Sănătate

Cum să găsești un terapeut care să nu te judece pentru preferințele sexuale

Iată la ce să fii atent atunci când cauți un terapeut care nu consideră „deviațiile sexuale” deviații.
28 Iulie 2020, 4:00am
bdsm, kink, poliamor, terapie bdsm
Ilustrație de Seth Laupus  

Layla, o tipă queer de treizeci de ani care adoră să fie dominată de partenerii ei – i-am schimbat numele pentru a-i proteja identitatea – face terapie de cinci ani. A căutat prima oară un terapeut când a divorțat de soțul ei și a început să exploreze o relație cu un dom. Prima terapeută a Laylei a asigurat-o că planul ei de tratament era tolerant cu kink-urile – lucru pe care Layla îl considera esențial pentru starea ei emoțională și evoluția ei. Dar, în practică, terapeuta n-a părut deloc să înțeleagă sau să accepte sexualitatea Laylei.

„Partenerul meu a fost esențial pentru recuperarea mea pentru că a fost lângă mine pe plan emoțional și m-a dominat când am avut nevoie”, a zis ea. „Dar în scurt timp am realizat că, dacă discutam despre fetișurile mele sau despre relația mea de dominare/supunere cu terapeuta, ea se simțea extrem de inconfortabil – îmi tot spunea că partenerul meu dom mă controlează.”

„După ce am realizat că kink-urile mele erau o problemă pentru ea, nu i-am mai vorbit despre asta. Nu îmi era rușine că sunt submisivă și nu voiam să mă schimb. Mă bucur că nu m-am dus la terapie cu sexualitatea ca problemă principală, pentru că s-ar putea ca rezultatul emoțional să fi fost și mai nociv pentru mine.”

Acceptarea culturală tot mai extinsă și explorarea diverselor identități sexuale și, odată cu ele, apariția mai multor clienți care au nevoie de consiliere pe astfel de probleme, au cauzat creșterea numărului de terapeuți specializați în non-monogamie și BDSM. Pe această piață în extindere au apărut tot mai mulți terapeuți care se recomandă ca fiind deschiși față de sex – dintre care unii sunt calificațiu iar alții au puțină experiență în zona kink, dar înțeleg că există o cerere mare pentru acest gen de terapie. Mulți dintre cei din urmă nu au pregătirea necesară pentru a adresa probleme legate de zona kink, din cauza a ce au fost învățați despre deviații și tulburări mintale, conform revistei Psychology Today. Astfel, beneficiază de o bază tot mai mare de clienți, fără perspectiva necesară pentru a-i trata eficient.

Sexualitățile BDSM sunt vaste și nuanțate, ceea ce înseamnă că, dacă un client caută consiliere pe sexualitate sau aceasta e o problemă secundară, există diverse nivele de conștientizare și tratament pentru fiecare fetiș. Pentru că fetișurile se bazează de obicei pe o dinamică de putere, unui terapeut îi e ușor să patologizeze aceste comportamente, când, în realitate, sunt modalități pozitive și sănătoase de expresie sexuală. Chiar dacă un client e preocupat de impactul fetișului său asupra sănătății sale mintale, comportamentul kinky consensual nu e un dezechilibru mintal.

Dacă un client pune o întrebare precum „De ce oare sunt curios să explorez poliamorul?” pentru care un terapeut nu are pregătirea necesară să răspundă, începem să ne îndoim de noi, să ne fie rușine, să ne simțim neînțeleși și e posibil să fim diagnosticați greșit, a explicat Andrea Glik, terapeută specializată în poliamor și kink. „Când terapeuții nu înțeleg dinamica unei relații BDSM sau poliamoroase, asta ne face să ne îndoim de noi înșine și să ne simțim prost, mai ales când sfatul vine de la un așa-zis expert”, a zis Glik. Ea a zis că terapeuții care tratează clienții BDSM au nevoie de instrumente mai clare ca să înțeleagă că kink-ul nu e neapărat o reacție la o traumă sau un abuz și să știe cum se gestionează interacțiunile și dinamicile de putere din relațiile kinky.

Cum fac terapeuții reclamă falsă la tratamente speciale pentru poliamor și kink

Nu e de ajuns ca doctorii să își dorească să vorbească deschis despre sex. Când terapeuții sunt informați cu adevărat despre BDSM și non-monogamie, sunt conștienți de complexitățile care apar în acest fel de dinamici. The Kink Clinical Practice Guidelines Project subliniază trei nivele de terapie specializată în kink: terapia „kink-friendly”, care înseamnă că terapeutul are cunoștințe minime despre kink și deschiderea necesară pentru a nu patologiza comportamentele kinky, terapia „kink-aware”, care include terapeuții care au lucrat cu clienți kinky și cunosc conceptele și practicile din cadrul culturii kink, și terapia „kink-aprofundat”, în care terapeutul știe dacă, în tratamentul clientului, trebuie să se concentreze doar pe comportamentul kinky sau acesta e doar o parte periferică a tratamentului. Un terapeut care a aprofundat zona kink înțelege că practicile BDSM consensuale nu trebuie neapărat tratate ca un impediment în viață sau în carieră. Terapeuții n-ar trebui să diagnosticheze un client în baza presupunerii că orice problemă a lui e legată direct de kink sau poliamor.

Industria terapiei sexuale a înflorit datorită schimbării culturale: în societate se vorbește mai deschis despre sex, la un secol după ce faimoșii cercetători William Masters și Virginia Johnson și-au început cercetările despre sexualitate care au reprezentat baza tehnicilor de terapie sexuală folosite din 1960 și până azi. Acum, munca lor e criticată de cercetători din cauza excluderii clienților homosexuali și a metodelor lor de observare a comportamentelor sexuale într-un laborator (și nu ca reacție la constructe culturale și personale). Disciplina are rădăcinile într-o perspectivă tradițională: albă, cisgender, heterosexuală.

