Am fost la Tabăra lui Selly ca să văd cum a ajuns un film românesc să bată la bani noul Spider-Man

5GANG închide cooperativa, dar nu înainte de-a lansa un film. A făcut-o la final de 2021. Eu am apucat să-l văd abia acum. Iată, diferența între generații își spune cuvântul. Filmul se numește Tabăra, îl are-n frunte pe Selly, e regizat de Vali Dobrogeanu (își mai aduce cineva aminte de vremurile când făcea caterinci bune la Rezumatul Zilei?) și premiat cu nota 2,7 pe IMDb, a rupt gura târgului și a devenit cel mai vizionat film din România, după weekendul lansării. 

65 de mii de oameni au mers să vadă filmul influencerilor români în acel weekend, mai mulți decât au fost la Matrix sau noul Spider-Man. Ăsta a fost motivul pentru care, după doi ani de pandemie în care n-am mai pus piciorul într-un cinematograf, am renunțat la frica de Covid și m-am dus să aflu care-i treaba cu hype-ul și cui îi mai pasă de Selly. Nici măcar n-am văzut trailerul înainte.

Nu-i prima oară când youtuberul se bucură de un astfel de record – în 2019, 5GANG: Un altfel de Crăciun, regizat de Matei Dima (BRomania), a devenit cea mai populară comedie românească din 1995 încoace. Practic, a bătut toate recordurile de spectatori înregistrate în ultimii 24 de ani de un film românesc la intrarea pe piață. 

E clar, Selly încă transformă-n aur producțiile autohtone, iar puștii români încă se dau în vânt după trap, Dorian Popa și clișeele americănești din filmele cu adolescenți. Dar lucrurile nu se opresc aici, pentru că totul vine cu un twist – nu e doar o comedie simplistă, ci vrea să aibă și un rol educațional. Voi ajunge și acolo. Și, da, sunt niște spoilere mai jos, ca să nu zici că nu ți-a spus nimeni. 

Tabăra e plin de influenceri, de la BRomania (care e şi producător), Dorian Popa, fraţii Munteanu, Angel Popescu, Nadd Hu, Costi Max (golanul Carafă din filmul trecut) și Cezara Cristescu la Smaranda Știrbu, iubita lui Selly din viața reală, dar și din film. Toată lumea se joacă pe sine, cu numele real, chiar dacă interpretează un rol.

Acțiunea-i simplă. Tinerii au fost trimiși de părinți într-o tabără specială, care să-i ajute să scape de dependența de tehnologie. Aici lucrurile devin dubioase pe partea de actorie, pentru că mare parte dintre angajați par teleghidați și lipsiți de viață. Excepție fac instructorul care le ține lecții despre cum telefonul e „Diavolul din pantaloni” și Mia, psiholoaga interpretată de Mădălina Bellariu Ion, care pare dubios de okay. Personajul ei e însă lipsit de orice formă de profesionalism, dacă e s-o compari c-un terapeut pe bune. 

Despre prietenie între fete și băieți nu poate fi vorba, pentru că te afli pe teritoriul adolescenței, când șicanările și schimbul de replici acide sunt la ordinea zilei. Atitudinea persistă chiar și între reprezentantele genului feminin, care par și ele împărțite între soft mean girls și fetele cuminți. Desigur, regizorul le ajută cu replici ușor sexuale, dedicate celor peste 14 ani. Spre exemplu, Cezara și acolitele ei își fac selfie cu un papuc, când Dia le întreabă „Sunteți bine, fetelor?”. Cezara vine cu replica cheie: „Țin să vă anunț că trebuie să vă mențineți încheietura mâinii încălzită”. Mhmm.

În colțul masculin, singurul personaj care pare că are ceva treabă cu actoria este Rafael, un puști de zece ani interpretat de David Dobrincu, fratele lui Sebastian Dobrincu, cel mai tânăr milionar din Silicon Valley (știi vorba „are mama doi băieți?”). Rafael e un bully de mare clasă, care i-a pus rapid la punct pe ceilalți băieți mai mari, cu schemele lui de karate, dar are și fler de cuceritor și face glume de genul „pachețelul meu de primăvară” către Nadia (care are origini asiatice), nu fără ca ea să-i spună că e rasist. Pentru că, da, fix asta ar face un copil de zece ani.

Povestea e completată cu relația dintre Selly și Smără, certați pentru că el a uitat de ziua ei, cât și de încercările repetate și disperate ale lui de a o împăca. La un moment dat, îi spune Diei că „o dă afară din 5GANG”, dacă nu se mută de pe scaun și îl lasă să stea lângă gagică-sa. Mi-ar fi plăcut să văd fix filmul ăsta regizat de o femeie.

Nu lipsesc nici Pic și Poc, adică BRomania și Vali, în rolurile a doi polițiști complet idioți, care-l iau în brigadă și pe Costi Max (Carafă) să-l infiltreze printre copii pentru a strânge dovezi că se întâmplă ceva cu adevărat dubios în tabără. N-o să mint, interacțiunea dintre ăștia trei m-a făcut să râd. Filmul nu e film 5GANG fără Dorian Popa, așa că apare pentru 30 de secunde, complet random, camuflat, fără nicio legătură cu nimic, distruge complet o încăpere, apoi pleacă. Click zice că și-ar fi luat cinci mii de euro pentru scena asta. 

Am intrat în sala de cinema pe întuneric, când începuseră deja trailerele, dar la final am văzut și cine erau oamenii care s-au distrat la film – copii veniți cu părinții, dar și adolescenți de până-n 15 ani. 

