steag LGBTQ

FYI.

This story is over 5 years old.

LGBT+

Ce se întâmplă acum cu persoanele LGBT din Cecenia?

Comunitatea LGBTQ este atacată și are nevoie urgentă de ajutor.
IG
translated by Irina Gache

În ultimele săptămâni au tot apărut știri cu detalii despre persecuția și torturarea persoanelor LGBTQ din Cecenia. Pe 14 ianuarie, Rețeau Rusă LGBT a relatat că aproximativ 40 de oameni sunt reținuți încă din decembrie 2018. Se pare că două dintre victime au murit în arestul poliției din cauza torturii. Apoi publicația rusă, Novaya Gazeta - care a anunţat un val similar de persecuție în 2017 - a verificat și confirmat declarațiile și a spus că sursele lor puteau afla numărul de victime închise și omorâte. În ciuda acestui lucru, autoritățile din Cecenia au infirmat oficial orice nedreptate în mai multe ocazii, au mers atât de departe încât să descrie acuzațiile ca fiind „o fantezie profundă” - deci ce se petrece de fapt?

Publicitate

Ce știm este că acum activiștii lucrează din greu să salveze victimele cecene. Un activist care vrea să rămână anonim şi face parte din operațiune, a spus pentru i-D că deocamdată nu există noi acuzații de persecuție, dar zice că „autoritățile urmăresc toate persoanele nedorite din Cecenia”. Mai mult, subliniază că această combinație de frică și cenzură media menține poveștile suprimate: „Mai știu și alți activiști, dar dacă vorbesc despre ei public le pun în pericol viețile”, au continuat ei, înainte să ridice în slăvi publicațiile în limba rusă precum Meduza și DOSH din nordul Caucazului, pentru că scriu despre violarea drepturilor oamenilor.

ONG-urile importante fac ce pot ca să ajute acești activiști. All Out a lansat recent o strângere de fonduri ca să ajute Rețeaua LGBT Rusă cu operațiunea de salvare, dar managerul senior de campanie, Yuri Guaiana, zice că banii în sine nu sunt de ajuns. El face referire la o campanie concurentă: „Cerem conducătorilor care se întâlnesc la Forumul Economic Mondial să condamne public aceste atrocități și cerem autorităților ruse să facă dreptate”.

Prima „curățare gay” raportată în 2017 a apărut în toate ziarele internaționale. Poveștile sfâșietoare erau pline de citate terifiante de la victime, care au spus că au fost arestate și închise fără niciun motiv; odată deținute, au fost torturate cu bastoane cu electroșocuri și bătute până și-au pierdut cunoștința, în unele cazuri până la moarte. S-a spus că autoritățile au încurajat familiile să comită „crime onorabile” - cu alte cuvinte, să ucidă cu sânge rece orice membru care „aduce rușine” în familie - și că polițiștii au spart telefoanele victimelor ca să caute alte persoane LGBT pentru arestat.

Publicitate

Au fost scrise articole și lansate campanii, dar justiția și-a făcut apariția abia când Maxim Lapunov a fost prima victimă care a vorbit public despre coșmar, în octombrie 2017. Vizibil afectat, a povestit de violența de care a avut parte în arest nu numai autorităților, ci mai târziu și în presa internațională într-o conferință. Cu toate astea, procesul a fost încetinit de acte repetate de sabotaj: a fost respinsă o listă de 27 de persoane care se pare că au fost executate într-o noapte, iar o plângere cuprinzătoare făcută de avocatul Vladimir Smirnov detalia mai multe moduri prin care investigația era esențial boicotată. La un an de la primul discurs al lui Lapunov, s-a declarat că nu s-a făcut niciun progres.

Organizația de securitate OSCE a subliniat mai târziu aceste fapte într-un raport complet, lansat în decembrie anul trecut. Acesta nu numai că vorbea despre credibilitatea tuturor dovezilor care au fost strânse, ci accentua și lipsa de interes în investigarea concretă a declarațiilor. Citând această neglijență, OSCE a ordonat formarea unui comitet special de investigație „având în vedere dovezile copleșitoare care arată că investigațiile anterioare nu au dus la rezultate convingătoare”.

Și totuși, această reticenţă de a investiga în mod oficial nu a apărut în presa de masă. În timp ce lunile treceau și justiția se dădea dispărută, era clar că poveștile oribile despre încălcarea drepturilor omului puteau convinge cu ușurință publicul, dar procesul lung și anevoios, necesar pentru o urmărire penală, nu era destul cât să fie băgat în seamă de presă. Încet, dar sigur, presiunea care a fost pusă iniţial pe autorități să lanseze o investigație detaliată, a început să se disipeze.

