Chestii

Conspiraționiștii vor să-ți bage pe gât teoriile lor, pentru că se simt speciali

Ca cei care se laudă că ascultă doar muzică underground.
29 Octombrie 2017, 3:44pm
Alex Jones care țipă. Screen shot: Infowars / YouTub

Printre noțiunile absurde la ordinea zilei, despre războaiele culturale ale Americii post-Trump, una dintre cele mai ciudate a fost scena cu îmbârligătorul de conspirații Alex Jones, care alerga pe stradă pentru a confrunta un tip care aparent i-a întrerupt live-ul pe Periscope, arătându-i la muie. Șeful de la Infowars l-a numit pe om un „retard intelectual care urmărește știrile de duzină." Apoi, el a mai acostat un trecător care i-a zis că e un „gunoi" și a vărsat cafea pe el. Jones a aberat cum „acest sclav la propriu al sistemului" era victima „manipulării", după care a sărit direct la concluzia, complet din neant, că: „De aia se aliază cu jihadiștii."

Indiferent dacă sceneta a fost regizată sau complet autentică, aceste confruntări absurde par să surprindă atât furia incontrolabilă a lui Jones, precum și câteva repere psihologice ale teoreticienilor de conspirații: grandiozitatea și paranoia, ipocrizia atotștiutoare, o fanfaronadă ambulantă în căutarea unei cauze.


Oamenii care se roagă la extratereștri


Desigur, nu putem decât să presupunem dacă în zona asta ambiguă acostată de materia cenușie a lui Jones chiar există o credibilitate (deziluzionantă), un angajament față de conspirații sau pur și simplu un cinism ce dă bine la televizor. Recent, în confruntarea dintr-un proces, avocatul lui a susținut că „Alex Jones" e un spectacol.

În orice caz, el e în miezul industriei de conspirații, emisiunea lui de la radio Infowars inventează sau susține în mod regulat orice absurditate, de la evenimente meteorologice extreme și crize alimentare concepute special pentru a dezvolta o lume cu un singur guvern. Michelle Obama care e transsexuală, portaluri deschise pentru demoni antici, steaguri false de la Oklohoma la Oslo și orice masacru armat din școli de la Virginia Tech la Sandy Hook, toate înscenate de comisia anti-arme, dacă nu știai. Iar dacă nu sunt ăștia, sunt globaliștii, comuniștii și sataniștii.

Între timp, editorul principal de la Infowars, Paul Joseph Watson, ca parte dintr-o misiune de a băga pe gâtul noii generații pastila roșie, transmite orice fel de idee ezoterică, inclusiv că „Pedofilii conduc lumea" (o continuare, dar nu tocmai, a farsei demascate „Pizzagate"), copii americani din școlile generale sunt învățați cum să folosească hamuri cu vibratoare ca parte din curriculum școlar și „Illuminati Controlează Industria Muzicală". (Aparent, „simbolismul satanic" și aspectele de ocultism înțesate în videoclipurile pop sunt atât de pe față, încât e imposibil de negat". Și ce anume încercăm să negăm? „Transmite mesajul în mod consistent, dacă stai să analizezi: sunteți doar o adunătură de sclavi proști, noi suntem elita, noi deținem controlul industriei muzicale și ne folosim de asta pentru a otrăvi mințile copiilor." Gata, am înțeles, să trăiți.)

În timp ce noi „retarzii intelectuali" suntem capabil să combinăm un scepticism sănătos și rațional cu un reziduu de încredere în știrile mainstream, adică să reținem abilitatea de a face o distincție critică între o prejudecată ideologică inevitabilă din rândurile editoriale și emisiunile controlate telekinetic de Illuminati, teoreticianul de conspirații vede mai presus de natura înșelătoare a realității, de fațada asta falsă. Totul e kayfabe frate, totul e înscenat pentru turmă. Acești decodificatori, care scurmă la suprafața realității sunt capabili să lege totul, să observe planurile, să perceapă forțele ascunse în joc. Ei sunt diferiți, trezi, „prea speciali ca să fie fraieriți."

Vezi și documentarul ăsta:

Cam ăsta e titlul unei lucrări recente din Jurnalul European de Psihologie Socială, care a demonstrat că e posibil ca atunci când prezinți oamenilor dovezi, ei să fie mai înclinați să creadă în teorii conspirative, având grijă la distincția dintre un scepticism legitim față de informații oficiale (chiar și despre schimbările climatice) și o conspirație (dezbătând un plan malefic al chinezilor ca să atace afacerile americane competitive).

Autorii lucrării, Roland Imhoff și Pia Karoline Lamberty, de la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz, au încercat mai întâi să stabilească o corelație între „nevoia de unicitate" a celor 238 de participanți, care se distingeau de mulțime prin opiniile lor, la fel cum fac unii consumatori atunci când cumpără bunuri, și o „mentalitate de conspirație", constatată cu o serie de întrebări de sondaj, înainte de a întreba apoi despre aprobarea lor față de 99 de teorii conspirative populare, precum și despre cunoștințele lor anterioare despre aceste teorii.

