Muzică

Cea mai bună muzică românească din mai 2017

Nu cred că ai remarcat, dar îți spun eu: luna trecută a fost luna în care România a început să dea din cap pă trap.
9.6.17
Fotografie de Eva Rinaldi via Flickr

În luna mai am intrat, la modul oficial, în vară. Nu din punct de vedere calendaristic, dar asta nu contează pentru români, care au fost întotdeauna ghidați de ideea de a fi primii, așa că și-au ales ziua de 1 mai ca să celebreze intrarea în noul anotimp. Pentru că mici și terase. Adevărul e că am fost ajutați și de faptul că prima zi din luna a picat luni, ceea ce ne-a făcut pe toți să mergem la petreceri în turmă.

Publicitate

În plus, s-a încheiat cu o altă mini-vacanță, oferită de conducere, ca să ne distragă atenția de la problemele cu adevărat importante, cu niște zile libere de dragul copiilor și de dragul Domnului. Deci jumătate din lună am petrecut-o la recuperare după cheful de 1 mai, iar în cealaltă jumătate am făcut planuri pentru cum o să ne facem pulă de 1 iunie.

Probabil că și tu ai fost ocupat să-ți recuperezi mințile pe care le-ai lăsat pe o plajă undeva. Deci nu prea ai fost atent la ce muzică a apărut în România. De aceea ți-am făcut o selecție cu materialele pe care le poți asculta acum, când, din nou, ești în recuperare. O să vezi că sunt niște apariții noi în scenă, dar și că luna mai a fost luna în care România a început să dea din cap pă trap:

Vița de Vie – Haihui

Câteva lucruri sunt bătute-n cui pentru 2017: Gabriela Firea va continua să fie primarul Capitalei, spinner-ul o să fie înlocuit de un paralelipiped cu fiecare latură iluminată de gândurile de singurătate ale posesorului, va ploua la Electric Castle și Vița de Vie va scoate un nou album. Cel puțin asta au promis băieții anul trecut, după ce au scos „Șase (+)", prima parte din materialul Șase/Șase. Urmează și „Șase (-)", pentru că nu poți să fii tot timpul pe plus.

Citește și: Cea mai frumoasă muzică electronică pe care o s-o asculți săptămâna asta, în România

Primul single se numește „Haihui" și cu toate că începe soft, și te bagă în filme melancolice, până la final băieții o dau la modul hardcore. E o piesă care îmbină stilurile astea diametral opuse într-o singură bucată. Și sună foarte bine. Nici nu mă așteptam la altceva. Sper doar să nu o ardă hai-hui și să scoată albumul cât mai repede.

Ascultă dacă: Îți place să mergi hai-hui prin viață.

Am Fost La Munte și Mi-a Plăcut – Pantelimon? Nu, că mă retrag

Am Fost La Munte și Mi-a Plăcut nu e doar o trupă cu un nume excelent. Atât de simplu, atât de random, atât de fain. Și nu e nici doar o trupă cu nume de piese la fel de geniale. Spre exemplu, „Nu faci dumneata ordine la mine în birou", după un citat al tribunului nemuritor, sau „Decât să-mi pui zacuscă, mai bine îmi ții pumnii", după naiba știe ce. Nu. Am Fost la Munte și Mi-a Plăcut e și o trupă super faină.

Bagă noua piesă ca să te convingi. Se numește „Pantelimon? Nu, că mă retrag", pentru că asta-i viața de consumator de taxiuri, și e plină de momente interesante de post-rock. Eu abia aștept al doilea album. Se va numi, cel mai probabil, ceva de genul: Am Fost La Munte și Mi-a Plăcut – Iancu, dacă talent, orice, ne-a demonstrat tuturor. Știi bine de unde am scos-o.

Publicitate

Ascultă dacă: Ești de acord cu faptul că viața e frumoasă, dar merită trăită.

Killa Fonic – Exodus

În urmă cu câțiva ani, circula pe net o poză cu două telefoane mobile pe care apăreau două apeluri de la „Egipteanca" și „Faraonu". Da, există oamenii ăștia. Sunt printre noi și e greu să-ți dai seama cine-s ei de fapt. După ce am ascultat noua piesă de la Killa Fonic, sunt aproape sigur că l-am ghicit pe faraon. Asta pentru că Lamă Fină zice pe beat că a vrut să fie Moise, dar a ales să fie Ramses, un mare faraon. Nu zic că e el sută-n mie, dar hai să lăsăm o portiță deschisă în cazul ăsta.

În fine, ideea e că și-a ales bine porecla. Omul e un faraon, cel puțin în rap-ul din România. S-a ridicat în doi ani cum nu au făcut-o alții în 20. Și cea mai nouă piesă de pe „Lamă Crimă", următorul lui proiect care va ieși cândva în iunie, e poate cea mai faină pe care a scos-o până acum. Aș putea să-ți dau exemple de versuri excelente, dar ar trebui să dau copy-paste la toată piesa.

Ascultă dacă: Îți place mitologia egipteană.

Exile – 23

Un minut și 48 de secunde. Atât durează noua piesă de la Exile. Da, se poate să o dai bine și într-un interval de timp scurt, mai ales dacă o faci cu energia pe care o are tânărul din Arad. L-am văzut în deschiderea concertului lui Macanache de la finele lunii trecute. După setul lui, omul era leoarcă. Ar trebui să scoată o casetă de antrenament fizic prin mișcări de trap. Să țină cartierul într-o formă fizică acceptabilă.

