investigația DEA a întâmpinat niște probleme mari. Ce practici neortodoxe au folosit?
Una dintre cele mai evidente a fost că au ascuns participarea lui Skinner la supradozarea și uciderea unuia dintre angajații de la silozul Wamego, unde Pickard producea LSD înainte să fie prins. Supradoza a dus la o acuzație de omucidere pentru Skinner, dar după ce DEA a depus mărturie falsă în favoarea lui, acesta a fost eliberat de un judecător. Scopul era ca DEA să-l prindă pe Pickard cu ajutorul lui.

Pe lângă asta, s-au ascuns multe dovezi și mărturii ale apărării care l-ar fi exonerat pe Pickard. Judecătorul Richard Rogers, în vârstă de optzeci de ani, a considerat că va rămâne în istorie dacă îl va condamna pe Pickard, așa că a făcut tot posibilul să lovească în apărare și i-a dat acestuia două sentințe pe viață, plus douăzeci de ani.

În ce mediu s-a învârtit Pickard în închisoare?
Am început să-l vizitez în închisoarea federală din Tucson acum șase ani, după o lungă corespondență prin e-mail. E o facilitate de maximă securitate cu deținuți notorii, printre care H.Rap Brown din grupul Black Panther, mafiotul Whitey Bulger și abuzatorul sexual Warren Jeffs. Pickard a asistat la două crime cât a fost acolo.

Până la mijlocul anilor 2000, te-ai specializat în reportaje despre cultura celebrităților. Ce te-a atras la cazul lui Pickard?
În ianuarie 2006, am participat la aniversarea de o sută de ani a doctorului Albert Hoffman, creatorul LSD-ului, în Basel. Pe atunci, aveam intenția de a produce un documentar despre istoria culturală a LSD-ului și am tras zeci de interviuri cu personaje notabile din cultura psihedelică.

Dar, încă de la începutul proiectului – pe care l-am numit The Acid Chronicles – am tot dat de numele William Leonard Pickard. Am auzit că era un martir al cauzei psihedelice și că fusese condamnat la închisoare pe viață, în 2003, de către un judecător din Kansas, pentru că produsese LSD.

Cu cât am cercetat mai mult circumstanțele care au dus la arestarea și condamnarea lui Pickard, cu atât am devenit mai convins că acesta fusese atras într-o capcană de către un guvern corupt. Am început corespondența cu Pickard, iar asta a dus la formarea unei prietenii și a unei campanii împotriva cazului inventat de DEA.