Am văzut, ca româncă, ce înseamnă să fii femeie într-o țară în care poți fi violată în autobuz
High hui

Am văzut, ca româncă, ce înseamnă să fii femeie într-o țară în care poți fi violată în autobuz

Călătoria mea în India m-a făcut să înțeleg puterea femeilor care trebuie să supraviețuiască în țări unde sunt vândute de părinți, bătute de soți și violate de străini.
29.9.17

Oficiali chinezi au declarat în iarna acestui an că India e capitala mondială a violurilor. Aceeași acuzație a fost repetată în această săptămână de delegația Pakistanului la UNHCR. Pakistanul susține că India, cu peste 300 000 de astfel de crime îndreptate împotriva femeilor, e de departe numărul 1, depășind cu mult Statele Unite, Africa de Sud și Suedia, țările plasate de statistici în top 3 ca număr de violuri.

Publicitate

Politicienii susțin că diferențele de legislație și, mai cu seamă, cutumele fac ca numerele să nu reflecte realitatea. Suedia e în fața Indiei ca număr de violuri și tentative de viol pentru că în India multe din violuri nu sunt raportate sau nu sunt considerate violuri (soțul, guru-ul, ei nu violează, ci îți fac onoarea să te abuzeze) în timp ce în Suedia este considerat viol „careless use of preservatives in consensual acts of affection" (dacă bărbatul te minte că și-a pus prezervativul sau și-l scoate în timpul sexului, fără acordul tău, se cheamă viol).

Sunt în trenul care mă duce de la Agra la Varanasi. Este decembrie 2013, în Delhi s-a comemorat un an de la sinistrul viol din autobuz care a dus la moartea tinerei Jyoti Singh. Procesul și condamnarea celor patru bărbați adulți la moarte a atras atenția asupra situației înfiorătoare a femeilor în India.

Numărul turistelor care au vizitat India a scăzut în 2013 cu 35%, aducând un prejudiciu de milioane de dolari. Statul și-a dat seama că violurile și agresiunile împotriva femeilor sunt mai mult decât pete pe obrazul națiunii și a creat șase noi curți în care sunt judecate cu celeritate violurile și agresiunile sexuale.

Asta nu înseamnă că nu îmi este frică. Tocmai d-asta o să-ți povestesc unul dintre episoadele care-ți arată de ce viața de femeie în țări ca India poate să fie un coșmar din care n-ai cum să scapi.

Scriu în trenul ăsta, după cea mai tensionată oră din viața mea petrecută pe peronul gării din Agra. Sunt vreo 15 grade, e frig. Dormind ca niște larve în coconuri de pături murdare, pasagerii nu par să aștepte un tren, ci doar că s-au oprit dintr-o goană lungă, din calea unui război, a unui monstru cu 87 de capete, și au căzut răpuși, să-și tragă sufletul. Pe la 1 dimineața încep să se trezească, ies dintre cârpe și, cu ochi mijiți și fulare care le prind fălcile de parcă ar suferi cu toți de dureri de măsele, ne înconjoară. Suntem fix ca în Thriller a lui Michael, mi-e frică să mă uit la Iulian să nu constat că s-a transformat și el în zombie.

Bărbații se strâng în cerc în jurul nostru, animale curioase. Mai întâi sunt la vreo doi metri distanță, apoi la unu jumate, apoi la unu. Înaintează ușor, dar nu timid. Ne măsoară, unii se învârt în jurul nostru, să ne vadă și din spate, și din unghi de 45 de grade.

Citește și: Am întrebat femei din România ce s-a întâmplat când au fost agresate, prima dată, de bărbați

După seria de violuri colective din Delhi, după ultima poveste cu daneza de 50 de ani care a fost târâtă în miezul zilei și în buricul orașului sub un pod și sălbatic poștită de cinci hăndrălăi care nu au parte de partenere din cauza tradiției strâmbe care anatemizează bebelușii de sex feminin, prezența lui Iulian nu îmi este îndeajuns ca să mă simt în siguranță.

Nu e neapărat frică, e o senzație de neliniște, ca atunci când deschizi televizorul pe un post de știri și constați că transmit baletul Lacul lebedelor.

