„Vreau să învăț să omor”: Tabăra de antrenament pentru viitorii soldați ai Ucrainei

LVIV, Ucraina – „O să-ți pun un sac pe cap, o să te duc într-un beci și te las acolo. E inundat și plin de obstacole... și șobolani”, spune un antrenor ucrainean masiv cu numele de cod Charon. O să fie beznă. Obiectivul tău e să ieși. Fii pregătit să arunc cu grenade în tine.”

VICE World News se află în Everest, o tabără dintr-o locație ascunsă din vestul Ucrainei, niște antrenori cu nume de cod precum „Charon” și „Prophet” încearcă să îi pregătească psihologic pe tinerii ucraineni pentru ororile războiului.

Charon, care și-a ales pseudonimul de la luntrașul mitic grec care duce morții pe lumea cealaltă, își conduce recruții, individual, în beciul unei clădiri abandonate ca să vadă dacă sunt suficient de pregătiți să fie trimiși la război. Camerele și coridoarele clădirii sunt presărate cu rămășițe din era sovietică: cabluri, gunoaie, birouri vechi.

Charon – care nu ne-a dat numele din motive de siguranță – îi împinge pe cadeții legați la ochi, cu saci pe cap, printre obstacolele de pe holurile din beci. „Credeți-mă că rușii n-o să fie politicoși cu voi”, glumește el. Am fost și eu legat de mâini și mi s-a pus un sac în cap ca să înțeleg prin ce trec voluntarii ucraineni. După ce am fost condus prin pasaje întunecate, am fost abandonat pe o podea, cu mâinile și picioarele legate. Au aruncat un cuțit în preajmă, au stins lumina și mi-au scos sacul de pe cap. Misiunea: să mă eliberez de legături cu ajutorul cuțitului și să ies afară.

Dar nu se încheie aici. Fără niciun avertisment, instructorii încep să arunce grenade de antrenament pe hol. Cam la o secundă după ce auzi că o aruncă, se aude o bubuitură puternică și vezi o lumină orbitoare. Când se întâmplă asta, trebuie să te ghemuiești, să-ți acoperi urechile și să te uiți în altă parte. Dacă nu, urechile o să-ți țiuie și o să te doară.

Scopul acestor exerciții e să simuleze ororile războiului și să testeze capacitățile mintale ale recruților. Antrenamentul e bazat pe un program militar american specializat, a zis Charon, care antrenează zeci de cadeți în fiecare lună. Acest test psihologic se face doar în tabăra Everest și a fost implementat ca reacție la lacunele din cadrul programului de antrenament standard.

Au trecut trei luni de când a început invazia rusă în Ucraina. Cu fiecare zi care trece, e nevoie de tot mai mulți soldați care să-și apere țara. Volodimir Zelenski, președintele ucrainean, a zis că până la o sută de soldați sunt uciși zilnic în zona Donbas din estul Ucrainei. Alte câteva sute sunt răniți în fiecare zi. Dar soldații afectați psihologic nici măcar nu intră la numărătoare. O generație întreagă de ucraineni e marcată de traumele războiului. Cum timpul și resursele sunt limitate, centrele de antrenament îi învață pe civili să tragă cu pușca, dar nu și să gestioneze ororile unui război. Noul centru de antrenament vizitat de VICE World News a introdus un test de stres ca să-i filtreze pe cei care nu sunt pregătiți să lupte.

Și, după cum am descoperit și noi, nu e deloc ușor să te salvezi când ești legat la mâini, picioare și ochi într-un beci. „Unii dintre cadeții noștri încep să cânte, alții strigă, alții devin violenți și încep să lovească obstacolele”, a zis Charon. Poate dura ore în șir ca să scapi, dar instructorii nu sunt interesați doar dacă soldații scapă. Îi interesează dacă rezistă emoțional la test. Și nu toți reușesc.

„O persoană a făcut atac de panică și a trebuit să oprim exercițiul”, a zis Charon.

„Faptul că testul a eșuat ne arată că unele persoane n-ar rezista în haosul dintr-un război, cu mine și grenade care explodează peste tot”, a zis Charon. Iar într-o luptă, panica duce la eșec.

Soldații începători din Everest trec printr-un program intensiv de antrenament de 18 zile înainte să fie trimiși pe front. Soldații avansați sunt trimiși în armata ucraineană, iar alții în Forțele de Apărare Teritorială. Cei pe care instructorii îi consideră foarte buni sunt plasați într-un grup de elită și rămân la Everest ca să învețe anumite tactici speciale.

