Am vorbit cu români care fac (minerit de) criptomonede ca Bitcoin ca să aflu cât de greu e

„Prima monedă virtuală românească”. Așa îți prezenta Digi24, acum zece zile, proiectul unei echipe alcătuite 90% din români. Titlul e greșit din două puncte de vedere. Primul e că monedă virtuală nu înseamnă criptomonedă, adică monede asemănătoare Bitcoin. Toate criptomonedele sunt generate virtual (chiar dacă le poți tipări și pune sub pernă după), dar nu toate monedele virtuale sunt criptomonede. Știu toate astea pentru că făceam și eu parte din lumea asta prin 2013-2014.

A doua e partea cu „prima monedă”. Prima tentativă apăruse prin 2014, sub denumirea de BitLeu. O alta, Romcoin, a trăit cam o lună și doar pe forumuri. Oricum, la așa un nume, mi-e greu să cred că xenofobii noștri ar fi acceptat-o. Două dintre ideile mai recente sunt Moodcoin (2016) și WebDollar (în curs de lansare). Am încercat să dau de creatorii acestora. Doar cei ai ultimei mi-au răspuns la telefon. Pe lângă asta, l-am sunat mai apoi și pe Mihai Onosie, unul dintre oamenii-cheie ai comunității românești de Bitcoin.

Adrian Stratulat este promotorul lor (lead evangelist). L-am întrebat despre faza cu prima monedă. „Nu e adevărat. Mă rog, așa ne-au numit cei de la Digi24. În reportaje ulterioare, am spus chestia asta. Deși moneda noastră este inovativă din multe puncte de vedere, faptul că este românească nu este unul dintre ele”, mi-a răspuns prompt.

Mihai este moderatorul principal al comunității românești de pe Bitcointalk, cel mai mare loc de discuții în română despre criptomonede. Neutru și înțelept din fire, își amintește că „încă din 2013 voiam să pornim o instituție a comunității, prin care să putem educa sau oferi răspunsuri de bază publicului, inclusiv jurnaliștilor, despre Bitcoin”. Adaugă că e greu să-i ceri unui om care abordează prima dată problema să înțeleagă algoritmul criptografic folosit în generarea de bitcoini (SHA-256) și că oricum e greu să-ți dai seama care ar fi fost prima monedă românească.

A existat chiar și un Florincoin, o monedă cu nume ciudat, dar care nu era românesc. Asta pentru că numele nu provine de la Florin, ci de la moneda folosită în Florența prin evul mediu. Dar ar fi fost tare să întâlnim un Vasilecoin și Petricăcoin.

Onosie a precizat că acele criptomonede inventate de români nu au avut nicio susținere și că, oricât de ușor e să creezi o monedă din codul sursă de Bitcoin, e greu să faci un model economic în jurul ei, să o implementezi. Unul dintre exemplele date de Mihai este povestea unui prieten de-al său cu BitLeu, altă criptomonedă românească, care-i zicea:

BitLeu pornise de la modelul Auroracoin (AUR). Aceasta din urmă era o monedă islandeză, prin care niște programatori din acea țară voiau să creeze o valută paralelă, pe care s-o distribuie tuturor cetățenilor țării. Iar aceștia, desigur, să folosească AUR în loc de coroane islandeze. Un proiect ambițios, dar care a fost sortit eșecului, din cauza speculanților care umflaseră artificial prețul AUR până la 0,1 bitcoini.

WebDollarul, în schimb, se poate obține prin metodele clasice, adică prin minerit și prin cumpărarea directă. „Aici nu pot să dau prea multe detalii”, zice Adrian Stratulat, „pentru că ăsta e unul dintre așii din mâneca noastră. Ideea e că o grămadă de monede își fac într-un mod destul de complicat lansarea pe piață (ICO). La noi, o să fie foarte simplu. O să poți să-ți cumperi WebDollars de la noi de pe site.”

Cuvintele astea de marketing sună destul de bine, care se vor confirma sau nu abia la finalul lui martie, când se lansează.

Dar să nu-ți imaginezi că nu e vorba și de riscuri aici, după cum mi-a explicat Adrian: „Sunt aceleași ca la orice monedă, din păcate. Adică volatilitatea prețurilor”. Mihai a confirmat și a insistat că oamenii care intră în treaba asta doar pentru câștigul rapid, mai mult rău fac, atât restului comunității, cât și, în primul rând, lor înșiși.

Adrian îmi aduce aminte despre intențiile lui Satoshi Nakamoto, entitatea misterioasă care a dat startul Bitcoinului. „El, ea sau ei a(u) gândit mineritul ca un proces comunitar. Practic, toți au încredere în calculele matematice complexe pe care le efectuează rețeaua, pentru că oricine minerește le poate verifica la rândul lui.”

Într-adevăr, e cam greu să deturnezi rețeaua electronică care de ani buni are cea mai mare putere de procesare din lume, mai ales că s-a concentrat toată în China, unde aproape că ai un fel de fabrici fizice de criptominerit.

OK, dar cum previi abuzuri de genul celui de pe site-ul Antena3, în care cineva minerea criptomonede pe calculatoarele utilizatorilor paginii de live? Promotorul WebDollar spune că acolo era vorba de un malware, adică un cod malițios prin care se folosea calculatorul tău, dar tu nu primeai nimic. În cazul WebDollar, e un proces sută la sută voluntar. În plus, vei controla tu câtă putere de procesare donezi, susține el. „Iar cea mai importantă parte e că tu, ca vizitator, primești aproape toți banii. Pool-ul e singurul terț care mai ia parte, și ia puțin.”

Mai în glumă, mai în serios, îl întreb pe Adrian dacă își vor infecta corporatiștii IT-iști calculatoarele firmei pentru a mineri moneda propusă de ei. „E posibil, dar noi vom include în cod alerte prin care utilizatorul înțelege că există ceva care îi folosește resursele în scopul ăsta”, îmi spune el încrezător.

Mulți oameni găseau asemănări între schemele piramidale și criptomonede, așa că i-am întrebat pe cei doi și despre asta. Mihai spune că, într-un fel, e bine că românii au dezvoltat imunitate la scheme care-ți promit bogății rapide, dar te lasă fără bani.

Diferența pe care o vede Adrian e că fiecare încearcă să-l fraierească pe cei de sub el, la schemele piramidale. „Aici, în schimb vorbim de o monedă. Care, spre deosebire de o monedă fiduciară, emisă de o bancă centrală, e emisă de către rețea. La noi, de exemplu, dacă ești content creator, în loc să pui reclame, poți avertiza utilizatorul că îi folosești resursele, ca să minerești. Pe lângă asta, vom face un soi de bazar, în care vei putea cumpăra și vinde produse, folosind WebDollars.”

Și-atunci, vreau să aflu un răspuns la întrebarea care știu că te macină cel mai tare. Adică în cât timp vei putea cumpăra de la buticul de după colț ceva cu criptomonede?

„Mult, dar pe siteuri ca evoMAG, de exemplu, între șase luni și-un an”, replică încrezător Adrian.

Mihai e mai analitic:

În schimb, se bucură că site-uri precum Vola sau PCGarage acceptă Bitcoin. „Cât despre mine, mă bucur ca prin crearea și moderarea comunității românești de pe Bitcointalk, alături de alte lucruri, precum întâlniri ale comunității și relaționarea cu presa, dau ceva înapoi comunității. Și suntem o comunitate globală destul de diversă!”