Publicitate

Ceva e în neregulă.

Ceva rău o să se întâmple.

Norocul meu că apar trei italience. Singure. Mulțimea de bărbați se mută în jurul lor. Fetele sunt tinere, nu par să bage de seamă că un cerc de oameni cu fălcile legate în fulare le închid în mijloc.

Viața și suferința Meetei, vândută de părinți și bătută de soț

Tocmai am ieșit de la masaj.

Meeta și-a aranjat ulcelele cu creme și poțiuni pe etajeră, m-a întins pe spate și mi-a așezat pe piept toată greutatea vieții ei de indiancă de 30 de ani, cu copil de 14, vândută de părinți soțului într-o căsătorie categoria „calvar".

Meeta e din Calcutta, grăsuță pentru că „ai it tu maci vegetăbăls" și nu masează niciodată bărbați. Nu vrea să îi atingă pentru că toți sunt răi, ea știe cel mai bine. Soțul ei o lega de mâini cu cureaua, îi umplea gura cu căluș și o bătea cu pumnii, picioarele și bâta, după care o viola zdravăn atunci când nu era mulțumit și nu a fost prea des mulțumit în cei 15 ani de căsătorie.



Meeta nu înțelege care era problema lui, părinții ei îi dăduseră zestre cum se cuvine: zece vase suflate cu aur și zece vase de argint, mătase și bani, dar el nu era niciodată fericit și cerea mai mult și mai mult și părinții Meetei băgau mâna în cuibarul cu comori, scotoceau sub cloșcă și mai produceau un ou de aur, numai să nu le facă rușinea și să le trimită fata acasă.

- „Știau că te bate și te abuzează?"
- „Da." Muțește întreabă din ridicarea umerilor: „Și ce puteau să facă?" Mă gândesc că, probabil, și tati o bumbăcea pe mami.
- „Mai ai frați și surori?"
- „Un frate, în Dubai, l-am sunat și i-am cerut să mă ajute și a zis: «Meetaaa, semnalul e slab, nu te aud!» și a închis, dar eu știu că el nu a vrut să audă și să facă ceva."

Norocul Meetei a apărut acum trei ani când bărbățelul și-a luat tălpășița cu o altă damă și căsătoria lor a fost desfăcută de părinți care s-au grăbit să îi propună un al doilea aranjament matrimonial. Ca să scape de măritiș, Meeta a plecat din Calcutta și a venit la Agra.

Citește și: Cât de greu este să treci peste un viol, în România, mai ales când agresorul ți-e prieten

Pentru că părinții au vândut-o la 15 ani, nu și-a terminat școala. A făcut un curs de masaj și și-a dat fata la școală. Are 14 ani, se tunde scurt și face box. „Îmi spune că nu este fiica mea, ci fiul meu și toți băieții de la școală se tem de ea." E mândră de fiică'sa care acum vreo lună, fluierată de unul din băieții mai mari, a întors scuterul, l-a prins din urmă și i-a rupt capul cu două croșee de dreapta.

Mâinile Meetei îmi aleargă pe față. Miros a nuci și coriandru cu miere. Tăcerea e ruptă după zece secunde: „Îmi pare rău că te încarc, dar dacă tac îmi trec tot felul de lucruri rele prin cap. Gânduri negre. Îmi zic că sigur am fost un om rău înainte și de aceea am karma asta".

Publicitate

Poate în viața ailaltă va primi trupul unui bărbat, poate se va naște într-o țară în care părinții nu te scot la vânzare și te dau, la un garage sale, primului venit.

Paradoxal, India a avut o Indira Ghandi, atunci, în 2014, când mă aflam acolo, congresul era în mâinile unei alte femei: Sonia Ghandi. Eeeeee - dar ele erau și sunt membre ale castei șmecherilor care conduc India. Sunt prințese, regine, împărătese. Vă dați seama câți pufuleți au dat la veverițe în altă viață, ca să aibă o karmă atât de generoasă?

Meeta este un caz excepțional pentru mine.

