keed c
În bucătăria lui Keed. Imagini VICE

Mi-a gătit Keed și am văzut în sfârșit care-i legătura dintre trap și „Chefi la cuțite”

Șatra BENZ a devenit oficial Șatra Bulz.

Al nouălea sezon de Chefi la cuțite s-a terminat pe 16 iunie și-a reușit să facă ce se tot chinuie emisiunile din România de ceva ani: a convins tinerii să deschidă televizorul și nu doar pentru Netflix. Odată cu emisiunea asta, românii au început să așeze până și sandvișurile mai frumos în farfurie ca să le iasă plating-ul, să se certe pe rasism și pe cine merita să câștige și să se întrebe ce naiba sunt trufele alea și de ce-s așa scumpe.  

Publicitate

Formula clasică e cu chefii Sorin Bontea, Florin Dumitrescu și Scărlătescu și fiecare are câte o echipă: verde, albastră sau mov. Favorita, din ce-am văzut, a fost a lui Dumitrescu. Oamenii au fost tare carismatici, cu experiență și uniți. Aveau chiar un fel de imn și încă se mai văd să gătească împreună. În echipa albastră a fost și Keed (32 de ani), adică Bogdan David Ioniță, de care ai mai auzit cu ocazia Șatra B.E.N.Z

Părinții lui au vrut să fie doctor sau avocat, a ajuns trapper și bucătar. După multe concerte cu Șatra B.E.N.Z, din lipsă de experiențe și senzații în pandemie, a început să gătească și să se pregătească pentru Chefi la cuțite. Și-n emisiune, și pe scenă, Keed a fost constant. Ca un titirez. A fugit dintr-o parte în alta, a tăiat, gătit, cântat, glumit. Dacă te întrebi care e legătura între trap și gătit, să știi că asta am vrut și eu să aflu. 

Keed gateste pentru VICE (6).jpg

Keed gătește bulz

Așa că am dat-o pe șmecherie și am zis să fim și noi odată ca oamenii ăia de la emisiune și să-i dăm un test, să reinterpreteze un dish românesc. Sau cum spunem noi pământenii: un fel de mâncare. A ales bulzul și cum mama sigur nu pune trufe în mămăligă aș zice că reinterpretarea e bifată. Poate că eu nu mă pricep să zic cuvinte fandosite și legate de bucătărie ca chefii de la televizor, dar spun doar că a ieșit atât de bun încât te face să cânți de plăcere.

Publicitate
Keed gateste pentru VICE (4).jpg

Autoarea și bulzul lui Keed

Șatra B.E.N.Z oficial a devenit Șatra Bulz. Și cât așteptam să facă nebunia asta din farfurie, am zis să-i pun lui Keed și câteva întrebări despre emisiune, cu ce trapperi seamănă chefii și dacă pune prima oară laptele sau cerealele.

VICE: Cum ai descrie experiența Chefi la cuțite?
Keed:
Revelatoare. A fost ceva care m-a schimbat și m-a făcut să evoluez din orice punct de vedere. 

Cum ai decis să te înscrii la emisiune?
Știu emisiunea de la primul sezon, când avea alt format și era pe alt post de televiziune. În timp ce mă uitam la ea, simțeam și trăiam niște lucruri. Ca și cum eram acolo. După ce m-am înscris la emisiune, am început să mă pregătesc. Nu m-am dus cu mâinile în buzunar pe motiv că-mi place să fac ochiuri acasă. Ci am luat fiecare proteină în parte, am gătit, am învățat să fac garnituri, câteva sosuri. Zici că eram în cantonament și când am ajuns la emisiune am intrat în turneu. 

Cât ai muncit în Danemarca și Anglia ce-ți găteai?
După ce am mâncat sandvișuri trei luni, i-am cerut rețete mamei și mă mai uitam pe internet. Dar atunci era cam slab pe partea asta, nu prea găseai chestii. Emisiunile chefilor au dus gastronomia și bucătăria românească la alt nivel. Au influențat mulți oameni să-și dorească să gătească mai bine. 

Publicitate

Cel mai mare fail în bucătărie?
Am uitat niște ouă la fiert la un moment dat. Când m-am întors, erau negre și sparte, ieșea gălbenușul din ele. Ibricul era ars, fum în toată casa. Dar cred că și cei mai mari chefi din lume mai greșesc uneori. Dacă nu dai fail, nu evoluezi. Eu mereu am avut ideea că ar trebui să respecți mâncarea, să fii puțin atent. Să fii cu ea ca cu o femeie. 

