Replici de agățat dubioase pe care le-am auzit de la români, până la 23 de ani

Înainte să plec din Suceava la București, mama mi-a zis să am grijă pentru că băieții de acolo cred că moldovencele-s curve. N-am fost chiar bombardată cu glume d-astea, poate fiindcă m-am născut mai târziu și corectitudinea politică kicked in până s-ajung eu în căminele din Capitală, dar nu m-au ocolit nici pe mine replicile de căcat. „Tata mi-a zis că moldovencele sunt bune bucătărese și harnice, cu tine ce s-a întâmplat?” sau „Îmi place că pot face glume și sexuale și despre bătaie cu tine. Pari o persoană foarte ok cu ea însăși. Ori asta ori mori pe interior”.

În ambele cazuri, bănuiesc că băieții care le-au scos pe gură s-au gândit că-s numa bune de agățat sau că măcar o să le apreciez umorul și o să le sar de după gât. Dar, hei, e 2019 și avem holograme la cetatea din Suceava. Nu mai țin replicile astea.

Cu glumițele astea în cap, am pornit într-o incursiune de a-mi aminti toate (sau aproape toate) tipurile de replici pe care le-am primit de la băieți în scurta mea experiență de până la 23 de ani. Mi-am întrebat și câteva prietene, nu neapărat moldovence, cu ce vorbe memorabile au rămas ele din partea bărbaților.

A ieșit compilația asta pentru care ar trebui să-mi mulțumești, că-ți salvez imaginea în fața femeilor și-ți cresc și șansele de a face sex.

Eu încă nu am găsit o replică de agățat pe care s-o aud și să zic „ia-mă, băiete!”, dar pe multe dintre ele le-am primit ușor amuzată. Am găsit chiar un site cu replici de agățat și mă întrebam ce are în cap sau ce urmărește un tip care-ți spune „nu mă simt prea bine astăzi, pot să te simt pe tine?” sau „părinții tăi sunt handicapați? Pentru că tu ești tare specială!”. Dar slavă domnului, n-am coborât chiar la nivelul ăsta.

În schimb, la un moment dat, un tip total random m-a oprit în parc și m-a întrebat dacă am un minut să-și sune un prieten de pe telefonul meu, că el a rămas fără baterie. Ei bine, se sunase pe el, ca să facă rost de numărul meu. Deși un pic cam intruziv, nu neg că m-a surprins faza, așa că am ieșit o dată cu el. Și da, dacă m-a impresionat asta, clar n-am standarde înalte (ca la Dubai).

Altfel, am trăit și eu experiențele pe care orice femeie le întâlnește pe stradă, de la fluierăturile muncitorilor cocoțați pe schele și claxoane în viteză la „fata, fata, ești frumoasă” pe un ton libidinos sau „ți-ai luat chiloții în geantă azi?”, pentru că purtam o fustă. Sigur că e drum lung, chiar și pentru un misogin, de la „m-am rătăcit, îmi zici și mie drumul spre inima ta?” la a primi o palmă peste fund de la un biciclist care trece pe lângă tine în viteză.

Gesturile și unele dintre replicile astea ar putea fi astăzi amendate cu până la zece mii de lei, prin legea hărțuirii stradale care a fost adoptată anul trecut. Nu știu cât de conștienți sunt unii bărbați că ceea ce fac sau zic pe stradă, în unele cazuri, se cheamă hărțuire și nu agățat.

Mă întorc însă la lucrurile mai omenești: momentele de despărțire, alea care îți îngreunează viața, mai ales dacă ești ca mine și ți-e teamă să spui adevărul în față, ca să nu-l rănești pe celălalt.

Un onest „băi, îmi pare rău, dar îmi place de altcineva” se transformă la mine în „nu știu, momentan nu vreau ceva serios”. M-am simțit vinovată o perioadă, până să aud la rândul meu, de la băieți care mi-au dat papucii, replici de tipul: „Mi-e frică să nu te rănesc”, „Nu sunt pregătit pentru o relație” sau standardul „Ești prea bună pentru mine”. O prietenă a primit chiar replica: „Mă axez pe învățat, n-am timp de relații” și l-a văzut după cu alta. Practic, suntem toți făcuți din același aluat când vine vorba de despărțiri.

