De ce îi iubim pe oamenii care nu ne iubesc

Sunt îndrăgostită de aceeași persoană de 11 ani. Eu îi zic dragoste, dar nu e tocmai dragoste, pentru că ultima noastră interacțiune semnificativă a avut loc acum opt luni, când l-am închis cu forța într-o budă. Trebuia să fie un gest mișto: voiam să-l surprind, să-i spun că vreau să facem sex chiar-acum-chiar-aici-în-veceul-ăsta, iar el urma să fie atât de dat pe spate de atitudinea mea nonșalantă încât să mă iubească în sfârșit. Dar, de fapt, m-a refuzat. Apoi l-am implorat. El m-a ocolit, a deschis zăvorul frumușel și a plecat. Iar privirea lui de plictiseală detașată în timp ce a făcut asta mă va bântui până în ziua în care o să mor.

Băiatul ăsta, căruia îi voi spune Alex, m-a respins prima oară când aveam amândoi 15 ani. A ejaculat pe ciorapii mei la un party în 2007, după care nu mi-a mai zis o vorbă și îmi amintesc că m-a durut atât de tare încât am vomitat, din cauza șocului, pe covorul maică-mii. Am transformat două săruturi și o pereche de ciorapi într-o relație. El probabil nici nu ține minte incidentul din 2007.

La 15 ani, pentru mine a fost o evadare din viața mea plictisitoare de adolescentă să plâng pe niște scări cu vomă pe față. Totuși, la 26, devine deprimant să alergi după același băiat – acum bărbat – și să te întrebi de ce dracu’ ai nevoie de asta.

Când am trecut de la dragoste la obsesie pentru Alex, acum câțiva ani, mergeam la terapie să-mi tratez agorafobia și atacurile de panică. Dar în loc să folosesc ședințele ca să vorbesc despre cum cum nu pot ieși din casă sau cum sunt nevoită să locuiesc cu părinții, eu transformam fiecare sesiune într-o oră de fantezii. Stăteam pe spate, cu ochii în tavan, și vorbeam despre Alex: la ce se gândește el oare, ce simte, de ce nu mă iubește. Uneori spuneam minciuni – inventam lucruri drăguțe pe care mi le-a zis sau motive să sper la iubirea lui. Alteori îmi era rușine să vorbesc iar despre el, așa că vorbeam despre alți băieți care mă respingeau, iar terapeuta îmi spunea: „Of, Kitty, nu mai țin numărătoarea!” – și atunci aveam impresia că am o viață sentimentală plină.

Tocmai abdicația asta de la responsabilitatea emoțională face dragostea neîmpărtășită atât de plăcută. Aisha, 27 de ani, o femeie gay, mi-a explicat de ce și-a făcut obiceiul să alerge după femei hetero: Înainte să îmi recunosc public orientarea, am avut doar relații cu bărbați pe care îi respingeam. Iar asta mă făcea să mă simt malefică – fie eram frigidă, fie eram psihopată. Mă gândeam constant: Ce e în neregulă cu mine? De ce nu-i doresc?”

Dar pentru Aisha a fost cumva o ușurare să umble după femei straight, chiar dacă mereu se sfârșește prost. Dacă alergi după cineva pe care nu-l poți avea, nu mai ai timp să te gândești la tine – te gândești la persoana respectivă. Îți distrage atenția.”

Miile de mici umilințe ale iubirii neîmpărtășite – implorarea, mila, telefoanele la 5 dimineața, ambuscadele la veceu – te pot ajuta să fugi de tine, să nu-ți concentrezi toate dezamăgirile. ambițiile și nesiguranțele într-o singură persoană. Dacă persoana asta te-ar iubi înapoi, toate fricile tale existențiale ar dispărea.

Dr. Meg John, psihoterapeută și specialistă în relații, mi-a zis că dragostea neîmpărtășită nu are legătură cu cealaltă persoană. „De multe ori, nici nu cunoaștem atât de bine persoanele astea, iubim ce ne imaginăm noi că sunt”, mi-a explicat ea. „Poate că persoana asta reprezintă niște laturi importante ale sinelui tău pe care le-ai respins sau reprimat. Sentimentul de iubire îți spune că trebuie să îmbrățișezi laturile astea la tine, nu la altă persoană.” Mai are loc și un fenomen de obiectificare: Vrem ca ei să fie ceva pentru noi, în loc să îi iubim așa cum sunt, în umanitatea lor. „Nu e un act de generozitate să pui oamenii pe piedestal – de cele mai multe ori cad de acolo și sunt răniți de această experiență. De ce i-ai face asta unei persoane pe care o iubești?”

E un cerc vicios: iubești persoanele care nu te iubesc pentru că nu-ți place de tine. Și dacă le-ai păcăli, cumva, printr-o șansă magică, să te iubească, probabil le-ai urî pentru asta. O altă fană a iubirilor neîmpărtășite, Mia, crede că dependența ei are legătură cu rușinea față de orientarea ei sexuală: „E homofobie internalizată. Dacă ies cu o fată, vreau să fie o fată de care să fiu mândră. O fată de neatins. Știu că sună oribil, dar n-aș vrea să ies cu cineva care mă place, pentru că simt homofobie față de mine.”

Asta e dragostea neîmpărtășită în cea mai pură formă: când ai fluturi insuportabili în stomac, dar nici măcar nu te poți masturba cu gândul la persoana de care ești obsedat, din cauză că te doare prea mult să-ți amintești cum arată – și oricum, simți că o insulți când îți imaginezi că face dragoste cu cineva atât de dezgustător ca tine.

Autobuzul e una dintre principalele locații pentru genul ăsta de iubire. La 31 de ani, Mia încă are astfel de fantezii în călătoriile ei prin oraș. „Găsesc un cântec care-mi place și îmi imaginez că dansez pe el cu fata care îmi place și toată lumea se uită la noi și ne consideră incredibil de sexi.”

Dacă te naști cu tendința de a te îndrăgosti fără speranță de persoane care n-o să te iubească niciodată înapoi, poate că ești blestemat pe viață. Până când reușești să devii o persoană mai stabilă și mai responsabilă emoțional, fără rușine față de tine, dragostea neîmpărtășită e un fel de cârjă pentru tine. Se pare că destinul meu e să-mi petrec restul zilelor imaginându-mi fantezii cu Alex în autobuz.

Dar un mod subestimat de a scăpa de acest ciclu al durerii e să faci sex cu dragostea ta. Pentru că sexul sigur o să fie de căcat. Chestia cu dragostea neîmpărtășită e că nu există o chimie sexuală reală între voi, pentru că, evident, persoana cealaltă nu te place. Dacă te-ar plăcea, ați fi împreună acum și v-ați cumpăra o casă. Așa că, în pat, tu ai fi stresat și dubios, iar persoana aia ar fi nașpa, pentru că nu-i place de tine și îți simte disperarea. Dacă ai fi sincer cu tine, ai înceta prostia asta, dar tu continui la nesfârșit și apoi regreți dimineața. Numai sexul de căcat cu persoana respectivă te-ar putea vindeca.

Totuși, chiar și așa, dacă ești ca mine, probabil o să te autoiluzionezi. După câteva zile, o să te autoconvingi că de fapt a fost o experiență tandră. O să uiți că nici nu v-ați privit în ochi și o să te gândești că a fost cât pe ce să ai orgasm.