Pașii prin care să nu te simți ca ultimul fraier după o despărțire în care ți s-au dat papucii

De obicei sunt două roluri de jucat într-o despărțire (asta dacă nu ești poli, în cazul în care s-ar putea să fie mai multe roluri) - persoana care se desparte și persoana care e părăsită. 

Nu există niciun dubiu că să închei o relație e greu fiindcă vine la pachet cu vinovăție, rușine și frică. Dar hai să fim sinceri, dintre cele două opțiuni, cei care inițiază despărțirea sunt norocoșii care au avut săptămâni la dispoziție să se pregătească pentru marele final. Nu sunt cei care au de-a face cu șocul sau rușinea că cineva pe care poate iubești îți spune că s-a terminat.

Să ți se dea papucii e cel mai nașpa lucru. Poate să vină într-un moment neașteptat. Sau poate că te aștepți la asta și te ia cu amețeală de fiecare dată când partenerul/a îți sugerează să ieșiți la cafea sau la o plimbare într-un loc necunoscut. Oricare ar fi motivul sau modalitatea în care se petrece, să descoperi că cineva crede că e nașpa să fie într-o relație cu tine nu e niciodată un sentiment plăcut. 

Fie că ți s-a mai întâmplat sau nu, nu strică niciodată să te pregătești pentru momentele când ți se vor da papucii. Să-ți pui puțin în ordine gândurile despre cum să te comporți este o modalitate bună ca să nu sfârșești arătând ca un mare fraier.

Ăsta e sfatul numărul unu cu un scop. Alcoolul și conversațiile intense emoțional nu merg mână în mână. Deci, dacă te gândești că urmează ghilotina, nu te îmbăta înainte, iar dacă vorbiți într-un bar și începe discuția despre despărțire, nu goli pahare ca să faci față mai bine veștii. Vei regreta asta a doua zi de dimineață când te trezești fără partener și cu o mahmureală de zile mari. 

O regulă simplă pe care ai spera că majoritatea oamenilor ar urma-o oricum, dar nu țipa. Mai ales în public. Și asta nu înseamnă că trebuie să-ți ascunzi reacția - poate că plângi sau spui niște cuvinte dureroase și asta e ok, dar dacă nu cumva citești articolul ăsta în laboratorul de informatică din școala generală, ai trecut demult de vârsta la care era acceptabil să țipi. 

Să urli la cineva când încearcă să se despartă de tine este o cale simplă prin care îi demonstrezi persoanei care te părăsește că are de ce să fie fericită. Iar tu vei arăta ca o/un nesimțit/ă în final. 

Dintr-un vibe similar cu ce am zis mai sus. Este despre a te proteja pe tine la fel de mult cum este despre a nu pune nici cealaltă persoană printr-un chin dureros. 

Să implori partenerul să dea relației încă o șansă sau să rămâneți împreună poate fi un pic jalnic. Oricât ar părea mai ușor să fii de partea cealaltă, persoana respectivă s-a gândit înainte să ia decizia și să implori ca să-și schimbe părerea cel mai probabil nu va funcționa pe moment sau pe termen lung. Nu ai nevoie să fii cu cineva care nu vrea să fie cu tine. Acceptă și mergi mai departe. 

Poate că am menționat că nu vrei să pari patetic, dar patetic e mai bine decât să încerci și să nu reușești să pari cool. Nimeni nu câștigă într-o despărțire, este o idee arhaică rezervată pentru comediile romantice din anii 2000. 

Când depui efort în plus ca să pară că nu-ți pasă sau că ești șmecher, cu lovituri sub centură și privirea goală, nu faci decât să-ți oferi mai multe șanse să te faci de rușine sau să pornești o ceartă. 

Chiar dacă te-am sfătuit să nu urli, să nu implori sau să încerci să pari cool, astea sunt numai o parte mică din ce vreau să-ți transmit. Nu-ți spun să nu-ți arăți deloc sentimentele - de fapt, acum e momentul să o faci.

Spune-ți oful cât sunteți față în față ca să nu ajungi să petreci ore, zile și săptămâni cu resentimente, fiindcă nu i-ai spus cum te simți. 

Și ține minte că el/ea a început conversația, deci poți să fii sincer/ă cu persoana care te-a făcut să te simți rănit/ă. Are sens că ești trist, confuz sau frustrat și e în regulă să-i spui asta. Nu e nimic în neregulă nici dacă ești furios, ci ceea ce faci cu acea furie contează. 