De ce fel de mâncare nu te-ai atinge niciodată?
Cred că de balut, e un ou de gâscă sau găină cu un embrion aproape dezvoltat în interior. Poate dacă aș fi obligat, dar nu știu. N-aș putea niciodată să mănânc vietăți vii, care respiră și se mișcă. 

Dar dacă ai fi nevoit să mănânci doar un lucru toată viața, care ar fi ăla?
Dacă nu m-ar răni sau împinge spre moarte, ciocolata. 

Ce experimente dubioase ai făcut în bucătărie?
Cartofi prăjiți cu înghețată, brânză cu ciorbă, dar astea sunt lucruri care se mai mănâncă. Uneori nu aveam mâncare în casă sau nu aveam bani. Dacă aveam două picioare de scaun și niște margarină cu puțin mucegai pe ea rezolvam. Dădeam picioarele de scaun prin răzătoare, le perpeleam puțin, îl băgam la subraț să-i dau moisture și puneam margarina pe deasupra. Că mucegaiul e nobil. Am mâncat și chestii pe care știam că n-ar fi ok să le mănânc, dar eram curios să văd ce gusturi, texturi ies. Chestii care m-au făcut să vomit, să scuip, arsuri, bube pe la gură. Sunt o fire foarte curioasă. 

Publicitate
Keed gateste pentru VICE (7).jpg

Mmmmbuuulz

Ce n-ai suporta să vezi la un om care gătește? Un fel de blasfemie în bucătărie.
Pentru mine nu contează cum faci mâncarea, dacă ai scos vita la 57 de grade sau doar ai pus degetul pe ea și-ai crezut că e gata. Contează experiența ta cu mâncarea. Dacă te face să-ți închizi ochii, să te dai peste cap. Dacă ție îți plac pastele carbonara cu smântână e treaba ta. În Italia n-ai voie și eu nu le fac așa. Dar nu e despre mine. Dacă ție îți place un fel de mâncare făcut nu știu cum, contează ca tu să te simți bine. 

Și care-i pentru tine cel mai mare comfort food?
Sunt o persoană care mănâncă pe sistem nervos și am perioade cu fast-food-ul. Unele cu ramen, altele cu sushi sau pizza. Dar cred că o porție de cartofi prăjiți cu brânză și mujdei intră oricând. Chit că ești depresiv sau fericit, cartofii prăjiți sunt sfinți. Pe mine, când am momente de nervi, mă duc să gătesc că mă calmează. Ca să nu încep să țip și să fiu nervos, mă duc în bucătărie, iau o tigaie și încep. Cum fac unii oameni cu hainele, așa sunt eu cu ingredientele. Când sunt foarte nervos, îmi cumpăr alimente scumpe ca să mă răsfăț. Pentru că merit. 

Cum e Keed ca trapper și Keed ca bucătar?
Nu cred că sunt mari diferențe. Cred că și pe scenă, și-n bucătărie sunt foarte dinamic. Ăsta a fost unul dintre avantajele mele în emisiune, că mă mișc foarte repede, nu-mi place să stau, mai ales dacă sunt sub presiunea timpului. Iar pe scenă sar, interacționez cu publicul. 

Publicitate

Prima dată când am urcat pe o scenă, aveam gelatină în loc de oase. Nu puteam să respir, aveam un gol în stomac. Aceeași senzație pe care am avut-o de fiecare dată când am mers la jurizare la Chefi la cuțite. Aproape mă înecam la fiecare cuvânt. 

A crescut media vârstei oamenilor care te urmăresc. Crezi că o să înceapă să-ți vină boomeri la concerte?
Cred că hype-ul pe care l-am avut la Chefi la cuțite o să aducă oameni și din alte categorii către muzica mea. Doar ce s-a terminat emisiunea, urmează să lansez muzică în curând. Sper să văd și oameni din alte categorii de vârstă în fața scenei. 

Dacă ar fi să descrii industria muzicii trap printr-un fel de mâncare?
Ar trebui să fie ceva guilty pleasure, ceva greu care să te facă să te simți vinovat. O mâncare slow cooked, poate un pulled pork sau un Philly cheesesteak. Pentru că oamenii ajung mai greu să înțeleagă și să aprecieze muzica trap pentru ce este ea. Și ca să mănânci ceva foarte bun, trebuie să aștepți. 