Ieșeam la un moment dat cu un băiat care mi-a zis că nu ne mai putem vedea pentru că a decis să se împace cu fosta. S-a uitat în ochii mei, apoi mi-a trântit-o: „Dacă n-o să avem alte obligații, putem să mai dormim împreună din când în când?”. M-a blocat și mare noroc pe capul lui că n-am reușit să arunc cu ceva după el în acel moment. După episodul ăsta, am făcut destulă caterincă cu prietenii pe tema pozițiilor și skill-urilor mele de dormit.

Trecem peste „ești frumoasă”, „ai niște ochi superbi” sau „mergi la sală des?”. Primele două-s standard, a treia e doar penibilă. Ieșeam cu un băiat cu vreo doi ani mai mic decât mine și vreau să cred că eram într-o perioadă mai vulnerabilă, dacă-mi plăcea de el. În fine, îmi asum. Nu știu cum am ajuns la o discuție despre fizicul meu și că n-am fundul prea mare, dar tot ce a știut el să-mi spună a fost: „Mănâncă și tu niște piept de pui, fă niște genuflexiuni!”. Au trecut anii de atunci, dar în prezent, de fiecare dată când aud melodia „Bucile”, la el mă gândesc.

„I-am zis unui tip că-mi place rozul și mi-a zis că știe el cum se poate face fundul roz spre roșu”, mi-a povestit o prietenă. O altă amică și-a amintit că un angajat la o spălătorie de mașini a țipat după ea „Fata, de unde ți-ai cumpărat curul ăla?”.

Știi dezbaterea aia care revine constant în discuțiile cu prietenii în cele mai random momente? Ce preferi: curul sau sânii? Eh, acum cred că am aflat răspunsul majorității, nu mai e nevoie de un studiu al cercetătorilor britanici. Curul e laitmotiv.

De când scriu la VICE, le-am ușurat brusc viața băieților care vor să-mi altereze destinul. Adică, niciunul nu se mai complică, replica standard e „ce trebuie să fac, să scrii un articol despre mine?”. Ei bine, ai rezolvat, ai spus o replică proastă și te-am băgat aici.

Mai am pe meniu replici ca „ți s-a blocat butonul de accept?” de la băieții care nu înțeleg că există un motiv pentru care o fată nu-ți dă accept pe Facebook, și ăla nu e Zuckerberg.

Fără să-mi dau seama, cu numele meu de pe Instragram, le-am mai ușurat încă o dată treaba băieților. Din cauza unei povești din liceu, am avut minunata inspirație să-mi numesc contul „Albă ca zăpadă”, iar totul de aici a curs ca apa vie pe Harap-Alb. Pe scurt, am primit aceste cugetări pseudointelectuale:

„Pot să-ți fiu eu unul dintre pitici?”
„Să n-ai grijă la mere, că te sărut eu dacă ai probleme.”
„Ai posturi libere de pitici?”
„Pot fi eu Mutulică al tău.”
„Nu sunt frumos ca prințul, dar sărut mai bine decât el.”

Astea-s replicile care încă-mi răsună-n cap. La unele n-am știut ce să răspund, altele pur și simplu nu necesitau feedback. Poate fiindcă au fost spuse la momentul potrivit sau fiindcă au fost de la persoane pe care le cunoșteam. Băieții care trec de nivelul rookie în jocul agățatului. Un prieten mi-a spus: „Dacă aș fi lângă tine, mi-ar exploda glandele lacrimale, gândindu-mă la cum nu-ți plac ție băieții care plâng” pentru că făcusem o afirmație stupidă cu vreo doi ani înainte.

Mi-a mai plăcut „O noapte la mare și una la munte cu tine. Vreau. După? Nu știu. Dar sunt sigur că asta mi-ar plăcea mult”. Dar eu sunt o romantică, deci a ajuns la mine ușor. Sau preferata mea: „Eu sunt Sisif, tu ești dealul, munca e bolovanul” care dacă ar fi venit de la un necunoscut m-ar fi speriat, dar mi-era prieten, așa că doar m-a pus pe gânduri.

„Mi se par geniali părinții tăi.” Tips and tricks, băieți. Depinde cum o dai, dar ajungi ușor la o inimă cu replici legate de copilărie. Fii atent însă, aici e teren minat, că mai există triggere care pot declanșa amintiri triste.

