Dacă ai frați mai mari există mai multe șanse să fii gay

De ce sunt unii oameni atraşi de persoanele de sex opus, în timp ce alții sunt atraşi de persoanele de acelaşi sex? Oamenii de ştiință sunt de multă vreme intrigați de această întrebare. Cu toate că au dezvoltat numeroase teorii de-a lungul anilor, dovezile nu au fost concludente. Totuşi, o teorie veche tocmai a devenit mult mai credibilă.

Una dintre cele mai solide descoperiri pe care au făcut-o cercetătorii care studiază originea orientării sexuale este ceva numit efectul ordinii nașterii fraților — cu cât un bărbat are mai mulți frați mai mari, cu atât are șanse mai mari să fie gay. Totuși, doar frații biologici par să conteze aici — nu există o legătură în ceea ce privește surorile mai mari, frații adoptați sau vitregi.

Ce legătură are? Se crede de multă vreme că trebuie să se întâmple ceva în pântecul mamei atunci când poartă primul fetus de sex masculin, care afectează şi dezvoltarea următorilor fetuşi. Oamenii de știință au presupus că există posibilitatea să aibă loc un fel de reacție imunitară în pântecul mamei — poate că un fetus de sex masculin provoacă dezvoltarea unor anumiți anticorpi care rămân în organismul mamei.

Această teorie, cunoscută sub numele de ipoteză a sistemului imunitar matern are mult sens. Un fetus de sex opus transportă substanțe străine (cunoscute și sub denumirea de antigeni), pe care corpul unei femei nu le-a mai văzut niciodată — substanțe care îi pot intra în sânge în timpul nașterii, stimulându-se astfel producția de anticorpi.

Dacă femeile produc într-adevăr astfel de anticorpi, atunci avem un motiv întemeiat să credem că ar putea afecta un viitor fetus de sex masculin, având în vedere că substanțele din sistemul imunitar al mamei nu sunt capabile să pătrundă în sacul amniotic în care se dezvoltă fetușii. Totuşi, pot să treacă de bariera hematoencefalică, ceea ce înseamnă că ar putea să aibă un impact asupra dezvoltării creierului. Și dacă o femeie rămâne însărcinată de mai multe ori, iar copilul este de sex masculin de fiecare dată, este logic ca un atac imunitar de acest tip să se accentueze.

Cu toate că ipoteza sistemului imunitar matern a fost formulată acum mai bine de două decenii, până acum nu au existat dovezi clare care s-o susțină — cel puțin nu până acum. Un studiu nou publicat în revista de specialitate Proceedings of the National Academy of Sciences sugerează că există un sâmbure de adevăr.

În cadrul acestui studiu, cercetătorii au preluat mostre de sânge de la 54 de mame care au cel puțin un fiu gay (cam jumătate dintre ei au cel puțin un frate mai mare), 72 de mame care au cel puțin un fiu heterosexual (dar niciun fiu gay), 16 mame fără fii şi 12 bărbați. Toți participanții au fost recrutați în Canada și aveau între 18 şi 80 de ani.

Cercetătorii au desfășurat teste imunologice pe mostrele de sânge şi au căutat în mod special anticorpi care vizează două proteine (PCDH11Y și NLGN4Y). Aceste proteine sunt corelate cu cromozomul Y (adică sunt găsite doar la bărbați) și, în plus, sunt cunoscute pentru faptul că joacă un rol în dezvoltarea creierului.

Au fost găsite rezultate semnificative doar pentru una dintre cele două proteine. Mamele cu fii gay au avut niveluri mai mari de anticorpi împotriva NLGN4Y în comparație cu mamele din ambele grupuri de control (inclusiv femeile cu fii heterosexuali sau femeile fără fii). Mai mult decât atât, mamele cu fii gay care au frați mai mari au înregistrat niveluri și mai mari anti-NLGN4Y în sânge decât mamele cu fii gay, dar care nu au frați mai mari.

Interesant este că mamele cu fii gay fără frați mai mari au mai mulți anticorpi NLGN4Y decât mamele care au doar fii heterosexuali. Deci care este cauza? Cercetătorii suspectează că al doilea grup de subiecți s-ar putea să fi inclus femei care au suferit o pierdere de sarcină — iar fetusul a fost de sex masculin — , ceea ce le-ar fi putut cauza dezvoltarea anticorpilor.

Deşi aceste rezultate sunt fascinante, ar trebui să repetăm testele înainte de a sări la o concluzie — nu ne putem bizui pe studiile independente. De asemenea, este important să notăm că şi în cazul în care se dovedeşte a fi adevărat, teoria asta are şi ea limitările ei. În primul rând, nu toți tipii cu mai mulți frați mai mari sunt gay. În al doilea rând, nu ne spune nimic despre originile homosexualității la femei.

Adevărul este că ipoteza sistemului imunitar matern este probabil doar unul dintre multele mecanisme biologice posibile care ar putea avea un rol în dezvoltarea orientării sexuale. Are sens atunci când iei în considerare cât de schimbătoare este comunitatea gay în ceea ce privește conformarea la rolurile de gen sau la preferințele în materie de poziții sexuale. Ar putea să fie și faptul că diferitele influențe biologice sau genetice care afectează orientarea sexuală conduc la diverse „tipuri” și „feluri” de homosexualitate — o concluzie susținută de studii anterioare.

Totuși, indiferent de unghiul de abordare, aceste descoperiri sunt ultimele noutăți dintr-un volum în creştere de literatură de specialitate care neagă alegerea [de a fi gay] și educația civică drept explicații pentru homosexualitate. Atracția pentru persoanele de același sex pare mai degrabă ceva pentru care oamenii au o predispoziție, ca rezultat al fiziologiei lor.

Justin Lehmiller este directorul programului de psihologie socială la Universitatea Ball State, cercetător la Institutul Kinsey și autor al blogului Sex and Psychology. Urmărește-l pe Twitter @JustinLehmiller.