Publicitate

Deși autoritățile au negat oficial aceste clauze, conducătorul Republicii Cecene, Ramsan Kadyrov, are un istoric bine cunoscut de homofobie. Când i s-a cerut opinia despre acuzații, a exclamat că persoanele LGBT pur și simplu nu există în Cecenia. Apoi a fost întrebat mai multe, iar Kadyrov și-a schimbat părerea spunând că orice individ LGBT din țară ar trebui scos: „Luați-i departe de noi ca să nu-i avem acasă; să ne purificăm sângele. Dacă sunt câțiva, luați-i”. Mai târziu în interviu s-a referit la persoanele queer ca „diavoli” și apoi a spus oficial că „rudele lor nu-i vor lăsa în pace”. A mai insinuat și că sub aceste circumstanțe ar închide ochii în fața crimelor onorabile: „Chiar dacă sunt interzise prin lege, tot le-aș scuza”.

Să relatezi aşa despre discriminare poate fi fatal. i-D a vorbit cu mai mulți activiști care au confirmat cu toții că cenzura din presa rusească este cunoscută ca fiind strictă. Cât despre Cecenia? Un purtător de cuvânt pentru Rețeaua LGBT Rusă a declarat simplu: „Din câte ştim, nu sunt activiști LGBT în Cecenia sau cel puțin nu sub forma conceptului înțeles în Rusia”.

Dacă presa internațională nu scrie mai multe despre Cecenia, jobul este lăsat jurnaliștilor ale căror investigații i-ar putea omorî. Novaya Gazeta a avut mai mulți reporteri uciși în ultimele decenii, iar Elena Milashina - care a lansat știrea abuzurilor inițiale din 2017 după săptămâni de investigații meticuloase - a zburat rapid din țară de frica repercusiunilor după publicarea articolului. Colegul ei, Ali Feruz, care este homosexual declarat, a fost arestat în circumstanțe suspicioase la câteva luni după și a fost amenințat cu deportarea în Uzbekistan, unde activitatea homosexuală încă este ilegală. După o campanie curprinzătoare condusă de o organizație pentru drepturile omului, Feruz a scăpat de persecuție și trăiește acum în Germania.

Publicitate

Această reţea încâlcită de violări ale drepturilor omului face dificilă dezvăluirea mai multor fapte despre situația curentă din Cecenia. Mai multe organizații cu care am vorbit nu au putut să ne ofere alte informații, iar știrile care ajung pe prima pagină trec prin verificări riguroase care pot fi întârziate de impedimentele aduse de autoritățile cecene. (Articolul inițial al Novaya Gazeta din 2017 a fost blocat constant.)

În aceste circumstanțe, social media de obicei devine o unealtă de valoare, dar, în Rusia, nici măcar ea nu mai e sigură. Autoritățile ruse au încercat - și, conform știrilor, au eșuat - să spargă aplicațiile de mesagerie criptate precum Telegram, iar cel mai recent val de persecuție a început aparent cu o victimă găsită pe platforma socială VK. Utilizatorii au postat de atunci avertizări (care nu vor fi citate din motive de siguranță) cum că apar profiluri noi dubioase, prin care homofobii încearcă să atragă noi victime.

Ajunge doar să existe presupunerea că ești homosexual ca să devii victimă. Lapunov a confirmat asta în proces; a descris cum a fost răpit pe străzile capitalei Grozny și apoi a fost aruncat într-o pivniță plină de sânge a poliției, unde a fost ținut 12 zile. El spune că motivul răpirii sale a fost presuspusa lui homosexualitate: „Toată lumea m-a acuzat că aș fi gay și că oamenii ca mine ar trebui omorâți”, și-a reamintit el la o conferință de presă. „Mi-au pus o pungă de plastic pe cap când m-au scos din celulă. Mi-au lipit bandă adezivă pe cap și mi-au lăsat doar o gaură prin care să respir”. Lapunov a descris cum a fost bătut până abia s-a mai „putut târî”.

Publicitate

Aceste rapoarte sfâșietoare detaliază încălcarea crasă a drepturilor omului, deci de ce au reușit autoritățile să evite o investigație amănunțită? Presa a întârziat cu aceste întrebări în ultimii ani, dar activiștii au continuat să o facă; în ajunul acestor noi relatări, reprezentanții de la Voice4 și RUSA LGBT au dat buzna în Consulatul Rus de la New York ca să arate solidaritate și să pună presiune pe Trump să facă o declarație.

Este crucial ca aceste ultime relatări să fie luate în serios și investigate adecvat. În trecut, dreptatea a fost întârziată pe perioadă nedeterminată din cauza unei combinații de frică, cenzură și o lipsă internațională de interes. Acum declarații noi au lansate, investigate și confimate, deci este timpul să săpăm mai adânc și să ne asigurăm că persoanele LGBT din Cecenia sunt libere și le si face dreptate.

Articulul a apărut iniţial pe VICE UK.