Toate cuvintele și expresiile de care habar nu aveai că există în limba română

Hai recunoaște acum: de câte ori nu ai făcut ochii mari de uimire când ai fost la țară și ți s-a băgat o expresie din aia, locală, pe care nu ai înțeles-o? Mie mi s-a întâmplat de multe ori chestia asta și m-am amuzat teribil când am auzit cum se spune prin Moldova sau Ardeal la unele lucruri pe care noi, ceilalți români, le știm sub cu totul altă denumire. Asta nu înseamnă că nu ne înțelegem între noi, ci pur și simplu că unele expresii au avut viața lor proprie, într-o anumită regiune istorică, indiferent cât de mult a evoluat limba română între timp.

Și ca să ajung la exemple concrete, probabil ai auzit deja că „harbuz" e pepenele verde în Moldova, în timp ce în Oltenia e „lubeniță". Și sigur ai mai auzit de „cucuruz", porumbul în Ardeal, și „zaibăr", un soi de viță de vie în Oltenia sau vinul făcut din acești struguri. „Zămos" este, desigur, pepenele galben în Moldova, iar pentru noroi avem „glod" în Moldova și „tină" în Ardeal.

Dacă vrei să mergi la furat de corcodușe, e bine să știi că în Moldova li se mai spune „curcudușe" sau „curcudele" (dacă-s nefăcute, sunt „gorgoaze"), în timp ce în Ardeal sunt „culducuțe" sau „colcotușe" sau, iar în Muntenia de vest „coldușe" sau „toltușe".

Pe lângă astea, sunt însă și o grămadă de cuvinte mai puțin cunoscute, dar încă în uz în zonele din care provin, așa că, dacă ți-ai planificat următorul city break la Iași, Cluj, Craiova (mă rog, mai mult prin zonele rurale) sau undeva prin Bucovina, ți-am pregătit mai departe un foarte pe scurt glosar cu regionalisme.

Da, „futelniță" e regionalism ardelenesc pentru pat, nu e greu de ghicit de ce. Așa că, dacă ești „piscoș" (murdar) după o zi de muncă, tre' să bagi un duș înainte să te arunci la futelniță, să te hodinești. Și dacă ești „moscoș" (și mai murdar), clar trebuie să te bagi în „vană" (cadă) și să te speli. Dacă ai o „pihă pe laibăr", ai o scamă pe vestă. Dacă ești vreodată prin zona Clujului, musai să încerci niște „clisă" (slănină) cu palincă și să stingi totul cu un „badog" (doză) de bere, și apoi să bagi niște „silvoiță" (gem de prune, magiun) la desert.

„Becheș" e cojoc sau haină țărănească, dar acum lumea îl mai folosește și pentru geacă. Uite mai jos o listă de cuvinte și expresii care se folosesc exclusiv în Transilvania:

Te-ai dat vreodată cu dulapul? Nu, nu ăla în care-ți ții hainele. Dulap în Moldova se mai spune și la „scrânciob", adică leagăn. Dacă vrei să faci un borș sau o zeamă de-aia zdravănă, cum te-a învățat bunica, nu uita să-i pui și mirosuri cât cuprinde, mai exact condimente. Și dacă te trimite după un porcoi, vezi că s-ar putea să vorbească de un porcoi de fân, adică o grămadă de fân. Și racla nu e doar un sicriu, ci și o bucată din lanul de porumb.

Uite aici câteva expresii modovenești:

Dacă-i spui unui bucovinean că e din Moldova, s-ar putea să te ia la bătaie, așa că am trecut și eu regionalismele specifice acelei zone separat, unde se observă multe influențe germanice.

În Oltenia, când dă apa în clocot, nu face bulbuci, ci „nasturi", iar „piperii" sunt ardeii iuți, cărora noi, în Dobrogea, le spuneam „ciușcă" și un „ficate" e un plămân.

„Morții" sunt stâlpii îngropați în pământ de care se ancorează sârmele funicularului. Un om care umblă mereu este un „ducaci". Un „ghiul" nu e doar un inel, ci și o legătură formată din mai multe șiruri de tutun. „Govie" e o petrecere care se face la mireasă sâmbătă seara, înainte de nuntă. Și „botic" nu e ăla pe care-l faci când te pregătești pentru un selfie, ci recipient mic din lemn utilizat la măsurarea ţuicii.

Alte cuvinte oltenești, mai jos:

Lingvistul Stelian Dumistrăcel mi-a mai explicat cum sunt descoperite de către cercetători aceste cuvinte.

„Au fost cercetători pe teren, au înregistrat texte, povestiri de ocupații din viața de toate zilele, și au apărut cuvinte ciudate, pe care ei le-au notat tocmai pentru că sunt aparte. Țăranul vorbește și, când te vede pe tine că nu pricepi, îți explică."

Cercetătorul mai subliniază faptul că, deși există aceste particularități locale, nu putem vorbi de un blocaj al comunicării, cum se întâmplă în țări unde există limbi diferite, ci e vorba doar de o coloratură, dată de diferite ocupații și obiecte, însă cuvintele de bază sunt aceleași, pentru că mișcările de populații între provincii au fost obișnuite.