Șapte mi-a spus că nu-i nevoie să o arzi pe drogangeală ca să faci trap

Mihai Tudor, a.k.a. Șapte (SVP7E), s-a născut la Drobeta Turnu Severin, a făcut Facultatea de Psihologie la SNSPA, dar n-a mai avut timp de licență, iar de hip hop s-a apucat la începutul liceului. Astăzi, la 25 de ani, are colaborări cu nume precum Ian & Azteca, Nane, Keed sau Oscar, iar noua lui piesă „BOB”, e un experiment electro trap cu fler balcanic. Poate face chiar cu ochiu’ la hardbass-ul ăla rusesc pe care-l tot așteptăm de ani de zile și în România. Aflăm mai multe în acest sens chiar de la el.

VICE: Explică-mi scurt cine e Șapte.
Șapte: Șapte e reflexia lui Tudor. Adună filmele din capul lui, ce vrea să proiecteze, chestii la care se gândește. Nu fac în viața de zi cu zi treburile despre care cânt. Mulți își imaginează că mi-o dau grav, dar nu-i așa. Ai fi surprins, dar nici iarbă nu prea fumez.

Dar boabele?
N-am luat niciodată boabă. O singură dată am băut MD. Mi se pare mișto că te poți transpune în orice stare ca artist. Am văzut foarte multe, le-am avut în jur, prin liceu mai fumam legale. Am prieteni care și acum și-o dau în cap rău. Unii fumează crack la sticlă.

Cum ai ajuns să faci muzică?
Eram la început de liceu, îmi doream mult să fac asta, și tot căutam alt nebun care să m-ajute. Fxne, care-mi face mixuri și masterizări, mi-e prieten din copilărie. A terminat SAE (School of Audio Engeneering) și acum e inginer de sunet. Dar, revenind, pe vremea aia lucrurile stăteau altfel. Azi un puști de 16 ani care face muzică e cool. Atunci părea, așa, doar caterincă. Dar lumea a devenit mai deschisă.

De unde numele?
Mama avea o prietenă foarte bună care scria versuri, o fire mai artistică. Tot timpul se semna cu șapte după orice scria, iar când mama era gravidă cu mine îi zicea că abia așteaptă să nască și că o s-o ajute să aibă grijă de mine. Dar a murit într-un accident de mașină înainte să mă nasc.

Povestea asta am aflat-o de la mama după vreo trei ani de când foloseam numele de scenă Șapte. A fost wow. Pe lângă asta, e cifra mea norocoasă, sunt născut pe șapte septembrie. Ai mei sunt căsătoriți tot pe un șapte. Prima chirie în București a fost la etajul șapte. Acum tot la șapte stau, dar nu intenționat. S-a tot nimerit.

Majoritatea conținutului tău vizual e semnat Freelook, iar multe mixuri și masterizări sunt făcute de Fxne, care se ocupă mult și de Ian & Azteca, dar e de la nopartyboys. Cu toate astea, tu ai un canal personal pe care postezi. Care e relația ta cu Ocult Records?
Tot conținutul vizual e semnat de Freelook. Fxne mi-a mixat și masterizat toate piesele, iar cu băieții de la Ocult mă știu de la început. Avem o relație bună de prietenie, pe lângă cea artistică.

Poți să-mi spui cine-i în Nopartyboys și Ocult?
Nu pot să dau din casă, scuze. Avem chestia asta în care suntem toți peste tot, dar nu știe nimeni care pe unde e. În afară de câteva nume sonore per crew, sunt puști care fac parte din ele și au patru, cinci mii de vizualizări pe YouTube, dar nu știe nimeni că au legătură cu noi.

Primul tău upload pe YouTube a fost „Hingherii”, pe 3 august 2018. Rapid, pe 5 septembrie, a apărut remixul, în colaborare cu Ian. Cum s-a întâmplat asta?
L-a spart piesa și a zis că vrea să dea și el pe ea și a rupt-o. De la 22k views la 400k. Remixul a bubuit odată cu Ian, era perioada-n care se formase deja o cultură pentru Ian și Azteca, erau on the come up.

Eu te-am descoperit la final de 2017, pe piesa lui thetrapman, „NOPARTYBOYS” ft. Nane. Cum s-a legat colaborarea asta?
Trapman a venit la noi în zonă. Eu cu Freelook, Fxne și Nane suntem cam din aceeași zonă. Sunt maximum 40 de kilometri între noi. Trapman a venit la Freelook acasă, a luat microfonul și a dat. Eu mi-am tras strofa la București, iar după câteva zile am filmat videoclipul.

Au urmat „$cumpete” sau „Ora 3”. Începeai să-ți definești un stil?
Pentru mine alea-s piese vechi, pot să zic că „Ora 3” e pe un flm anume. Mi-am dat seama că am un stil oarecum diferit, caut un beat acustic și-ncerc să cânt pe el. N-am neapărat o direcție. Pe canalul meu sunt două piese pe un film, urmate de alte două pe complet alt film.

În februarie, anul trecut, „Stoopid” a avut opt mii de vizualizări. La o lună distanță i-ai făcut videoclipul, care a strâns 33k. Imaginea contează?
Cel mai mult. Nu doar în muzică. În orice. Imaginea vinde produsul, indiferent de calitatea lui.

Atunci care sunt diferențele dintre Șapte și Mihai?