Everestul ține de Ministerul Ucrainean al Apărării, dar e condus și organizat de voluntari. Nazar, care avea o firmă de construcții înainte de război, a dezvoltat operațiunea în colaborare cu doi prieteni. În scurt timp, aveau în echipă foști soldați cu experiență, care abia așteptau să își împărtășească înțelepciunea cu soldați noi. Unul dintre instructorii din Everest și-a rănit coloana vertebrală în luptă și nu mai poate lupta pe front.

Necesitatea unei pregătiri psihologice devine foarte clară când examinezi ce li se întâmplă în război soldaților tineri și neexperimentați. VICE World News a vorbit cu Mykyta, un soldat care luptă în Donețk. Ne-a zis că șase dintre cei treizeci de bărbați din echipa lui nu pot face față stresului.

A povestit că toți sunt „tineri, cu vârste între 22 și 25 de ani, și știu despre război doar din filme”.

Mykyta, care nu ne-a dat numele întreg din motive de siguranță, a zis că aceștia sunt incapabili să lupte. „Când era liniște, totul era ok. Dar dacă auzeau că a murit cineva în zonă, se temeau că vor muri și ei, deci intrau în stare de șoc. Când au început luptele, erau blocați, efectiv.”

Comandantul lui Mykyta, un fost ofițer sovietic, a trimis cei șase soldați speriați departe de prima linie. „Sunt oricum inutili pe front. În loc să ne concentrăm pe inamic, trebuia să avem grijă de ei”, a zis Mykyta.

La Everest, cadeții fac sute de exerciții, de la tras cu arma la curățat de mine. Li se face și training pentru șerpi veninoși, pentru că aceștia sunt foarte răspândiți în pădurile din Ucraina. 

Cursurile specializate, precum cel de sniper și cel aerian, le sunt oferite doar celor din grupul de elită.

Un recrut tânăr, cu nume de cod Miley, e unul dintre acești soldați de elită. Ea a fost aleasă să fie antrenată ca lunetistă.

„Vreau să învăț să omor”, a zis ea. Înainte să se înscrie în armată, Miley a contribuit la eforturile pentru război în alte feluri: făcea plase de camuflaj și cocktailuri molotov împreună cu o prietenă, care o consideră agresivă. „Sunt agresivă pentru că rușii m-au făcut agresivă”, a zis ea.

Are 23 de ani și nicio experiență în luptă. Când nu se antrenează, Miley lucrează part time într-un call center de beauty. Visul ei e să facă muzică – la fel ca idolul ei, Miley Cyrus. Dar asta după război.

„Cred că va trebui să merg la psiholog după război. Îmi fac griji pentru asta, nu zic. Dar tot simt că trebuie să o fac, altfel o s-o regret toată viața”, a zis Miley.

Nu degeaba se concentrează tabăra Everest pe pregătirea mentală a cadeților. Războiul are consecințe serioase pe plan psihologic pentru soldați, iar asta se vede când se întorc acasă. Andriy Sadovyi, primarul din Lviv, înțelege problemele cu care s-a confruntat Ucraina când a încercat să combată traumele soldaților care au luptat la Donbas în 2014.

„Li s-au tratat rănile fizice, dar cele psihologice nu. Cunoaștem cazuri de veterani din 2015, unii care au primit proteze, dar niciun fel de suport psihologic. Câțiva dintre ei s-au sinucis”, a povestit Sadovyi pentru VICE World News.

Sadovyi plănuiește construcția unui centru de reabilitare pentru victimele războiului Rusiei cu Ucraina.

„Vivaldi” e un caz mai recent de traumă cauzată de război. Acesta a fost rănit grav în martie, când i-a aterizat o grenadă la picioare în Donețk. VICE World News a stat de vorbă cu el într-un spital militar din Liov, unde era tratat pentru rănile de la explozie.

„M-am temut că după explozie o să urmeze un atac al infanteriei. Le-am zis soldaților mei să plece și să mă lase în urmă.”

Dar ei n-au vrut. L-au transportat cu targa.

Timp de o lună după accident, n-a putut să doarmă.

Noaptea era hiper vigilent și se simțea amenințat. Acum poate să doarmă doar cu somniferele pe care i le-au prescris doctorii.

Vivaldi a refuzat consultațiile psihologice opționale oferite de spitalele militare, la fel ca și alți doi soldați răniți care au vorbit cu noi despre traumele lor.

În prezent, programul de antrenament militar ucrainean tipic nu pune accentul pe pregătirea mentală. 

„Eu merg mult în munți și știu cât de dificil e să te pregătești și să ajungi în vârf. Știu cum se simte când urci în vârf și te întorci viu înapoi la familie”, a zis Nazar.

Reportaje adiționale de Jeremy Chan, Alicia Chen și Vlad Fisun.

Acest articol a fost susținut de Pulitzer Centre.