Lucrurile stau așa – Vali, băiat creativ și deștept, a făcut un film cu glume proaste, ușor sexiste, preluate de la americani, și a adus laolaltă influenceri pe val, iar succesul a fost garantat. Dincolo de context, personajele n-au cum să nu prindă la categoria de vârstă de mai sus, pentru că se comportă imatur și sunt fierți pe social media.

Da, poate nu mai are nimeni nevoie de discuții apăsătoare și profunde, dar parcă nici nu e okay să promovezi la nesfârșit aceleași stereotipuri și clișee obosite, în care orice replică sau gest deplasat e privit „ca o glumă”. Mă gândesc așa: dacă filmul ăsta a vrut să aibă un rol educativ în esența lui, oare n-ar fi reușit mai mult dacă ar fi încercat să fie măcar un pic autentic?

Cum targetul este format din minori, filmul vorbește despre cum tehnologia în exces e nocivă, dar și despre importanța educației. Spre exemplu, Smără, după o discuție cu psiholoaga taberei, se întoarce complet schimbată și îi spune lui Selly cum „a trecut peste relație”, iar acum se va concentra pe școală. Tabăra mai pune o întrebare interesantă – câtă responsabilitate au influencerii față de publicul lor tânăr? Stă în puterea lor să schimbe ceva, trebuie să facă asta?

Psiholoaga asta încerca să obțină – să-i spele pe toți pe creier, astfel încât cei mici să afle doar lucruri constructive și utile de la ei. Selly ține un discurs despre cum e „dreptul fiecăruia să facă ce vrea”, drama este evitată, iar când i se mulțumește pentru că i-a salvat pe toți, el spune ceva foarte deștept, unde mi-a plăcut ironia fină: „Mulțumită mie și domnilor polițiști, țara asta va rămâne așa cum e, mediocră”. 

Partea asta de final se adresează și părinților, deoarece când influencerul vorbește cu Rafael despre mama lui (hai că aici nu-ți mai dau spoiler), îi povestește cum părinții vor mereu să-și protejeze copiii să nu facă greșelile pe care ei le-au făcut și de asta pot fi uneori exagerați, dar că treaba asta nu iese mereu bine. Se aude acolo în spate la tați și mame?

Poate dacă aș fi fost copil și fană Selly, când l-aș fi auzit cum vorbește despre educație și viață și internet, ar fi mișcat ceva în mine – aaa, dacă până și Selly zice asta, atunci poate e bine să nu mai stau toata ziua pe telefon, nu? Un pic ironic dacă stai să te gândești că influenceri ca Selly au căpătat faimă tocmai datorită unor puștani care nu se dezlipesc niciodată de smartphone. 

Cert e că la vârsta mea performanța filmului a fost că nu m-a plictisit teribil, ba chiar nici n-am simțit când au trecut cele 81 de minute. A fost o experiență light și ușor fun, exact ca întreaga acțiune.

Selly i-a flancat elegant pe critici când i-a mărturisit lui Petrișor Obae că „e foarte greu ca un film cu el să fie apreciat de critici, având în vedere că nu este actor”, dar și că „90 la sută din distribuție nu are pregătire de actorie”. Păi, dacă el recunoaște asta, ce sens mai are să te obosești să zici cât de prost joacă? 

Uite însă că treaba asta cu non-actorii are și o parte bună – Smără, iubita influencerului, studentă în anul doi la Medicină, a hotărât să-și doneze profitul din Tabăra către fundația filantropică Metropolis, patronată de Codin Maticiuc, fundație care se ocupă de ceva vreme de renovarea spitalelor publice din bani privați. Un gest frumos, jos pălăria.

Selly a făcut și un video cu „greșeli din film”. Așa am aflat că s-a filmat în Snagov, într-un fost complex turistic de pe vremea lui Ceaușescu, iar, cu două săptămâni înainte de filmări, echipa a schimbat complet locația și a construit decorurile de la zero. Tabăra a costat 450 de mii de euro, dar Selly subliniază cât de scump e să faci un film și cât de mult costă totul, de la oameni la echipamente. Deci, continuă el, nu se va îmbogăți peste noapte din succesul filmului, iar dacă ar fi să se implice într-un astfel de proiect doar pentru profit, nu l-ar mai face. 

Selly e primul care să spună că nu consideră Tabăra vreo capodoperă, dar în mod cert e mai bun „ca primul film” pentru că, în primul rând, ca imagine, arată ca unul. Lista de greșeli continuă cu scurte obsesii ale lui legate de părul său, dar și că „n-a vrut s-o marginalizeze pe Dia” cu replicile sale de bully din film sau că replica cu „încheietura mâinii încălzită” este „super utilă, să-ți dai seama câți copii de sub zece ani se uită la filmul tău”, deoarece vor râde doar cei peste vârsta asta, „știi ce zic?” 

O să mai zică unii și că fac reclamă în film la un supermarket. Selly are un răspuns și aici, dar tot așa, pe asumare și caterincă, cu versurile lui YNY Sebi din piesa „Tabăra”, de pe coloana sonoră a producției: „Mă duce capul să fac bani / M-a făcut tata campion”.

Până la urmă, filmul e ce e și nu încearcă să pară altfel. Formula de succes a fost atinsă – trapperi, influenceri, glumițe superficiale (vezi replica lui Gami către Selly: „Da, șefule, ce vrei să fac, să nu-mi mai cumpere ai mei BMWeu că ești tu nebun?”), ceva twist, ceva mesaj și totul filmat blană, cu lumina aia bună și camerele alea de Hollywood. 

Ar mai fi o chestie: dacă vrei să judeci sau să comentezi filmul, cel mai bine ar fi să te duci să-l vezi și să nu-ți dai cu părerea de pe margine, doar pentru că e un film nou cu Selly, știi ce zic?