Dar, ca om, sunt destul de departe de imaginea lui Șapte. Sunt mulți artiști mari care nu fac tot ceea ce cântă. Dacă pici în vreo extremă d-asta și-ți trăiești pe bune toate versurile, începi să confunzi personajul cu viața reală și nu-i OK. Sunt ferm convins că ăștia mari din State nu și-o dau constant. Sau, mă rog, cel puțin și-o dau controlat. Au totuși turnee imense de susținut, sigur au un stil de viață relativ sănătos.

Au urmat piese cu artiști precum Nane, Keed, Oscar. Dar freestyle-ul „milsugi”, fără colaborări, a făcut milionul pe YouTube. Povestește-mi.
Mergeam la un prieten acasă care avea microfon și placă de sunet și ascultam piesa „Up Like An Insomniac” a lui XXXTentacion și m-am gândit să mă prostesc și eu pe beatul ăla. A durat 40 de minute, nici nu l-am mixat. Pe la 12 noaptea i l-am trimis lui Freelook, să-i dăm drumul. Freelook a făcut artwork-ul și piesa a ieșit. E primul meu milion. Mai urmează.

Ai crede că piesa „Masca jos” e un tribut al celebrei „Mask off” de la Future, dar de fapt are estetică și sound mai apropiate de scarlxrd. Ce artiști și ce anume în general te inspiră?
Nu pot să țip ca scarlxrd, dar mi-ar plăcea. Ăștia m-au spart mereu, scarlxrd, Ski Mask The Slump God și XXXTentacion. Totul mai distorsionat, mai raw. De cele mai multe ori, sunt inspirat de lucruri trăite, văzute ori imaginate. Pot să scriu că intru peste cineva-n casă, chit că nu fac asta. E o manifestare inofensivă prin muzică. Nu trebuie să stai să te gândești la ce zice lumea, dacă e sau nu true. Nu contează.

Atâta timp cât tu ești capabil să transmiți emoție, să bagi omu’-n filmu’ ălă când te ascultă, faci bine ce faci. Asta contează. Apropo, pentru copiii care citesc articolul ăsta: nu luați de bun tot ce auziți pe piese, în general. Eu am foarte multe cu și despre droguri, dar n-aș vrea să se apuce vreun copil de ele din cauza asta.

Ai o piesă bilingvă, „OtraVez”, cu Simiz, care n-a mers deloc rău. Povestește-mi despre cum s-a ajuns la colaborare și despre Simiz.
Eram la București și Fxne mă învățase să trag singur, gen „apeși aici, aici și aici și dai REC”, ca la proști. Simiz are piese mai cântate de fel, dar acum a dat bars, bars, bars. A venit pe la mine, am pus beatul și m-am gândit să dau eu patru măsuri, el patru, eu opt, el opt. În noaptea aia am tras-o, iar Fxne a mixat-o când s-a întors în București. Apoi am filmat și aia a fost. Iar Simiz e tare rău de tot. Poate să cânte la rece, atinge bine notele. Dacă o să-i bubuie la nivel internațional o piesă în spaniolă, o să facă mai mulți bani decât toată industria muzicală românească la un loc.

Pe mine piesa „PULS” m-a convins că încerci și altceva pe scena asta. Versul e trap, dar compoziția e electro/bass house. De unde până unde?

Și acum îi ascult. Muzica lor de atunci era ceva wow pentru România, șmecheri rău de tot. Cred că atunci când îmi vine random în minte vreo linie melodică, de la Animal X mi se trage. Pentru mine erau the shit. Mulți dau shout-out la câte un rapper în interviuri, eu vreau să dau shout-out la Animal X.

E și interesant că o piesă de genul ăsta se duce și la oameni care nu mă ascultă de regulă. În fine, am două sounduri principale – ăla raw, de la Ski Mask la Scarlxrd, combinat cu XXX cumva, și ăsta electro. Cred că le-am definit, da. Am tras foarte mult. Orice artist își definește soundul trăgând piese.

Și tot electro e și piesa „BOB”, cu Azteca. Mi se pare un fel de Șuie Paparude…
Combinat cu ROA, cum zicea cineva în comentarii. Piesa am tras-o anul trecut, prin august, la un prieten, în aceeași perioadă cu „milsugi”. Știam că-i mare piesa, chit că eram singur pe ea, simțeam că e foarte bună. După un concert pe litoral cu Ian și Azteca, la întoarcere puneam toți piese trase și despre asta Azteca a glumit zicând că-i beat de Kazi Ploae. Dup-aia a zis: „Mamă, coaie, vreau și io să mă bag”. Am ajuns pe la șase dimineața în București, iar în seara aia, după ce m-am trezit, aveam deja pe mail strofa lui. A mâncat-o, efectiv. Cred c-a fost primul lucru pe care l-a făcut când s-a trezit.

Apropo de Șuie și alte trupe din afara zonei tale. Au apărut colaborări neașteptate în muzica românească – Ruby ft. Costi Ioniță & Florin Salam, Lino ft. Jador. Mai contează granițele între genuri? Te-ai băga la o colaborare cu Bean MC sau cu Delia?
Cu Bean sau Delia, clar. Sunt deschis la multe. Nu, nu cred că mai contează granițele între genuri. Muzica e muzică.

Ai un interviu la corporația de trapperi, iar ultima întrebare e decisivă și sună cam așa: „Unde te vezi peste cinci ani?”. Cum răspunzi?
Am făcut psihologie, unde am avut și cursuri de HR, aș putea lucra în domeniu, dac-aș vrea. Întrebarea asta sugerează că jobul e de căcat. E o întrebare lame. Profii tineri din facultate ne spuneau că dacă primim întrebarea asta, putem părăsi interviul. Dacă mergi într-un loc serios, n-o să te întrebe nimeni asta.