Tech by VICE

Fenomenul bizar care a făcut ca luna să dispară într-o noapte acum 900 de ani

În noaptea de 5 mai 1110 a avut loc ciudățenia.

de Becky Ferreira
20 Mai 2020, 4:00am

Castillo Caudilla, Spania. Imagine via vpogarcia

În urmă cu nouă sute de ani, un tip din Anglia a fost martor la o eclipsă totală de lună care a fost cel puțin înfricoșătoare. Deși era beznă, iar stelele străluceau, luna dispăruse complet.

În timpul întunericului ăsta ciudat, luna „dispăruse în așa fel încât nici măcar lumina sau orbita sau orice altceva din ea nu mai putea fi văzut”, a notat persoana respectivă într-un manuscris numit Peterborough Chronicle, în care a adăugat că luna întunecată „a ținut până la ziuă, după care a apărut luminoasă”. În mileniul care a trecut de atunci, nimeni n-a putut să vină cu o explicație clară pentru fenomenul ăsta bizar.

Ca să explice ce ar fi putut produce o astfel de eclipsă, care a avut loc în noaptea de 5 mai 1110, o echipă de oameni de știință a examinat inelele copacilor, mostre de gheață și arhive istorice. Într-o lucrare recentă publicată în Scientific Reports, cercetătorii au sugerat că „o serie de erupții vulcanice uitate” din 1108 până în 1110, posibil ale Muntelui Asama din Japonia, a dus la un „val de praf” deasupra Europei, care a creat eclipsa asta.

„Mă simt foarte norocos să am șansa să lucrez cu copaci bătrâni, texte antice și informații luate din eșantioane de gheață”, a zis autorul Sébastien Guillet, un paleoclimatolog de la Universitatea din Geneva, într-un e-mail.

Ai nevoie de o groază de timp și concentrare ca să strângi date din mostre de gheață și inelele copacilor, pe lângă găsirea de informații relevante în sursele istorice despre Europa secolul al 12-lea, majoritatea fiind în latină. „Uneori poți să citești zile întregi texte vechi fără să găsești nicio informație relevantă despre vreme sau climă”, a subliniat Guillet. „Trebuie să ai răbdare.”

Din fericire, eforturile echipei, care s-a apucat de treabă în 2016, au dus la o colecție de înregistrări interdisciplinare.

După cum au subliniat și autorii în studiu, „cele mai întunecate eclipse totale de lună” înregistrate încă din 1600 „sunt legate de erupții vulcanice”, iar Peterborough Chronicle oferă „una dintre cele mai lungi și detaliate înregistrări de care avem habar pentru orice eclipsă de lună care a avut loc între 500 și 1800 CE”, ceea ce a dus la o căutare a altor evenimente vulcanice care ar fi putut să ducă la asta.

„Ideea că eclipsa totală de lună din mai 1110 avea legătură cu vulcanismul a venit chiar simplu”, a zis Guillet. „Întunecimea eclipsei din 1110 a atras atenția astronomilor și noi știam de existența unui astfel de fenomen cu mult înainte să ne apucăm de erupțiile dintre 1108 și 1110.”

Guillet și colegii săi au căutat indicii ale unei activități vulcanice majore în mostrele de gheață antice extrase din Groenlanda și Antarctica. Mostrele sunt adevărate comori de informații despre clima trecutului, inclusiv erupții vulcanice, care pot răspândi cenușă și aerosoli peste tot în lume.

Echipa a studiat creșterea nivelului de suflați în gheață înainte și după 1110, când a avut loc eclipsa întunecată, ceea ce arată că fumul erupțiilor vulcanice a ajuns în stratosferă în acea perioadă. Când au comparat cu alte erupții vulcanice care au avut loc în ultimii o mie de ani, evenimentul ăsta a ajuns pe poziția a șaptea în materie de cât de multă pucioasă a injectat în atmosferă.

Ca să întărească aceste observații, cercetătorii au analizat datele din inelele copacilor care acoperă perioada asta, pentru că tiparele astea din interiorul copacilor se formează ca răspuns la schimbările sezoniere ale climei. Inelele au sugerat că anul 1109 din Europa vestică a fost friguros și ploios, o anomalie care s-ar putea să fi fost cauzată sau exacerbată de efectele globale aduse de vulcanul care a umplut cerul de cenușă și praf.

Informațiile despre vreme documentate în inelele copacilor sunt susținute de arhive istorice. În Irlanda, oamenii au ținut post și au oferit ofrande lui Dumnezeu ca „să scape de ploile torențiale și vremea urâtă din vară și toamnă”, conform manuscrisului Annals of Inisfallen. Odată ce culturile au fost distruse, foametea a lovit Franța și a „ucis o groază de oameni și pe mulți bogați i-a adus la sapă de lemn”, după cum reiese din Chronicle of Morigny. Între timp, Peterborough Chronicle, care pomenește eclipsa de lună, atestă că 1110 a fost „un an dezastruos”.

Deși schimbările astea climatice și sociale au origini complexe, Guillet și colegii săi cred că o combinație de dovezi naturale și istorice subliniază că factorul principal a fost o serie de erupții vulcanice. Cel mai probabil vinovatul este Muntele Asama, un vulcan activ din Japonia. Vulcanul a avut o erupție catastrofală în 1108, după cum reiese din jurnalul lui ujiwara no Munetada numit Chūyūki.

Totuși, e nevoie de mai multe cercetări ca să fie găsită sursa exactă a vălului de praf atmosferic, mai ales că e probabil ca mai multe erupții să fi contribuit la „anul dezastruos” cu foamete și cer întunecat.

„Am sugerat în studiu că Muntele Asama din Japonia a contribuit la depunerile de sulf din Groenlanda, dar ipoteza asta trebuie confirmată”, a zis Guillet. „Sperăm că-ntr-o zi vom putea valida sau invalida ipoteza asta.”

De exemplu, echipa a sugerat că cercetările viitoare ar putea să se concentreze pe caracterizarea „tefrei”, sau resturile vulcanice, descoperite în gheața din vremurile alea, pentru că în ea se găsesc urme geochimice care pot fi legate de anumiți vulcani.

Noua cercetare e încă un semn că planeta noastră și civilizațiile sale sunt profund conectate. Un dezastru natural dintr-un colț al lumii poate să afecteze comunități la mii de mile distanță, ba chiar poate să întunece luna într-o noapte senină.

„În datele din mostrele de gheață am găsit mai multe erupții vulcanice și câteva n-au fost studiate în detaliu”, a concluzionat Guillet. „Așadar avem o groază de treabă ca să-nțelegem mai bine influența erupțiilor asupra sistemului climatic și până-n ce punct au influențat societățile trecutului.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.

Tagged:
istorie
oameni de stiinta
eruptii vulcanice
eclipsa totala de luna