FYI.

This story is over 5 years old.

Fashion

De ce a revenit la modă tanga-ul la vedere la femei

Reacţia faţă de chiloţii tanga spune multe despre aşteptările noastre cu privire la sexualitatea feminină.

Să ne înţelegem: ador chiloţii tanga! Nu cred că un chilot tanga vizibil pe sub o rochie sau deasupra taliei pantalonilor ar trebui să fie ceva tabu. Dar se pare că sunt în minoritate. Thibaut, un brand de modă din Tokyo creat de Meiko Ban, a stârnit controverse la Săptămâna Modei de la Tokyo când Ban a trimis pe podium „blugii tanga", nişte blugi atât de rupţi că îi acoperă fundul purtătoarei ca un chilot tanga.

Publicitate

Blugii tanga au devenit una din acele piese vestimentare rare şi inedite de la săptămâna modei care ajung de pe podium în articole pe Mashable sau The New York Post sau la Local 10, un post de ştiri din Florida care a dat un material despre blugii tanga la secţiunea „ştiri ciudate". Blugii tanga sunt daţi ca exemplu de „n-aş purta niciodată aşa ceva" şi „moda e ridicolă", la care oamenii râd şi se asigură că au gusturi bune. E şi una din acele ocazii rare în care bunică-ta şi un jurnalist de modă din New York împărtăşesc aceeaşi părere conservatoare. „Poate că lumea modei a devenit atât de obsedată de deconstructivism încât designerii au ajuns la haine care abia se pot numi aşa şi care sunt intenţionat nepractice", a scris revista Vogue despre huliţii blugi.

Gillian Anderson la petrecerea premiilor Oscar dată de Vanity Fair în 2001. Fotografie de Jody Cortes/Sygma via Getty Images.

Articolele despre blugii tanga creaţi de Thibaut variază de la „Blugii tanga există fiindcă totul e nasol" din Teen Vogue, până la „Au apărut blugii tanga. Hai cu apocalipsa!" din Harper's Bazaar. Reacţiile faţă de blugii tanga au fost mult mai înverşunate decât cele faţă de chiloţii tanga negri ai lui Linder, care se văd peste talia blugilor, din acelaşi sezon, sau costumele de baie extrem de decoltate combinate cu pantaloni cu talia foarte joasă din colecţia Tom Ford. Alt articol din Vogue a concluzionat că „un chilot tanga negru, simplu, ca versiunea OG din colecţia de primăvară a lui Tom Ford pentru Gucci din 1998" e chic şi acceptabil, dar „chiloţii roz aprins ieşiţi din pantaloni ai lui Paris Hilton din 2004, nu". Gillian Anderson la petrecerea Oscarurilor dată de Vanity Fair în 2001 = aşa da; chiloţii albaştri ai lui Manny de la Degrassi = aşa nu.

Publicitate

Ambele exemple dezvăluie la fel de mult. Când vine vorba de purtat tanga, se pare că opinia publică e oripilată de culorile îndrăzneţe şi de blugii rupţi. Aş purta blugii ăştia în public? Noaptea, categoric. Ziua, în niciun caz. Singurul motiv pentru care nu i-aş purta ziua în amiaza mare e că ar stârni o grămadă de comentarii pe străzile din New York care mi-ar strica ziua. Blugii tanga ai lui Thibaut nu sunt tocmai aşa cum ne-am obişnuit că trebuie să arate nişte blugi. Dar dacă e ceva greşit ca Rihanna să poarte blugi tanga, cine n-ar vrea să greşească?

E ceva aproape tabu în chiloţii tanga la vedere, ca şi cum am dărâma al patrulea perete dintre sexualitate şi dorinţă şi hainele pe care le purtăm în public. Un chilot tanga la vedere evocă o sexualitate primară, dar e la limita vulgarului. Îmi place la nebunie. Monica Lewinsky şi-a ridicat odată sacoul şi i-a arătat preşedintelui Clinton baretele chiloţilor tanga, potrivit Starr Report din 1998. Potrivit istoriei chiloţilor tanga publicată de Racked, în încercarea de a înţelege care-i treaba cu tanga, Slate a „contactat un butic de lenjerie intimă din Seattle, aflând că baretele chiloţilor tanga, spre deosebire de ata chilotului obişnuit, sunt adesea mai înalte decât talia pantalonilor". Publicaţia a stabilit că Lewinsky nu se despuiase în faţa lui Clinton.

Citește și Jurnalul de chiloți sexi

Presa de modă pare să fi ajuns la concluzia că dacă există cineva care poate purta blugi tanga fără probleme, aceea e Bella Hadid. (Rezumat: a purtat multe costume de baie tanga astă vară.) Bella Hadid şi Kylie Jenner şi, cu mulţi ani în urmă, Rose McGowan şi Gillian Anderson, sunt cele care pot face alegerile vestimentare îndrăzneţe să pară opţiuni viabile. Dar de ce aşteptăm permisiunea cuiva? Avem o relaţie complicată şi ipocrită cu ce ni se pare potrivit în materie de modă feminină. Există limite ambigue şi arbitrare apropo de ce e sexy şi ce e vulgar. Mă gândesc mult la chestiile astea contradictorii în condiţiile în care putem aprecia conturi de Instagram inspirate de Pamela Anderson şi Dollz Mania, dar continuăm să ne îmbrăcăm în culori terne. Nu-i nimic greşit cu simpla apreciere, bineînţeles, dar mă întreb dacă nu cumva ne temem să nu părem de prost gust.

Rose McGowan la MTV Video Music Awards în 1998, cu Marilyn Manson. Fotografie de Ron Galella/Getty Images.

Nu zic că soluţia e să porţi blugi tanga (sau ceva asemănător), dar nu zic nici că nu poţi să porţi aşa ceva. Meiko Ban, designerul blugilor Thibaut, nu simte nevoia să-şi psihanalizeze alegerea. Când l-am întrebat cum i-a venit idee, a răspuns simplu: „Am început să tai din ei şi nu m-am putut opri".

Blugii tanga sunt un simbol minunat al sexualităţii feminine: ce e prea mult, strică, să nu fie nici prea mult, nici prea puţin, doar atât cât trebuie. Ducând lucrurile la extrem, în cazul ăsta, transformând un articol clasic de îmbrăcăminte în ceva extrem de deocheat, e o parodie excelentă. Dacă tot se poartă maximalismul, acum e momentul să-l adopţi.

Fii prea decoltată, poartă chiloţi tanga ieftini pe desupra taliei bluilor, ia-ţi pălărie roz de cowboy. Fii vulgară!