Dacă e ceva ce vrei să zici sau să faci cu disperare, cum ar fi să-ți iei hainele înapoi sau să anulezi biletele cumpărate când credeai că te iubește - așteaptă 48 de ore. Fie că lucrurile s-au terminat cu bine, fie că nu, spațiul ăsta va fi bun pentru amândoi. Chiar și mai bine dacă poți aștepta o săptămână întreagă sau două înainte să vorbiți din nou. 

Într-o lume ideală, ai fi putut deja să discuți lucrurile în persoană, dar nu se întâmplă mereu așa. Poate fi tentant după o despărțire să compilezi fiecare lucru care te-a făcut să suferi în relație într-un mesaj imens pe care să-l trimiți fostului/ei. Poate că se simte mult mai ușor să te eliberezi printr-un mesaj și poate fi chiar cathartic inițial, dar pregătește-te să nu primești răspunsul pe care-l aștepți. Scuzele, acceptarea vinei sau schimbarea părerii nu vor apărea.

Când oamenii suferă, au tendința să fie mai impulsivi - iar ca o generație crescută online, internetul este mediul nostru principal pentru impulsuri. Există un lucru numit efectul toxic de dezinhibare online, un fenomen dovedit în care oamenii spun online lucrurile pe care nu le-ar spune în persoană. 

Dar oricât de protejat te simți de micile ecrane, ține minte că impactul lucrurilor pe care le spui este același. Deci păstrează-ți gândurile și sentimentele departe de internet momentan. 

Nu e deloc transparent să postezi despre despărțire ca să încerci și să pară că nu-ți pasă câtuși de puțin. 

Mai rău, să postezi ceva emoțional despre cum ți s-a frânt inima este o tragedie care abia așteaptă să se întâmple. Capturile de ecran vor ajunge în chat-uri despre care nici măcar n-aveai habar că există, iar mătușa fostului va comenta la o postare de-ale tale în care îți va spune că „ar trebui să ne lași băiatul în pace!!!”.

Poate că e timpul să repet că să te faci praf nu e o idee bună. Cu toții iubim o sticlă bună de alcool la momentul potrivit - dar ăsta nu e unul. Vei spune și vei face căcaturi stupide și vei petrece săptămâni întregi în care vei regreta că ți-ai sunat fostul/a de 32 de ori când te-ai făcut căcat. 

Să te culci cu prietenii lui, să-l bârfești, să postezi secrete sau poze intime - și ăsta e un imens NU. Sunt o femeie rea și am fost și eu tentată să-l seduc pe tatăl fostului ca să-i stric viața pentru totdeauna, dar realitatea e că răzbunarea e amară și urâtă. Dacă faci cu bună știință ceva ca să rănești pe cineva, du-te la terapie. 

Să cauți modalități ca să petreci timp cu fostul sau să fii văzut/ă de el, este un comportament care vine cel mai probabil dintr-o despărțire amiabilă - dar dacă speri că asta ți-l va aduce înapoi, mă tem că nu se va întâmpla. Decizia a fost luată. Nu-i îngreuna și mai mult situația și nu te pune nici pe tine într-o ipostază rușinoasă cumpărând o cafea de la localul de la el de la bloc în fiecare dimineață sau antrenându-te la aceeași sală. 

Dacă persoana nu te vrea, tu de ce a-i vrea-o? Lucrurile pot fi foarte confuze după o despărțire fiindcă uneori ajungi să simți chiar doliu, dar asta nu înseamnă că ar trebui să te întorci la el/ea. Este o greșeală pe care o fac multe persoane, inclusiv eu - să te gândești că „e trist și greu” și să confuzi asta cu „încă vreau să fiu cu acea persoană”. Dar ține minte că deja a luat decizia, deci trebuie să o crezi. Uită-ți fostul/a și deschide-te către oameni care chiar vor să fie cu tine. 

După o despărțire poți simți rușine, jenă, că nu meriți sau chiar că nu poți fi iubit/ă - așa că amintește-ți singur de lucrurile bune pe care le ai și spune-i creierului să tacă dracului din gură dacă începe cu gândurile nedorite. Nu uita că sunt oameni în viața ta care te iubesc, care țin la tine și că mereu ai fost mai mult decât relația ta. Investește în tine, în alte prietenii și alte părți din viața ta care te vor face din nou fericit/ă. 

Rachel Barker e scriitoare/producătoare la VICE NZ în Aotearoa.