Când am fost în Spania într-un proiect Erasmus+, am cunoscut un francez. Antoine era simpatic și, cu toate că nu cunoscusem vreun francez până atunci, era fix cum mi-l imaginasem din filme, dansa bine și se pricepea la cuvinte. Mi-a zis că-s diferită, replică pe care o folosesc oricum și românii, dar care suna mai bine în accent franțuzesc. Mi-a mai zis că par mai „Rock and Roll” și că soundtrack-ul meu ar trebui să fie „Plug In Baby” de la Muse. Mai vorbim din când în când, dar mă și întreb câte fete au primit aceeași melodie personalizată.

Un băiat necunoscut obișnuia să mă considere jurnalul lui, așa că timp de vreun an, aproape în fiecare zi, îmi trimitea romane pe Facebook despre cum i-a fost ziua. Eu nu-i răspundeam niciodată. Într-o zi mi-a scris „ești bine?” și l-am întrebat de ce. Răspunsul lui a fost „pari genul de persoană foarte aprinsă și mă gândesc că mai dai și cu capul în perete uneori”.

„Tu ești o centrală nucleară, ești Cernobîlul meu”, „am visat că erai dealer de cocaină” sau „există oameni care trăiesc între realitate și vis, iar tu ești unul dintre ei” au mai fost replicile la care nu știam dacă să râd sau să plâng.

La replicile amuzante e riscant. E o linie subțire între caterincă și penibil, caterincă și hărțuire sau caterincă și prostie. Ca să iasă bine și cu scântei, adică mare iubire sau măcar sex, trebuie ca replicile să fie inteligente. Am avut parte și de câteva din astea, nu doar de tâmpenii. Un hunedorean m-a cucerit când mi-a zis „îți voi da sens” și mi-a trimis poza asta:

Aici e simplu, dar băieții tind pur și simplu să complice lucrurile. Dacă zici de film și vin, sunt mari șanse ca fata să creadă că e vorba și de sex la un moment dat, nu e nevoie să adaugi și „după te ating suav pe corp”. Dacă nu vreau sex, după film și vin, plec acasă oricum. Stai liniștit.

„Imaginează-ți ce-am face, dacă ar fi un pat aici” sau „Îmi place părul tău, aș avea de ce trage” nu te vor ajuta să mi-o tragi. Din contră.

Asta mă duce cu gândul la o poveste trăită acum un an. Îl cunoscusem la un festival, avea 28 de ani, firmă de șemineuri și pasiune pentru pești. Atât de mare, încât mi-a zis că-mi face cadou un pește. Adică el îl cumpără și-l ține într-un acvariu, dar eu trebuie să-l aleg dintre cele 80 de poze pe care mi le-a trimis.

Mă rog, ne văzusem de două ori și se gândise să-mi pună întrebarea vieții. Nu cu căsătoria, cu sexul: „E sfârșit de săptămână și hormonii nu stau locului. Nu vrei să vii la mine și să stai peste noapte?”. Încă mă întreb ce fac hormonii lui în timpul săptămânii, sunt în concediu?

Știi că o crâșmă devine locul tău atunci când barmanul știe ce vrei să comanzi dinainte să-i spui salut. Shaormeria devine shaormeria ta atunci când nenea de acolo știe exact cum îți place, ce sosuri și ce salate. Lângă căminul meu e un local bunicel unde shaormarul nu s-a dat la mine. Noi mai mult discutăm știrile zilei. Dar fostul loc de muncă era lângă La Băiatu’, așa că de fiecare dată când simțeam nevoia de cineva care să-mi ridice moralul, trăgeam o fugă până acolo.

Am auzit totul despre ochii mei frumoși. Eu și restul fetelor care mâncau de acolo.

Patronul sau cine am intuit eu că era patronul avea o replică. Deși la meniu era implicat oricum și un suc, el mereu spunea: „fac eu cinste cu băutura, că e ziua mea. Adică, știi și tu, ziua internațională a proștilor”. Eu atât am primit, dar am o prietenă mai norocoasă: „Cum să fie shaorma: dulce ca mine sau picantă ca tine?”. Nu s-a măritat cu el.

Alexa încearcă să fie amuzantă aici, mai puțin moldoveancă aici și sentimentală aici.