Toate celelalte povești despre măritiș pe care le-am auzit din gurile fericiților însurăței indieni merg pe tiparul acesta: cei doi se iubesc, nici nu le trece prin cap să le spună părinților ceva căci s-ar opune din principiu, ea fuge de acasă cu el, se căsătoresc în taină, în timp ce o armată cu pușcoace și cuțite îl urmărește pe ginerică, la comanda socrului mic. Fata încearcă să-i demonstreze lu tac'su că e prea târziu, răul s-a întâmplat, tatăl o amenință că o ucide și pe ea, aici intervine mama fetei care se pune pavăză și-și apară progenitura fugară. Tăticu' cedează și, într-o juma de piruetă, sare cu o zestre spectaculoasă. Happy end.

Doamne ferește să naști o fată!

Seep l-a cunoscut pe Prateek la facultate, a lăsat baltă cursurile, nu și-a dat examenele și când taică-su a chemat-o acasă, că doar era timpul să prezinte diploma, fata și-a pus degrabă pirostriile și s-a făcut nevăzută. Iar tatăl, ca orice părinte care nu crede în diplomație, a trimis cuțitarii să-i facă buzunare neisprăvitului care i-a luat fecioara neprihănită din ogradă.

Citește și: Am fost bătută și agresată pe străzile din București și nimeni n-a făcut nimic

Până la urmă, farmecul personal al lui ginerică și amenințările cu sinuciderea ale lui Seep l-au făcut pe tati să se liniștească și chiar să dea drumul la o ploaie de bani-tipic indiană-asupra familiei cuscrilor. Le-a cumpărat mașină, haine, bijuterii și mobilă.

- „Așa, că a vrut el?", întreb uimită de generozitatea domnului Seep Senior.
- „Nu, dragă, pentru că așa se cade. Părinții fetei trebuie să aibă grijă de nevoile familiei soțului. Oricare ar fi ele. Chiar și mâncare."
Înțeleg acum de ce nu-i o veste prea bună că ai născut o fată în India.
- „Nu înțelegi nimic", îmi spune Nandan, un ghid din Agra.

Prietenul lui s-a dus de la maternitate direct la asigurări în momentul în care a văzut că nevastă-sa a adus pe lume o chifteluță de sex feminin.
De ce? Să o trimită la studii când crește mare?
Nici vorbă.
Asigurarea a fost încheiată pentru tăicuțu' care trebuie să se aranjeze pe viitor, în cazul în care nu e în stare să îi facă fiică'si o zestre cum se cade.
De ce?
Păi, dacă nu primește destul, soțul poate să îi rupă gâtul miresicii. Crac! La propriu. Deci e bine să ai o asigurare pe capul fetei, să te scoată la bătrânețe când, în mod evident, nu mai ai pe nimeni să-ți aducă o ulcică de apă.

„Asta se întâmplă numai la țară, sunt sigură", mă arunc disperată, sperând, într-o încuvințare din bărbie.
„Noo!"

Publicitate

De curând a fost la televizor cazul unei doctorițe căsătorite cu un funcționar din armată ai cărui părinți erau profesori universitari, adică oameni educați. Doctorița a născut gemene, fiind torturată luni de zile de către socrii, atât ea cât și bebelușele, până când a decis să plece. A chemat taxiul, dar, cum bagajele și copiii îi umpleau brațele, a cerut ajutor de la soacră. I-a dat sugarii pentru câteva secunde. Soacra a luat fetițele și a dat cu ele de pământ, în țărâna de lângă taxi. Doctorița plângea și povestea la televizor coșmarul.

Indienii îți interzic să afli sexul copilului, dar sunt ok să-l omori la naștere

Nandan are un singur copil, un băiat, venit pe lume cu greutatea unui salam de vară de la Cristim, la 2,2 kilograme, născut prematur din cauza drumului plin de gropi care i-a dus, pe el și soția fugară, de la Varanasi la Mumbai. Părinții ei nu-l voiau pe el, că nu-i aceeași castă, că e sărac, dar ce să te faci că Nandan, pișicherul, s-a strecurat pe gaura cheii și a lăsat-o gravidă. Acum belea, chiar dacă iubițica a reușit să ascundă sarcina de mami și tati, sub haine largi, un plod nu mai poți să-l bagi sub cârpe.