Aici cântă în disperare despre cum face bani și apoi îi fute. Subscriu. Sunt angajat, îmi primesc salariu lunar, dar habar nu am cum ajung să-i fut. Pentru că asta fac, îi fut. Nu știu pe ce, nu știu în cât timp, dar la finalul, sau mai bine zis mijlocul, lunii ajung să realizez faptul că, din nou, inevitabil, i-am futut. Atunci bag din nou piesa asta și las anii să treacă, pentru că n-am alții.

Publicitate

Ascultă dacă: Fuți bani.

2americani – Prin Oraș

2americani e un nume de trupă care te bagă în eroare. Pentru că nu-s doi americani. Sunt doi români. Mai exact, e vorba despre Super ED și Keed, membri trupei Șatra BENZ. Dar o să-ți dai seama de asta direct după ce dai play la piesa lor „Prin Oraș". Vocea auto-tunată a lui Super ED e inconfundabilă. La fel și versurile lui subapreciate. Pe bune, cine naiba mai vorbește despre filmele lui Fellini în trap? Exact, nimeni. Și faza aia cu „cioară, Cioranu" e prea fină.

Citește și: Cea mai bună muzică românească din aprilie 2017

Apoi intră și Keed în film, cu niște rime despre loialitate. Cică: „mă doare spatele/cred că de la cuțite/frate-meu se uită în ochii mei și mă minte". Dacă Killa Fonic e faraon, atunci Keed e Cezar, sub amenințarea lui Brutus. Unul cu lentile de contact, dar ce să-i faci, suntem în 2017.

Ascultă dacă: Te plimbi prin oraș.

Sonophone – Lost Cassette

De fiecare dată când intru în liftul blocului în care stau, unul vai și amar de el, simt că mă joc cu propria viață. E praf. Pun un picior în el și se lasă în jos câțiva centimetri. Îmi fac trei cruci. Din când în când mi se oprește inima când se oprește între etaje. Închid ochii și repet „Tatăl Nostru". Zilele trecute s-a stricat un bec în el și acum totul e crepuscular. Mă gândesc că o să le fie greu medicilor să-mi recunoască fața fără o lanternă.

Ideea e că am dezvoltat o frică de lifturi de când folosesc cutia aia instabilă. Ceea ce e o problemă, pentru că urmează petrecerile alea faine de pe acoperișurile unor clădiri uriașe. Nu am fost niciodată un mare fan de party-uri roof-top, dar după ce am ascultat piesa asta de la Sonophone mi-am zis că trebuie să fac cumva să ajung să o ascult pe un acoperiș. E perfectă pentru setting-ul ăla.

Publicitate

Ascultă dacă: Îți place să o arzi pe acoperișuri și să dai 35 de lei pe o bere.

Heion And The Echo Bits – Works Like Magic

Întotdeauna am zis că avem nevoie de mai mult funk în România. Funk-ul nu strică niciodată. Funk-ul vindecă. Funk-ul te duce pe partea cea dreaptă în viață. Mai ales dacă e acompaniat de trei fuckin viori. Foarte bună alegerea, așa o să ajungem să ducem groove-ul în rândul elitelor muzicale. Toată lumea are de câștigat.

Doamne cât de funky e piesa asta. Până și solista e îmbrăcată într-un glob de cristal, ca ăla care se punea deasupra ringului de dans când ai tăi mergeau la discotecă. Mă rog, e o rochie care-mi aduce aminte de un disco-ball. Eu nu înțeleg moda. Dar înțeleg funk-ul și „Works Like Magic" pur și simplu „works", cum zicea și Steve Jobs, un mare fan de funk.*

*Nu știu asta cu siguranță, dar, pe bune, cine nu ascultă funk?

Ascultă dacă: Ai nevoie de o scuză ca să dansezi.

Gemini Brothers – Nights With Lorelei

Gemini Brothers se bazează foarte mult pe mood în piesa „Nights With Lorelei". Începe destul de clasic, e exact ce te-ai aștepta de la ei. Apoi o duc într-o direcție ambientală cu ceva sunete care stau la marginea dintre misterios și înfricoșător. În funcție de ce ai în sistem, o să ți se pară faină sau o să te caci pe tine. Deci ai grijă de corpul tău.

Are și o denumire cinstită. Trebuie să o asculți noaptea, pentru că se potrivește mai mult cu vibe-ul piesei. Chestia faină e că o poți asculta și fără Lorelei. Dacă o ai și pe Lorelei, câștigi de două ori.

Publicitate

Ascultă dacă: Vrei ceva înainte de culcare.

Tot Răul Spre Bine – Ascultă-l

Băieții ăștia din Timișoara chiar se pricep la butoane. La fel ca-n prima lor piesă, producția e blană. Diferența e că acum parcă încep să aibă o identitate. Prima oară nu m-au convins. Plm, oricine poate să o dea bine la început, și apoi să scoată niște bășini. Nu e cazul celor de la Tot Răul Spre Bine, care cu fiecare material scos mă dau pe spate.

Sunt ajutați și de faptul că e primul lor videoclip, care e la fel de ciudat ca muzica lor. „Ascultă-l" continuă filmul de rap experimental cu care au început. E ceva diferit. Oamenii sunt o prezență aparte în rapul autohton. Banatul e de vină, îți zic eu.

Ascultă dacă: Păi nah, piesa se numește „Ascultă-l". Pe cine? Pe MC-ul de pe piesă.