Sexologia e încă o industrie tânără, a explicat Jamila Dawson, o terapeută specializată în tratarea persoanelor LGBTQ, poly și kinky. Domeniul încă evoluează după șaizeci de ani în care terapia sexuală s-a bazat pe învățăturile lui Masters și Johnson, care reprimau și denigrau comportamentele sexuale BDSM.

Dacă o persoană vrea să facă terapie sexuală, o ajută să meargă la un doctor cu aceleași experiențe sexuale ca ale ei, a zis Glik. „Ca terapeut queer – și persoană care face terapie cu un terapeut queer – vreau ca terapeutul meu să aibă aceeași înțelegere a procesului meu de transformare.” Asta se aplică și la alte zone de sexualitate, conform lui Glik: „Evident, procesul clientului și cel al terapeutului sunt potențial diferite, dar există un nivel comun de înțelegere și autoreflecție asupra dificultăților și nuanțelor care însoțesc anumite feluri de expresie sexuală.”

Fiecare client și terapeut abordează terapia cu propria istorie și propriile experiențe. Nu cred că terapeuții nu sunt subiectivi, dar e foarte important să fie conștienți de subiectivismul lor și să lucreze cu ei înșiși, a zis Dawson. Ce e important aici e ca aceste perspective subiective să nu interfereze cu diagnosticarea comportamentelor clientului care nu au legătură sau nu sunt cauzate de sexualitatea acestuia.

Conform educatoarei sexuale Jimanekia Eborn, „oamenii fac o ședință cu un terapeut deja stresat, posibil cu garda sus. Cine știe cât de greu i-a fost clientului să realizeze că are nevoie de terapie și apoi ajunge acolo și tu nu știi nimic despre identitatea lui. E foarte urât și egoist să păcălești pe cineva că pătrunde într-un loc în care e înțeles, fără să fie înțeles, de fapt.”

Dacă un terapeut nu e conștient de nuanțele unei anumite comunități și practicile ei sexuale, își poate dezinforma sau răni clienții. Așa simte că a pățit Zoe, o tânără non-monogamă de douăzeci și ceva de ani, când a fost la terapie cu partenerul ei poly ca să discute despre înțelegerile lor. „Unul dintre lucrurile importante pentru mine la poliamor, versus alte tipuri de non-monogamie etică, e accentul pe autonomia tuturor părților implicate, dar terapeuta noastră a insistat că e nevoie de reguli”, a zis Zoe. „N-a înțeles de ce sugestia ei de sistem de veto nu corespundea cu non-monogamia etică.”

Zoe s-a alarmat parțial și când terapeuta a zis că multe dintre clientele ei urmau cu succes politica unui singur penis ca formă de poliamor. (Această politică le interzice femeilor să aibă mai mulți parteneri sexuali, dar regula nu se aplică și la bărbatul din relație.) „A continuat să vorbească peste mine despre cum alte cliente poly de-ale ei fac doar sex cu alte persoane în afară de partenerul principal, fără să se implice emoțional, iar eu îmi ziceam că aia e relație deschisă, nu poliamor. Am simțit că nu mă asculta deloc”, a zis Zoe.

Cum să găsești un terapeut cu cunoștințe despre zona kink și poliamor

Există tot mai multe modalități de a căuta terapeuți deschiși față de BDSM și poliamor. După ce terapeuta Laylei a făcut-o să se simtă prost pentru stilul ei de viață și practicile BDSM de care era pasionată, Layla a hotărât să caute un alt terapeut. „Am găsit-o pe terapeuta actuală în baza de date National Coalition of Sexual Freedom, unde sunt mulți terapeuți cu deschidere către zona kink”, a zis ea. „Terapeuta actuală e specializată în tot felul de relații BDSM, cât și în traume. Experiența cu ea a fost incredibil de diferită, pentru că pot să-i spun orice, inclusiv faptul că mă simt bine să fiu controlată de partener”, a zis ea. „E foarte confortabil să nu ai responsabilitatea de a-ți învăța terapeutul despre BDSM, pentru că deja știe despre ce e vorba.”

Începând cu 2010, un grup de terapeuți care lucrează cu clienți stigmatizați din punct de vedere sexual au creat un ghid cu reguli pentru terapeuții care vor să abordeze zona kink și diverse identități sexuale fără ignoranță și fără să judece. The Multiplicity of the Erotic, o conferință creată în 2012 de Community-Academic Consortium for Research on Alternative Sexualities (CARAS) și Programs Advancing Sexual Diversity (PASD), întărește acest ghid și promovează training-ul terapeuților pe probleme de sexualități alternative. Poți găsi mai multe despre ghid aici.

Totuși, după cum a zis Eborn, „terapia sexuală se extinde spre BDSM și identități diverse. Dar comunitatea are mulți paznici și majoritatea sunt albi. Cei care sunt reprezentanți ai comunității trebuie să înțeleagă că e suficient de lucru pentru toată lumea, nu e nevoie de competiție, că le lipsesc anumite informații și că trebuie să se îmbunătățească.”

Terapeuții au responsabilitatea de a furniza informații corecte clienților BDSM. Pentru clienți și experți, asta înseamnă ca terapeuții să-și evalueze propriul subiectivism și atitudinea vizavi de kink-uri, să realizeze cum le pot afecta interacțiunile cu clienții și să facă efortul de a studia și de a oferi resursele corecte. E important ca terapeuții să aibă pregătirea necesară pentru a stabili dacă fanteziile, comportamentul kinky consensual sau sexualitatea unui client sunt legate direct de motivele pentru care acesta vrea să facă terapie sau sunt doar metodele lui de expresie sexuală.