Așa că, borțoasă cum ești, în șapte luni, sari pârleazul și pleci în lume cu iubitu' și, invariabil, cu prietenul cel mai bun al acestuia, care - din cauza politicii de suprimare a pruncilor de sex feminin - la maturitate nu-și mai găsește nevastă.

Prietenu' e bun la condus mașina, dat bani și, în cazul lui Nandan, donat sânge pentru băiețelul născut cu o infecție păcătoasă.

Citește și: Poveștile româncelor ucise-n bătaie și arse de vii de bărbați mi-au arătat ce înseamnă Ziua Femeii

În cazul lui Banaj, prietenul lui cel mai bun a fost cel care a avut grijă de soția lăuză, părăsită de Banaj în maternitate, atunci când a văzut că a născut o fată. Mama lui Banaj, statuie, nu a clintit un mușchi când proaspăta mămică a cerut o pilulă, să-și calmeze îngrozitoarele dureri și numai prietenul soțului a dat fuga până la farmacie, să-i aducă.

- „Dar medicii, asistentele?"
- „Nimeni. În Rajastan uciderea bebelușilor fete încă e la ordinea zilei."
- „Măi, nu înțeleg, nu e mai simplu cu avort? Te duci la ecograf, vezi sexul copilului, e fetiță, la revedere."

Publicitate

Seep spune că aflarea sexului copilului este interzisă prin lege.
Incredibil.

La fel de incredibil ca cei 40 de mii mii de dolari pe care tatăl lui Seep i-a dat pentru fiecare nuntă a fiicelor lui, două naturale și două adoptate de la un frate care a mierlit-o la timp, înainte să rămână sărac lipit pământului.

Indienii, cine să-i înțeleagă?

Unii pregătiți să-ți pună perna pe față de când te aduce mămică-ta de la maternitate, alții gata să-și dedice viața acumulării de bogății din pur altruism, totul pentru zestrea fetei care, iată, uneori nici nu este fata ta.

Și în România multe femei suferă în tăcere

La sfârșitul lunii august, faimosul guru indian Gurmeet Ram Rahim Singh a fost condamnat pentru viol la 20 de ani de pușcărie. Violuri, nenumărate violuri pentru că femeilor le este frică să își spună povestea. Frică de cine?

De fanii marelui guru care au sosit în apărarea lui și au pornit o bătălie cu autoritățile care a lăsat 38 de morți și numeroși răniți.

În ciuda măsurilor luate în 2013, India nu este o țară mai sigură pentru femei. La fiecare două minute, spun statisticile, în India se petrece o crimă împotriva unei femei.

Citește și: De ce nu-i pasă nimănui de violența din familia tradițională românească

Explicația, spun specialiștii, vine din sistemul de caste. Există expresia: să crești o fată este ca și cum i-ai uda planta vecinului. În Mahabharata, femeia este descrisă ca cea mai păcătoasă creatură, un șarpe, o minciună vie.

Sună cunoscut?

Publicitate

În iarna acestui an vom avea un referendum provocat de Coaliția pentru Familie care deschide o cutie a Pandorei. Oare ce se va întâmpla cu femeile din România? Oare câte din violurile de aici sunt raportate? Cât din violența domestică îndreptată împotriva femeii este pedepsită?

România nu este în top zece ca număr de violuri, dar asta nu înseamnă că nu există o agresivitate extraordinară îndreptată împotriva femeilor. Poate că știi deja statisticile alea plictisitoare: la fiecare 30 de secunde o femeie este bătută în România, la fiecare patru ore o femeie e violată, iar 26% din români (dacă nu chiar mai mult) consideră că victima e vinovată pentru bătaia pe care și-o ia. Adică, bărbatul îi cară pumni pentru că sigur a făcut ea ceva.

În trenul care mă duce la Varanasi, în lunga noapte indiană, știu că depinde numai de noi, femeile, să încercăm să schimbăm ceva.