Ei au continuat cu un alt experiment, de data asta cu 456 de participanți, care din nou au stabilit cu succes cum nevoie de a te diferenția de mulțime creează o predispunere spre o mentalitate de conspirații. De data asta, ei s-au întrebat dacă astfel de nevoie ar putea determina oamenii cu înclinații spre teoriile conspirative să fie atrași de cele mai puțin populare teorii, care să-i facă să se simtă mai speciali.

Astfel, ei au prezentat primei grupe de participanții cinci dintre cele mai populare conspirații ( de exemplu, „Guvernul american ascunde frânturi de OZN-uri în Zona 51") și cinci dintre cele mai puțin cunoscute teorii din primul experiment („Codex Alimentarus este un plan de a ne otrăvi pe toți"). Cealaltă jumătate a primit cinci dintre cele mai înrădăcinate conspirații („Tehnologia revoluționară a energiei gratuite este suprimată de guverne și de industria petrolieră") și cinci cel mai puțin acceptate teorii („Naziștii sunt în centrul lunii"). Rezultatele au fost inconclusive, în mare parte din cauza teoriile mai puțin acceptate care erau prea exagerate pentru a fi atractive.

Așa că s-a pregătit și un al treilea experiment, intenția exprimată fiind să demonstreze pe lângă o corelație între Nevoie de a fi Unic și Mentalitatea de Conspirație, dar și dacă o anumită teorie a conspirației era acceptată în minoritate sau majoritate. A fost inventată o poveste despre detectoarele de fum din Germania, cu un om de știință fantomă care susținea că emit un „hipersunet" periculos și pune sub semnul întrebării dacă nu cumva fac mai mult rău decât bine. Jumătate dintre participanți au citit un articol fals care susținea că 81% din germani au fost de acord cu ideile cercetătorului, în timp ce cealaltă jumătate a citit că 81% din germani contestau vehement teoria acestuia.

Per total, nu prea a avut efect, dar printre acești participanți predispuși să creadă în conspirații, convingerile lor în hipersunetul emis de detectoarele de fum au fost exacerbate atunci când a fost prezentată ca o opinie în minoritate, la fel cum unele persoane se bucură să cumpere muzică considerată underground.

Paul Joseph Watson. Screen shot: Paul Joseph Watson / YouTube

Autorii studiului spun că au ajuns la „potențial cea mai deranjantă realizare": în punctul în care participanții li s-a explicat că nu exista niciun hipersunet, 25% din ei au continuat să creadă în conspirația alarmei de fum, „chiar și după ce i-am informat explicit că textul a fost inventat integral. Se pare că ideile despre acțiunile maligne din partea celor în putere, concepute în secret, sunt mai ușor de insuflat decât de demontat. În punctul în care o teorie a conspirației este acceptată, orice contra-argument poate fi ușor interpretat ca parte din planul măreț de ascunde aceste activități, ce a inclus și demontarea noastră de după experiment."

Prin demonstrația că nevoia de a te simți special și unic acționează ca o motivație puternică în a crede în teorii conspirative, Imhoff și Lamberty au construit pe baza descoperirile anterioare că mentalitatea de conspirație ar putea rezulta în prejudecăți cognitive și scurtături mintale sau stabilirea unui sentiment de control în furtuna de complexități năucitoare, dacă nu chiar haosul în care trăim.

În acest sens, teoriile conspirației servesc aceleași nevoi de adaptare fundamentale pe care psihologii evoluționiști le susțin pentru religie: atribuirea unei singure surse sau agenții ca o cauză a evenimentelor reduce anxietatea (și, prin urmare, sporește funcționalitatea), indiferent de cât de reală ar putea fi informația.

Concluziile studiului cu siguranță ajută la explicarea comportamentului tipologiei Gică-contra, cum ar fi Watson care adoră să fie instigator, probabil de aici și afirmația imbecilă: „conservatorismul este noua contra-cultură". De asemenea, el elucidează modul în care rezistă teoriile de conspirație exagerate, deoarece, la unii oameni, care li s-au dezbătut deschis convingerile, a rezultat doar într-o întărire a dorinței de a le crede. Schimbări climatice? Pff, 97% din oamenii de știință sunt, probabil implicați în asta!

Nici unul dintre aceștia nu ar fi scăpat de oameni precum Jones și Watson, care profită de naivitatea publicului. În ciuda faptului că s-a dovedit cât de eronați sunt în legătură cu atâtea lucruri, sunt atât de nerușinați încât trec bucuroși la următoare teorie complet absurdă, cum Trump este drogat de ăștia din Casa Albă. Un public dispus să se îmbarce în trenul absurdității, mai ales atunci când media de duzină dovedește cât de nonsens sunt aceste teorii.

@reverse_sweeper

Citește mai multe despre teoria conspirației:
Am vorbit cu tipa care crede că centrul Pământului e gol și plin de extratereștri umanoizi
Cum a fost hărţuită o femeie pentru c-a supărat obsedaţii de conspiraţii de pe internet
La cea mai mare conferință despre OZN-uri am vrut să aflu cine ne conduce cu ADEVĂRAT
Cum ne-au schimbat teoriile conspirației modul de gândire