Dacă ar fi să-i asemeni pe chefii de la emisiune cu trapperi sau rapperi, care ar fi care?
Chef Scărlătescu ar fi Tataee. Deși Tataee e mai business man și mai picky, dar acolo m-a dus cu gândul. Pe Florin Dumitrescu îl asociez cu Solomon. Iar pe Bontea cu al vostru, Keed. Ai văzut cum râde? I se face gura ca la Joker. Pentru mine personajul înseamnă mai multe decât își poate închipui publicul meu. Face parte din mine. 

Publicitate

Hai să vedem la ce gusturi te duce muzica. Eu-ți zic o melodie, tu-mi zici un fel de mâncare. Ce-ar fi Șatra BENZ - „Adidașii”?
Gogoși cu umplutură de ciocolată și cremă de căpșuni peste. Și bomboane din alea de pe colivă. 

Florin Salam - „Zâna Zânelor”?
Când mă matrafoxez, am două manele pe care le ascult. Asta și am uitat care era aialaltă. Dar nu-ți zic un fel de mâncare. Mai degrabă whiskey. Mult, mult. Cu gheață și aproape sec. Eventual și niște covrigei și pufuleți lângă. Dar dacă vrei fel de mâncare, atunci sarmale. Că-s de nuntă. 

Nicu Paleru - „Eu beau vinu’ cu borcanu’”?
Pui la rotisor.

Ruby - „Stinge lumina”?
Tort de ciocolată cu frișcă și cireșe.

Ian & Azteca - „Bag un blunt”?
Negresă. 

AlbertNBN - „Beto”?
Vită cu foie gras. 

Mirabela Dauer - „Fotoliul din odaie”?
Comfort food. Lava cake cu înghețată cu fistic și zmeură.  

Hai să punem capăt și unor dezbateri din mediul public. Ce se pune prima dată, laptele sau cerealele?
Dacă pui laptele primul ești terminat pe viață. Nu mai ai dreptul să trăiești. Îți dau block, poți să fii și mama. Ce faci? Pui laptele și după pui cerealele și apeși cu lingura să intre în lapte? O să mă urască jumătate de țară, dar nu există așa ceva. De-aia se numesc cereale cu lapte, că cerealele sunt primele. Și gagică-mea pune prima oară laptele. 

Publicitate

Ketchup pe cartofi sau lângă?
Întotdeauna peste. Să se facă acolo, să se mozolească. Dar aici e strict vorba de preferință, nu ca la dezbatarea cu laptele și cerealele. Dacă bagi cartoful în ketchup e un gust anume, dacă pui ketchup pe deasupra cartofilor calzi și lași două minute să intre în compoziția lor, e alt gust. 

Pireu sau piure?
Bucătarul de casă din mine crescut până la zece ani cu mâncare de la bunica zice pireu. Chef-ul din mine ar zice piure

La Twix ce mănânci prima oară: batonul stâng sau drept?
What the fuck. Nu mănânci nici din stângul, nici din dreptul. Mănânci din amândouă. Și-l țin în ambalaj ca să nu se topească și să nu mă murdăresc. Noaptea când mă trezesc din somn și mănânc ciocolată iau o gură și o pun pe noptieră. Și tot așa. Mâncarea trebuie savurată, să fie o experiență. 

Dacă Keed n-ar cânta și n-ar găti, ce-ar face?
Fotbal. Pentru că asta a fost prima mea dragoste. Și Lego. Dar nu știu exact, orice lucru care mi-a plăcut și în care m-am implicat, am învățat să mă pricep la el. 

Dacă oamenii vor să guste din mâncarea gătită de tine, cum pot face asta?
Pot să mă cheme să le gătesc în privat. Încă n-am dat drumul oficial la asta, dar o voi face. Mă suni, îmi scrii și îmi zici ce vrei să mănânci. Îți zic un preț și vezi dacă accepți sau nu. Probabil voi mai face și evenimente mai mari. Vreau să încep să experimentez diferite lucruri. Poate ajung și la nunți.

Alexa Bejinariu a fost implicată în organizații studențești, iar din 2018 scrie la VICE despre educație și cultură. O găsești pe Facebook, Instagram sau blog.